Trezirea, Cezare, că ai o nouă zi în față! E prea devreme să merg la gară. La unul din templele hinduse fac stânga și urc spre piața centrală. Aici sunt statuile lui Mahatma Gandhi, tatăl Indiei și a Indirei Gandhi, un panou cu istoria stațiunii și biserica lui Iisus (catolică). Aș fi vrut să intru și abia mâine e slujbă. Pe alei înguste cobor la Parcul Femeilor și pe lângă alte clădiri istorice mă întorc în centru spre stația de pompieri. Shimla este declarată localitate fără țigări (se dă o amendă formală de 500 de rupii!), toți sunt rugați să fie atenți la maimuțele furăcioase și la un parc văd o placă pe care scrie că trebuie să îngrijim grădina lui Dumnezeu care este tot ce ne înconjoară. Cobor la gară înviorat, îmi iau bilet la Himalayan Queen Express până în Kalka și aștept plecarea. Trenul de jucărie are 7 mini-vagoane de circa 10 metri lungime fiecare și o mini-locomotivă. Dimensiunile sunt absolut necesare pentru a putea merge pe legendara linie Kalka-Shimla intrată în patrimoniul UNESCO. 105 tunele, sute de poduri și curbe, diferență de nivel foarte mare (circa 1800 de metri între gările capăt)! Cu 40 de minute înainte de plecare vagoanele de clasa a doua (primul și ultimul) sunt pline. Am noroc cu un grup de băieți care mă invită între ei. Îmi vor da de mâncare la un moment dat, povestesc cu ei și cu alții despre multe și de toate. La un moment dat în vagon sunt undeva pe la 70 de oameni (10m lungime x 3 m lățime)! Între gări sunt mereu cu ochii și cu camera pe geam. Pozez fără pauze! Într-una din gări (pauza de masă) chiar îmi iau ceva de mâncare! Pentru localnici/indieni (sunt diferite categoriile fiindcă o familie cu care stau pe bancă a venit aici după 5 ani ca turiști, prima dată fâcănd aici luna de miere!) este plictisitor. Ei nu văd toate detaliile care pe mine mă fascinează. Trenul coboară de la 2100 de metri pe creste prin junglă, ocolește culmi împădurite cu conifere, coboară cu pantă destul de mare, merge prin tuneluri pe care le urmăresc individual. Într-o gară din sens opus vine trenul de poștă și tinerii sunt încântați. În tren văd două dintre puținele indience care m-au fascinat prin prezență: o indiancă cu fața dură de om de munte care privește îngândurată pe geam pentru 5-6 stații și o tipă cu fața rotundă, nasul mic, un mare zâmbet pe față și un copil vorbăreț în brațe! Sunt în tren și parcă în afara lui! Cu imaginea trenulețelor de jucărie din copilărie, văd de deasupra toate curbele și toate tunelele, văd jungla prin care micul șarpe feroviar se strecoară cu viteză destul de mare (25-30 km/h)! E într-adevăr monument de artă inginerească asemănător cu linia Anina-Oravița! Poduri-viaduct, tuneluri mai scurte sau mai lungi... La fiecare tunel mulți colegi de vagon (un singur compartiment mare!) țipă cât pot ei de tare. Nu țip cu ei, dar mă fascinează bucuria lor exuberantă. După 5 ore de coborâre suntem în gara Kalka pe o linie secundară. Nu am timp prea mult înte trenuri fiindcă peste jumătate de oră am tren spre Chandigarh. Iau bilet și mă urc în tren la clasa a doua. Merg doar trei sferturi de oră până la Chandigarh prin câmpie. Am părăsit munții! În gară sunt agățat de un conducător de autoricșă care mă duce la un hotel apropiat de gară. Nu mai au locuri și suntem trimiși la un hotel nou deschis unde mă tocmesc să stau cu 1000 de rupii pe noapte! Vă dați seama că porniseră de la un preț mult mai mare! Stau două nopți într-un hotel de 4 stele (spun asta ca să compar cu stilul vestic). Îmi las rucsacul mare și cu cel mic plec prin zonă pentru recunoaștere. Pentru prima dată aleg să mănânc junk food: o pizza diferită de ceea ce știm în Europa și o Mirinda la 600 de mililitri! În același haos indian (care de acum îmi e tare familiar!) mă învârt pe lângă hotel, mănânc specialități indiene printre care și dulcile prăjituri Gulab Jamun și urc în cameră. Îmi rămâne în minte textul de pe un alt panou: "Fii bun, fă bine, fii unitar."
Wake up, Cezar, you have a new day in front of you! It's too early to go to the railway station. I turn left at one of the Hindu temples and go up to the central market. Here you can find the statues of Mahatma Gandhi, father of India, and Indira Gandhi, a panel with the history of the resort and Jesus catholic Church. I would like to go inside and the first service is tomorrow. I go down on narrow streets to Women park and near other historical buildings I go back to the center and the firemen station. Shimla is declared non-smoking locality (there is a formal 500 rupees penalty!), everybody is asked to be aware of the sneaky monkeys and near a park I see a panel on which is written that we must care for the garden of God that is everything that surrounds us. I am refreshed and go down to the station, I buy my ticket to Himalayan Queen Express to Kalka and wait for the departure. The toy train has 7 mini-coaches, 10 meters each and a mini-engine. These sizes are necessary for the legendary Kalka-Shimla line registered in UNESCO heritage. 105 tunnels, hundreds of bridges and curves, a big height difference (about 1800 meters between end stations)! 40 minutes before leaving the second class coaches (the first and the last one) are full. I am lucky with a group of boys who invite me to stay with them. They will feed me at one time, I talk with them and others about all and everything. At one time we are about 70 people in the couch (10 m long x 3 m width)! I have my eyes and my camera on the window between all stations! I continuously take pictures! In one of the stations (breakfast break) I take something to eat! For locals/Indians (these categories are different because a family I sit on a bench with came here after 5 years as tourists, the first time being the honeymoon!) all is boring. They don't see all details I am fascinated with! The train goes down from 2100 meters on ridges of jungle, goes around wooded pine ridges, goes down with a steep slope, goes through tunnels that i follow one by one. In one station we see the post train on the other line and all are thrilled. On the train i see two of the few Indian women that fascinated me with their presence: a mountain strong faced Indian woman looking pensively on the window for 5-6 stations and a woman with a round face, small nose, a big smile on her face and a noise face in her lap! I am in the train and out of it! Seeing the toy trains of my childhood, i see from above all the curves and the tunnels, I see the jungle where the small fero-snake goes with a high speed (25-30 km/h)! It is a monument of engineering art similar to Anina-Oravița line! Viaduct bridges, shorter or longer tunnels... In every tunnel a lot of coach colleagues (only one big compartment!) scream as much as they can. I don't scream with them and I am excited by their exuberant joy. In five hours of going down, we reach Kalka on a secondary line. I don't have to much time between trains because in half an hour I have a train to Chandigarh. I buy a ticket and go up in a second class coach. The voyage is only 45 minutes long in the plain. I left the mountains! In the station I am hooked by an auto-ricshaw driver who takes me to a hotel close to the station. They don't have free rooms and we are sent to a new open hotel where I bargain for 1000 rupees/night! Imagine that they started from a bigger price! I stay for two night in a 4 stars hotel (to have a comparison with the western style). I let my big pack in the room and take the small one for a walk around. For the first time I choose to eat junk food: a different pizza from the European one and a 600 ml Mirinda from Pizza Hut! In the same indian chaos (which is familiar to me now!) I go around the hotel, eat some Indian specialties among them being Gulab Jamun sweet cakes and I go up in the room. A text from one panel stays in my mind: "Be good, do good, be one".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu