Vladeasa in prag de iarna 29.12.2012

Vladeasa in prag de iarna 29.12.2012

Colegi de tura: Geta Oltean, Anca Ardelean, Rares Pop, Stelian Pestean, Edy Benedek, Ioana Izvorean, Cristi Gavrea, Cezar Partheniu

De curand intors dintr-o tura pe schiuri, gandul imi e iarasi la "alunecacioase" (vorba Diei)! Pentru Revelion colegul nostru Ovidiu Guja ne-a invitat la Casa de Piatra. Si de pe acum pot spune ca a fost excelent. Vom vedea in povestea urmatoare! Pana una-alta eu voi merge spre Casa de Piatra cu Dia si cu Gabi cu masina. Si ei sunt in Maramu' acum si se introc abia pe 29 seara. Si sambata ce fac? Ca doar n-oi pierde ziua! Vineri pun o intrebare pe grup si imi raspunde rapid Geta : "se pare ca in 29 dec, facem impreuna cu ceva prieteni tura la Vladeasa pana sus pe vf, dus-intors in aceasi zi". Mai facem ceva schimb de informatii si treaba e aranjata. Plec vineri seara cu trenul spre Cluj (20.30). Ca de obicei nu am nici o problema sa adorm in tren si chiar reusesc sa ma odihnesc. Sambata ajung in Cluj cu cateva minute intarziere (adica undeva pe la 6.25). Vorbesc cu Geta, imi spune unde sta si iau un taxi pana la ea. Intalnirea cu ceilalti e la 8.30 in piata Mihai Viteazu si avem timp sa stam un pic de vorba. Imi las la ea rucsacul mare si practic voi avea la mine doar un rucsacel imprumutat de la Geta. O frontala, un termos, o cordelina, pieile de foca si o trusa de prim-ajutor nu trebuie sa lipseasca! La 8.30 ajungem la locul de intalnire si am o placuta intalnire cu Shtelica. Grozav e omul asta! S-a ambitionat de cateva ori sa ajunga pe Vladeasa (fara succes) si acum spera in reusita! Ne urcam toti trei in masina lui Cristi si pornim la drum.La Billa ne intalnim cu a doua masina si mergem intins pana in Rogojel unde lasam masinile (10.15). De aici incepe ascensiunea noastra pe BA. Eu sunt singurul pe schiuri de tura (restul merg cu bocanci) si deocamdata le car in spate fiindca nu e zapada suficienta. De fapt si eu si Geta aflasem asta de la cabanierul de la Vladeasa.

  

Urcam printre case plini de voie buna pana aproape de ultimele hambare. Pana acum eu am dus schiurile "in stil Baticu" cu o bretea din cordelina si Geta imi sugereaza sa le fixez pe rucsac. E mult mai bine! Recuperez o scurta pauza de poze si ajung din urma grupul. Urcam printre salase pana la cabana Vladeasa situata la 1430m altitudine.

Facem o mica pauza de cate doua ceaiuri la cabana si suntem iarasi gata de drum in sus. De aici e premiera pentru Shtelica si il vad ca absoarbe cu nesat fiecare pas! Deocamdata eu am schiurile tot in spate fiindca nu a crescut zapada suficient de mult. Urcam pe partia si drumul forestier in serpentine de deasupra cabanei si peste cateva zeci de metri ma hotarasc sa pun focile pe schiuri. Geta ramane cu mine in urma pana pun pieile si vom reusi sa prindem din urma colegii aproape la statia meteo. Nu-i bai ca asa de frumoasa e iarna si zapada ca parca nu ne saturam sa mergem printre candelabrele verzi cu impodobiri albe!

 

 

E devreme si totodata nu stiu cum trece timpul. Ba mi se pare ca sta pe loc, ba ca fuge mai repede decat schiurile...Fiind in bocanci de iarna in loc de clapari, acestia ma mai trezesc cateodata cand imi ies din legaturi. Simt din plin ce inseamna sa nu ai un clapar rigid si sa ti se flexeze piciorul din glezna! La urcare imi e comod fiindca nu trebuie sa fortez glezna si nici nu pun ceva tensiune pe ea. E ca si cum as merge fara schiuri! La coborare putin mai incolo parca simt ca am uitat cu totul sa schiez. Urcam pe sub linia fostului telescaun si cand intram in padure, facem stanga pe poteca spre varf. De la iesirea din padure, vantul pare sa se joace cu noi. Cand aduce nori alburii spre varf sau peste culme spre est, cand lasa zeul luminii sa isi imprastie razele calde printre piticii si valurile albe, cand se ascunde dupa cate o ramura de jneapan si ii lungeste acesteia umbra, cand straluceste printre cristalele instelate, cand isi mai pune pe el cate o patura cenusie si ameninta cu ninsoare, cand se mai joaca cu noi dintr-o parte sau alta...

Inaintam prin poveste si pe la 14.30 ajungem sus langa statia meteo. Facem cateva poze inainte de intrarea in curtea statiei meteo (poze de tipul "iola" pe care nu imi permit sa le pun aici!), nu mai intram in statie sa salutam oamenii strasnici care stiu sa indure orice fel de vreme (si eu si Geta am fi vrut asta!), trecem pe langa releul de transmisiuni si ne ducem pana in punctul cel mai inalt pe platoul de langa statie. Din spate ne "asalta" un nor cam grizonat.

Langa stalpul varfului simt si vad un bulgare de fericire in noi toti, o bucurie de a ajunge aici! Unii au dorit atat de mult sa ajunge aici (si de atatea ori!), unii dintre noi au mai fost aici, altii nici macar nu isi inchipuiau ca vor ajunge. Fiecare gusta in felul lui zapada si linistea de aici. Ne jucam cu drapelul inghetat de pe stalpul varfului, facem poze de grup, Shtelica scoate traditionalul tricolor cu care ne "luam in chip" (copyright Dia :D) in nenumarate feluri. Parem un grup de copii care isi formeaza mereu jocul in zeci si zeci de variante.

Cu totii ne dorim sa ramanem aici la cat de mare e scena pe ca care ne aflam! Munti in toate partile, mare de nori asupra Clujului, veselie, chef de viata :D! Ce ne facem ca mai avem doar doua ore pana se intuneca? Hai totusi sa pornim la vale. Revin pe schiuri si le spun celorlalti sa mearga in fata fiindca eu speram ca o sa cobor mai repede cel putin in partea de platou pana la linia vechiului telescaun! Am viteza un pic mai mare decat restul pe platou, ocolim statia prin stanga prin afara gardului fiindca unul din caini s-a linistit mai devreme doar cu spray paralizant si la poarta statiei Geta ma asteapta sa imi scot focile. Sper sa merg mai repede! Da'de unde! Parca ma simt prima data pe schiuri. Cristianele parca nu vor sa se lege, plugul pare sa fie solutia cea mai simpla. Ce-i cu tine, Cezare? Asa faceai acum patru ani cand ai alunecat prima data pe schiuri! Cred ca de fapt tot chinul asta vine de la gleznele flexibile in bocancii de iarna! Geta merge un pic mai in fata si se linisteste cand vede ca ma descurc cat de cat. Nici ca aveam alta solutie! Si sa scot schiurile aici sa le car pe rucsac, nici vorba! Acum norul cenusiu a ascuns varful in spate si ne indeamna sa coboram.

Mai cad, ma mai arunc in zapada, ma ridic, mai fac cativa pasi mai departe, la un moment dat trec in viteza pe langa colegi si ma afund in zapada intr-o panta lina de langa poteca. Nu am manusi si Shtelica imi da manusile lui fiindca sigur o sa mai am de-a face cu zapada si imi vor ingheta mainile! Ii multumesc si ii rog sa coboare in ritmul lor. Eu voi cobori asa cum pot si caut sa merg cat mai mult pe schiuri. Pe de-o parte admiram cu totii valurile inspumate ce se lasa asupra tarii Crisurilor, pe de alta parte dungile avioanelor si sferele de vapori de apa ce se aseaza intre razele slabite ale soarelui si ferestrele noastre spre lume (ochii cei de pret!).

La un moment dat mie imi vine sa boscorodesc schiurile ba ca nu aluneca, ba ca se duc prea repede. De fapt saracele nu au nici o vina ;). Incapatanarea mea de a veni doar cu bocancii de iarna isi spune cuvantul! Pornesc un pic in fata pe schiuri, imi las colegii sa ma depaseasca si sa ia distanta ca sa poata sa ma vada din timp cand cad :). Cobor la fel de incet ca ei si totusi ma ambitionez sa nu scot schiurile decat atunci cand chiar nu se mai poate cobori pe ele. In plug cobor pe drumul inzapezit si ma opresc aproape de ora 17.00 in dreptul cabanei plin de zapada si bucuros nevoie mare chiar de m-am concentrat destul de mult la coborarea asta! Colegii sunt in cabana si isi comandasera cate o ciorba. Iau si eu o ciorba calda, dam cateva mesaje colegilor de club si la 17.20 pe inserat pornim la vale. De data asta cu schiurile pe rucsac! Coboram pe drumul pe care am venit pana la primele case si pe la ultimele salase Geta ma convinge sa ma opresc sa leg schiurile mai bine de rucsac. Fac asta si scot si frontala! Care ii foloseste mai mult Getei care inca are urme ale unei entorse severe si coboara cu grija la fiecare pas. Ocolim drumul in lucru prin curtea unor localnici care ne indruma pe poteca cea mai scurta ("treceti prin poarta de jos") si ajungem in 50 de minute de la plecarea din cabana la masinutele care ne asteptau cuminti. Scurtam momentul neplacut al despartirii si speram sa ne revedem cat mai curand. In aceeasi masina cu Geta si Cristi (sofer) ajungem in Cluj, mai stau vreo doua ore la Geta, povestim de una, de alta, nu pot sa ii refuz sarmalutele foarte gustoase de casa, cozonacul facut in casa si "tuica" tare (buna!). Cand o aud pe Geta povestind de mama ei, de toate treburile si traditiile de acasa de la tara, parca ma duce si pe mine cumva acolo si fiecare gest atat de simplu al mamei ei (cu atata drag povesteste de mama!) arata cat de mare ii e sufletul! Timpul trece din poveste in amintire, din poze in prietenii comuni si vechi si aud telefonul sunand. E Dia, a ajuns in Cluj si vor sa ma ia la ei! Ii multumesc Getei pentru toata ziua si pentru gazduire si chiar cum coboram din camin si mergem cateva zeci de metri, Gabi cu Dia opresc masina, punem rucsacul si schiurile mele si mergem spre casa! Sfarsitul unei ture foarte faine si inceputul uneia noi! Acasa mai stam un pic la povesti si trimit cateva mailuri si mesaje acasa (probabil ultimele din acest an!). Vorbind putin cu colega Diei de apartament, aflam ca si ea, si eu plecam pe 4/5 ianuarie spre Budapesta. Avem obiective diferite, doar data coincide! Si maine tot asa plecam cu totii pe valea Ariesului! Dupa miezul noptii ma bag la somn si abia daca simt cand ajunge si Dia de la Gabi si se culca franta de oboseala si cu gandul si simtirea indreptata spre zilele ce au sa vina!