De la Orașul Albastru (Jodhpur) spre dunele deșertului (Khuri) 7.01.2014 From the blue City (Jodhpur) to the desert dunes (Khuri)

Dimineață (timpul trece parcă mai încet) ne întâlnim pe terasă pentru yoga (eu și Laurence). Cum fiecare face exact mișcările pe care le simte (în yoga concentrarea se face spre interior), următoarea întâlnire e la masă cu Laurence și cu Yasin. Vrea să pornim la drum spre Jaisalmer în partea cea mai uscată a Rajasthanului. Terminăm toate detaliile tehnice (masă, cazare, numele celor care ne-au încântat seara cu muzica de suflet: abia acum vreo două zile  mi-a reapărut în minte Anoushka Shankar) și coborâm la mașină. Laurence mai rămâne fiindcă așteaptă să vină o șatră de țigani să plece cu ei în lume. Peste ceva timp voi afla de la ea că e în Pushkar la niște cursuri de dans! Ne îmbrățișăm cu drag și pornim la drum. Laurence se duce spre vacile de pe stradă să le dea de mâncare resturile organice de la fructe. Mă sfătuise să nu merg în Khuri fiindcă e prea turistic și comercial (e de fapt așa cum vrei tu să fie) și mi-a dat informații despre o casă de oaspeți foarte faină din Jaisalmer din cetate (Deep Mahal).

In the morning (time is going slower) we meet on the terrace for yoga (me and Laurence). As each of us is making the moves that he/she feels (in yoga concentration is made to inner body), we'll next meet (me, Laurence and Yasin) at the breakfast. Yasin want to go to Jaisalmer in the driest part of Rajasthan. We finish all the technical details (food, housing, names of the singers from last nights; two days ago Anoushka Shankar reappeared in my mind) and we go down to the car. Laurence is staying a little more because she waits for some gypsies to go with them in the world. After a few days I will receive an email from her telling me that she is in Pushkar for some dancing courses! We hug each other and start our travel. Laurence is going to the cows on the street to feed them with the organic rest from the fruits. She advised me not to go to Khuri because it is too touristic and commercial (all is in fact as you want to be) and she gave me some informations about Deep Mahal, a very fine guest house from Jaisalmer fort.

Drumul e lung și tot mergem spre vest spre Pakistan. N-o să trecem la ei, doar vom merge destul de aproape! În Pathankot mai ajunsesem aproape de granița cu Pakistanul. Yasin merge întins și undeva după Pokran ne oprim pentru o pauză pe șoseaua bună ce merge prin deșert. Tocmai ce văzusem pe stânga o cireadă de cămile. Nu e prima dată când le văd și totuși sunt o atracție. Merg spre cămilele care se odihneau pe nisip în pauza de prânz, băiatul ce îngrijește cămilele vine la mine și începe să îmi povestească despre ele. Sunt o sută de cămile, un singur cămiloi, "cămil" cum mi-a zis simpatic un prieten de curând și destul de mulți pui. Și puii se apropie de 1,5 metri înălțime! Când să merg spre mașină, îmi cere bani pentru povestiri. "Nu, mulțumesc, nu ai spus de la început de bani!" Yasin îi spune în hindi/arabă de ce nu dau eu bani fără număr.

The road is long and we are going to west to Pakistan. We won't pass the border, we'll just go close to it! In Pathankot I was also close to Pakistan border. Yasin drives fast and after Pokran we stop on a good desert road. We saw on the left a big herd of camels. It's not the first time when I see them and I still feel an attraction. I head to the camels resting on the sand, the camel guardian comes to me and start to tell me about them. 100 female camels, only one male, "cămil" as a friend told me some days ago and a lot of baby camels. The babies are 1,5 m high! When I go to the car, he asks money for the explanations. "Sorry, no money, thanks, you didn't tell me about money at the beginning". Yasin explains him in Hindi/Arabic why I don't give money countless. 

La pauza următoare după un pod eu ies din stradă un pic la plimbare prin deșert. Sunt atras de tufele de cactuși, de copacii verzi din nisipul uscat și cald și de eolienele de pe partea cealaltă a drumului. Fac un mic circuit pe sub pod și revin la mașină. 

At the next break after a bridge I go out in the desert for a walk. I am attracted by the cacti bushes, the green trees from the dry sand and the eolian mills from the other side of the road. i make a small circuit under the bridge and go back to the car.

Continuăm spre Jaisalmer și cu doar doi kilometri înainte de oraș (se vede orașul și în special cetatea/fortul) facem stânga spre Khuri, Khoohdi (50 km). Convenisem aici să rămânem peste noapte, să facem un safari cu cămila pe dune și mâine să mergem spre Jaisalmer. Yasin nu înțelege de ce nu mai vreau eu să călăresc cămile. Pentru ei nu are logică ca un turist (prin definiție cu bani!) să nu călărească cămile și să nu plătească. Și alte detalii despre care voi spune mai jos. Ideea de a nu chinui animalul cu greutatea ta, de a accepta animalul ca făcând parte din tine (vorbesc aici la nivel eteric-cauzal) este ceva departe de nivelul lor de înțelegere. E bine că acceptă orice părere sau comportament! Yasin știe un hotel cu colibe ("hutel") unde sunt niște prieteni de-ai lui. Tratăm pentru preț. Ei oferă un pachet de dormit, două mese și camel safari pentru 1200 de rupii. Obțin pachetul pentru 1000 de rupii fără camel safari pentru mine. Cum ei nu acceptă așa,  îl voi face pe Yasin să meargă pe cămilă!

We continue to Jaisalmer and two kilometers before the city (we see the city and the fort) we turn left to Khuri (50 km). We planned to stay here overnight, make a camel safari on the dunes and go tomorrow to Jaisalmer. Yasin doesn't understand why I don't want to ride camels. There's no logic for them that a tourist (by definition with money!) doesn't ride camels and doesn't pay. And other details that you'll read in the next lines. The idea of the animal tortured with your weight, of accepting the animal as a part of you (at etheric- causal level) is far from their level of understanding. It's good that they accept any opinion or behavior! Yasin knows a hut hotel ("hutel") of some friends. We deal for the price. They offer a package with one night of sleeping, two meals and camel safari for 1200 rupees. I obtain the price of 1000 rupees without camel safari for me. As they don't accept this, Yasin will ride the camel!

Bem un ceai și înainte de apus cu vreo oră pornim spre dune. Eu țin cămiloiul de căpăstru alături de ghid și Yasin e sus pe animal. Vrea neapărat poze fiindcă până acum nu a mai avut onoarea să meargă el pe cămiloi și clientul pe jos. Clar sunt un client neobișnuit! Chiar mai încolo printre poze la monumentele funerare dinspre dune, eu aleg să merg descălțat pe nisip. Ce "ciudat"! Merge pe nisip în picioarele goale, refuză să meargă pe cămilă sau în căruță :D!. Urcăm pe dune unde sunt foarte mulți clienți/turiști veniți pentru apus. Sunt și muzicanți ambulanți care caută să obțină bani din două trei arcușe sau vânzători de bere! Eu refuz orice fiindcă vreau să fiu doar eu și nisipul. Yasin și ghidul (și alți indieni) mă văd acum ca pe un fenomen și încep să devin turistul zilei :D! Soarele se lasă încet după dune într-un spectacol incredibil de nuanțe de roșu, portocaliu, galben, verde, albastru și chiar violet spre înălțimile cerului. Curcubeu pe verticală, culorile chakrelor... Bulina roșie se duce după linia neagră, încet linia apusului roade din soare până ce rămâne doar o mică linie înflăcărată. Și dispare! De acum vine noaptea! Clienții se retrag unul câte unul și mie nu îmi vine să plec. Vreau să stau până la sfârșitul genericului! Yasin e obișnuit să aibă răbdare cu mine. Nu are ce face :D! Îi explic de terapia cu nisip, de problemele mele din copilărie cu platfusul, de ultravioletele de la mare. Nu îmi dau seama dacă vorbesc pentru ei sau doar pentru mine :D! Cobor tot în picioarele goale până la zona unde nisipul e prea tare și sunt și mărăcini! Mă încalț ca să evit înțepături și mergem la hotel. 

We drink a tea and start to the dunes one hour before the sunset. I hold the camels' bridle and Yasin is up on the animal. He want some picture because until now he didn't have the honor of riding and the client walking. I am obviously an unusual client! Later between some funeral monuments I take my sandals off and walk barefooted. So "strange"! He walk on sand barefooted, he refuses to ride a camel or go in a camel carriage :D! We climb the dunes and we meet a lot of clients/tourists come for the sunset. There are walking singers who try to obtain some money from two lines and beer sellers! I refuse everything because I want to be alone with the sand. Yasin, the guide and other Indians see me like a phenomena and I become the tourist of the day :D! The sun slowly falls down after the dunes in an incredible show of red, orange, yellow, green, blue, violet to the sky hights. Vertical rainbow, chakras' colors... The red dot is going after the black line, the line of sunset slowly chews from the sun to a small red line. And disappears! The night is coming! The clients go back to the village one by one and I want to stay. I want to read all the lines :D! Yasin is used to have patience with me. Ha has nothing to do :D! I explain him about the sand therapy, about my flat feet from childhood, about the ultraviolet waves... I don't realize if I am talking for them or only for myself :D! I go down on the dunes barefooted to the zone where the sand is too rough and there are some thorn bushes. I put my shoes to avoid stings and we go to the hotel! 

Aici avem parte de o cină tradițională. În jurul focului stau de vorbă cu doi neo-zeelandezi (tată și fiu) care veniseră două săptămâni doar pentru Rajasthan. Fac circuitul invers față de mine și ne sfătuim reciproc. Tânărul e absorbit de tableta lui și de accesul la internet. Mai mult vorbesc cu seniorul! Suntem serviți cu câte un thali (platou cu multe feluri de mâncare) foarte bogat. Mie îmi plac așa de mult tăițeii locali (frunze tăiate subțire dintr-un arbust de deșert) că mai cer alături de chapati! Ei își iau câte o bere (plătită), eu mă bucur de un coniac din partea casei. Mai povestim puțin și ne retragem la somn. Mâine sunt hotărât să merg la răsărit pe dune undeva!

We have a traditional dinner. Around the fire i talk with two New Zealands (father and son) who came for two weeks only in Rajasthan. They make the circuit in the other way and we give advice to each other. The young one is absorbed of his tablet and internet access. I talk more with the senior one! We are served with a very rich thali (a plate with a lot of dishes). I like the local noodles (cut leaves from a local small tree) and i ask more with chapati! The drink a (payed) beer and I enjoy a cognac from the house. We talk a little and go to sleep. I am decided to the the sunrise on the dunes somewhere! 

Plimbare prin Jodhpur 6.01.2014 Wandering in Jodhpur

Fiindcă ne-am găsit aseară (doi călători prin lume), vorbim să ne plimbăm prin oraș. Pentru indieni este ceva ciudat ca un bărbat și o femeie să se plimbe împreună fără a fi cuplu (căsătorit). De ce ne-ar păsa ce gândesc alții mai ales când au un sistem social total diferit de cel de unde venim noi și un mod de gândire total diferit de al nostru?

Dimineață nu reușim să ne corelăm pentru câteva minute de yoga și după masa de dimineață pornim la plimbare prin oraș. Deși Laurence e de mai multe zile în Jodhpur, mă ofer ca "ghid" spre fort. Intrăm pentru câteva minute în curtea hotelului scump Pal Haveli."Vei vedea multe grădini ca asta în Jaisalmer", îmi spune Laurence. Ea a venit din acea direcție! Pe străduțe înguste (altele decât ieri) ieșim la terenul de fotbal. Vreau să merg la dreapta înainte de scări. Laurence fusese pe acolo și nu i s-a părut interesant. Așa că urcăm pe scări și apoi ca ieri mergem până la arteziană.

Because we met last evening (two world travelers), we talk about a walk in the city. It's very strange for Indians to see a man and a woman walking together without being a (married) couple. Why would we care what others think especially when they have a totally different social system as we are used with and a different way of thinking?

We don't correlate in the morning for a few minutes of yoga and after the breakfast we go out in the city. Although Laurence is staying for a few days in Jodhpur, I offer myself as a "guide" to the fort. We enter for a few minutes in the court of the expensive hotel Pal Haveli. "You'll see a lot of gardens like this in Jaisalmer", Laurence tells me. She came from that direction! On narrow streets (other than yesterday) we reach the football playground. I want to go on right from the stairs. Laurence went there and it wasn't interesting for her. So we go up on the stairs and reach the artesian as yesterday.

În loc de treptele de piatră urmăm drumul de mașină spre fort. Puțin la dreapta dăm de Jaswant Thada, mausoleul construit de maharajahul Sardar Singh în 1899 în memoria tatălui său, maharajahul Jaswant Singh. În fața lui trecem pe lângă statuia ecvestră a lui Rao Jodha Ji, fondatorul orașului. Nu vrem să plătim intrare la mausoleu și pe o terasă admirăm o parte din oraș și din parcul deșertic pietros Rao Jodha. Parcul se întinde și aici, și în zona unde fusesem aseară. Acolo e amenajat turistic cu alei și trasee cu săgeți colorate cu diverse culori. Până la intrare Laurence îmi spune de templul de pe muntele din dreapta noastră. Seamănă ca idee cu templul lui Savitri din Pushkar!

Instead of the rocky stairs we follow the car road to the fort. After a few tens of meters we see on the right Jaswant Thada, the cenotaph built by maharajah Sardar Singh in 1899 for the memory of his father, maharajah Jaswant Singh. On the way to the cenotaph we pass the equestrian statue of Rao Jodha Ji, the founder of the city. We don't want to pay the fee to the cenotaph and we admire on a terrace a part of the city and one of the Rao Jodha rock desert park. The park is laying here and in the part where i were last night. That part is touristic with paths and arrows in different colors. Before the entrance Laurence tells me about the temple from the mountain on our right. It is similar to Savitri temple from Pushkar!  

Inrăm pe traseul roșu, ne oprim puțin să ne jucăm cu niște cățeluși, continuăm mai departe printre cactuși până la întâlnirea cu traseul verde. La intersecție sunt două indience care stau într-un chioșc amenajat sumar. Pe deasupra noastră tineri zgomotoși "se dau" pe tiroliană. Fiecare cu plăcerea lui! Coborâm aproape de lacul Padamsar Talab și printr-un zid de apărare ajungem la Ranisar Talab. Păsări pe mici insulițe, umbre, ape retrase. Trecem pe malul drept al lacului Padamasar Talab și coborâm până la baraj. Niște indieni taie un copac și nu putem merge pe baraj. Laurence urcă o pantă și indienii ne spun că nu duce nicăieri. Bine că ei nu remarcă peisajul care pe noi ne atrage la multe și diferite unghiuri foto. De aici vedem de ce se spune Orașul Albastru: multe ziduri sunt vopsite cu culoarea asta!

We enter the red path, stop after a few meters to play with some small dogs, continue between cacti until we meet the green path. At the cross we see two Indian women who lived in a kiosk nearby. Above us some noisy youngers "play on" tiroliana. Each one with his pleasure! We go down close to Padamasar Talab and through a protecting wall we reach Ranisar Talab. Birds on small islands, shadows, retracted waters... We follow the right shore of Padamasar Talab and go down to the dam. Some Indians cut a tree and we can't go on the dam. Laurence goes up on a steep slope and Indians tell us that it's an end road. They don't see the landscape that attracts us for a lot different photo angles. From here we understand the meaning of BLue City: a lot of house walls are painted in blue!

Găsim niște scări care ne duc pe partea înaltă a barajului (ca niște parapeți de cetate) spre niște scări care se opresc în zidurile fortului. Ca peronul 9 3/4 din "Harry Potter"! Sunt o grămadă de maimuțe ce se scarpină, se îngrijesc și se aleargă pe scări. Le fotografiem și le filmăm spre deliciul nostru!

We find some down stairs that lead us to the high part of the dam (as stronghold railings) to some stairs which stop in the walls of the fort. Like platform 9 3/4 from "Harry Potter"! There are a lot of monkeys who scrath one to another, they care for each other and run on the stairs. We make pictures and movies with them!

Pe niște scări înguste coborâm aproape la nivelul apei ("Laurence, încet cu genunchiul"; un genunchi o cam doare) și ajungem sub fort la un templu unde un bătrân se odihnește la soare și niște muncitori fac o pauză. Ne invită la un ceai și la o bucată de opiu. Interesant și fără efectele cunoscute! Printr-o poartă mare coborâm în oraș ("Wild woman" se joacă cu ghidonul unei motociclete).

On some narrow stairs we go down almost to water level ("Laurence, care for the knee"; a knee is hurting her) and we go under the fort at a temple  where an old man is resting in the sun and some workers have a break. They invite us for a tea and a small piece of opium. Interesting and no expected effects! By a big gate we go down to the city ("Wild woman" is playing with the handlebar of  bike).

Printre casele albastre hoinărim de pe o stradă pe alta, intrăm prin curțile oamenilor cu tăvițe pe cablu pentru păsări, motorete acoperite pentru a nu fi arse de găinaț, statui ale lui Shiva colorate pe case, vizite și poze în haveli și în școli... Ieșim la o piață mare și la stânga prin aglomerație dăm de o fabrică de dulciuri afumată. Șansă unică să vezi așa ceva! Pozăm, filmăm, participăm la producție și nu ne pot vinde decât prin magazinele de mai jos unde totul e prea scump. Of!

Among the blue houses we wander on streets, enter the courts of the locals with cable plates for birds, small bikes covered for not being burned by bird shit, statues of Shiva colored on houses, visits and pictures in havelis and schools... We go out to a big market and on the left in the crowd we discover a black sweets factory! Unique chance to see this! We make pictures and movies, we participate for production and they can't sell us sweet only in the stores below where everything is so expensive. Of!

Mai hoinărim pe străzi (frunze de tutun la vedere, vânzători ambulanți, haine, căni și oale metalice, încălțăminte)... La un templu pe dreapta lui Laurence i se termină bateria de la aparatul foto și mai fac eu ceva poze pentru ea.

We wander on the streets (tobacco leaves on seen, merchants, clothes, metallic pots, shoes)... At one temple on the right Laurence's camera battery is over and I will make some pictures for her.

Cumva facem de ajungem în piața turnului cu ceas. Lui Laurence îi e foame și mă întreabă dacă nu vreau să mănânc ceva. Mă duce la un loc mai jos spre gară și ne bucurăm de masă. Pe străduțe paralele cu strada principală aglomerată ajungem la bazar, ne mai învârtim pe la prieteni de cumpărăm câte ceva cu reducere (eu niște șalvari și Laurence o fustă pe care o dorea de mult) și îmi vine o idee: hai să le facem o salată de fructe celor de la hotel. Surpriză din partea noastră! Se potrivește fără să știm! Mai luăm una-alta (ananas, mango, papaya, portocale), bem un suc de trestie de zahăr (eu beau două pahare de bun ce e!), căutăm un prosop pentru Laurence (toate sunt scumpe) și mergem la hotel. Nu avem destule banane și cobor să mai iau un mănunchi de banane. La restaurant e mare pregătire: e ziua unui prieten al proprietarului. Ei pregătesc de mâncare dal și chapati (multe), noi luăm un lighean mare și curățăm fructele la mine în cameră. Auzim un "La mulți ani" și mergem sus! E momentul dansului și al tortului! Cu toții din hotel, inclusiv cei doi portughezi timizi de la o masă separată! Coborâm să terminăm salata și când mergem sus pe terasă, toți sunt uimiți și bucuroși de surpriză. O punem la frigider și mâncăm ca desert mai încolo! Le va place foarte mult fiindcă ei nu obișnuiesc să mănânce așa ceva! Mai rămânem la povești și muzică ambiantă până seara târziu. Laurence alege să doarmă în seara asta în camera vecină cu a mea pe gratis. Cică e cam sfârșit de sezon aici!

In some way we reach the Clock Tower market. Laurence is hungry and asks me if I want to eat something. She takes me to a place down to the railway station and we enjoy the food. On small streets parallel to the main crowd street we reach the bazaar, walk around to some friends and buy something with small amount of money (some trousers for me and a skirt long-wished for Laurence) and I have an idea: let's make a fruit salad to the people from the hotel. As a surprise! It suits by chance! We take some fruits (pineapple, mango, papaya, oranges), drink a glass of sugar crane juice (two for me!), look for a towel for Laurence (all are expensive) and go to the hotel. We don't have enough bananas and I go down to take one more pack of bananas. In the restaurant they are hardly working: i'ts the birthday of a friend of the owner! They prepare dal and chapati (a lot of), we take a big bowl and cut the fruits in my room. We hear a "Happy birthday!" and go up on the terrace! It's the moment of a birthday cake and dance! With all the people from the hotel including two shy Portugueses from a separate table! We go down and finish the salad and all are amazed when we go back up with the bowl of salad! We put it in a fridge and it eat later as a dessert! They love it because they are not used to eat this (we are also happy about it and enjoy it). We stay on the terrace and talk about everything in a nice ambient till midnight. Laurence chooses to sleep in the room next to mine for free. They say that the season is almost over!