duminică, 12 decembrie 2021

Hoia-Baciu, Living Dinosaurs, Grădina Botanică 05.09.2021

În mod ”normal” ar fi trebuit să mă odihnesc după zilele din Apuseni și înainte de o tură superbă în Făgărași! Dar, după un somn suficient, decid să am odihnă activă. Și unde să merg? Am fost de multe ori în Cluj și niciodată, neavând mașină, nu mi-am permis să ies prin împrejurimi. Acum îmi permit asta și chiar vreau să și testez un pic mașina (și o voi face din plin pe drumurile de pământ cu șanțuri!). 

Cine nu a auzit de pădurea Hoia-Baciu cu celebrele legende? De fapt pădurea se numește Hoia spre sud și Baciu spre nord, de la localitatea omonimă. Și căutând pe Google Maps, descopăr că există și Cheile Baciului! Deci ”două dintr-o lovitură” :D! Radu îmi sugerase să merg prin pădure în zona Poienii Rotunde și să urc de undeva de pe strada Pădurii/Centura de Nord. Google Maps mă duce mai aproape și nu îmi dezvăluie surpriza: din Centura de Nord la un moment dat trebuie să fac dreapta pe un drum de pământ în urcare. Prilej de a testa treptat capacitățile mașinii :)! Urc până pe platoul înalt al pădurii, fac dreapta pe ceva drumuri de pământ, unele cu șanțuri și mă opresc la câteva sute de metri de Poiană. Am în față niște șanțuri adânci în care nu am curajul să intru. E mai bine: așa mai merg și pe jos că nu m-a născut mama în mașină! 

Trec pe lângă locul panoramic, intru pe drumuri prin pădure și ajung la Poiana Rotundă. Chiar e rotundă și liniștită! Aici cică ar avea loc uneori fenomene neidentificate! Eu nu le simt nici aici, nici prin explorarea împrejurimilor. Pe care vă las să le vedeți în cele câteva poze de mai jos:































Drumul spre următoarele ”obiective” mă poartă pe la barajul Florești unde mă opresc pentru câteva poze. Prăfuit și cu noroi pe picioare, par un ciudat față de cuplul care face aici pozele de nuntă :D!

De aici merg la Muzeul Apei ”Leonida Truță” și, spre dezamăgirea mea, este închis. Așa că merg mai departe spre Cheile Baciului, adică în Baciu pe drumul de Zalău și apoi pe drumurile indicate de Google Maps. Las mașina în amonte și pornesc în explorare. Mai întâi urez o potecă pe versantul stâng al apei. Ajung la primii pereți pe care îi ocolesc pe deasupra lor. Ies printre pini într-o zonă arabilă, cobor cumva la casele de pe strada Copacilor, revin pe drumul pe care mersesem cu mașina și intru în chei pe un drum la dreapta, după ultimele case din amonte. Drumul/poteca mă duce pe sub pereții faini de mai devreme și voi reveni în asfalt pe o potecă laterală care traversează apa Baciului. Mulțumit de explorare, merg la mașină și mai departe spre oraș. Mai am destule lucruri de văzut/revăzut!













Următorul punct este... expoziția ”Living Dinosaurs” de la Proexpo! E mai mult pentru copii. Și de ce să nu bucur copilul din mine? Intru și sunt încântat de mamutul ”viu” din mijlocul primei săli. Merg la casă și aflu că am de plătit 55 de lei biletul (pentru adulți). Pare mult și garantat merită! Așa că iau biletul și pornesc în explorarea lumii dinozaurilor. Sunt multe explicații, sunt mulți ”dinozauri vii”, sunt multe zgomote ”din acele vremuri”. 4 săli prin care mă voi uita la cât de faine îs toate! Mai jos vă puteți face o idee și dacă vă place, să mergeți și voi printre imensitățile mișcătoare!

















Mă îndrept spre parcul etnografic ”Romulus Vuia”. Mi-ar plăcea să îl văd și nu pot intra: este festivalul Jazz in the Park și se intră doar cu certificat verde. Mama lui de certificat! Așa că fac câteva poze la intrare, înainte de controlul certificatelor și merg spre unul dintre cele mai faine locuri din Cluj. 

Și ca turist, și ca relaxare în tumultul orașului (pentru clujeni), Grădina botanică ”Alexandru Borza” este o oază de verde în orașul de pe Someșul Mic! Acum, duminică, beneficiez de parcare gratuită chiar pe înclinata stradă a Republicii. Am timp de re-explorat faina grădină unde mai fusesem acum foarte mulți ani. Este ca și cum aș vizita grădina prima dată, dincolo de vestitele poze cu Grădina Japoneză :)!






































Fiindcă mai e puțin până la înserare și foamea cam își face prezența, caut un restaurant prin apropiere și îmi permit o aroganță: restaurantul japonez Tokyo! E un loc cu foarte mult rafinament dat de atmosferă, de personal și de servire. După un aperitiv fin din partea casei absorb încet un ceai până la sushi și ce mi-am mai comandat. Cu atenția fină către fiecare client (repet, foarte elegant și discret!) merg spre desert și un alt ceai digestiv, din orez brun prăjit. Vă recomand locul cu mare încredere!

Cu toate puse la punct într-o zi superbă, mă pot retrage spre seară și odihnă pentru că urmează o săptămână superbă în Alpii Transilvaniei!  

vineri, 10 decembrie 2021

Maraton Apuseni, ediția 10, 2-4.09.2021

”Maraton Apuseni” este de mulți ani un punct important în lumea alergării montane și una dintre cele mai importante activități ale Clubului Alpin Român, filiala Cluj (din care fac parte, cu multă bucurie, de vreo 11 ani!). Și celelalte concursuri de alergare din țară au trasee superb și organizare bună, dar eu vă pot spune că pentru mine traseele de alergare de la MA sunt mereu o sursă de bucurie. Cu excepția unei singure ediții la care nu am putut ajunge, fiecare ediție mi-a adus bucurie și locuri noi. Acum surpriza a fost coordonarea punctului de alimentare de pe Dealul Voicii (de pe bucla de ultra-maraton) și marcarea traseului între Muntele Filii și Dealul Voicii. De fapt au fost în ordine inversă! Pentru mai multe detalii despre traseu puteți și chiar vă rog să intrați pe https://maratonapuseni.ro/ !!! 

Dincolo de detaliile tehnice mă simt nevoit să îi felicit pe toți colegii care s-au ocupat de organizare și traseu pe tot parcursul perioadei trecute de la ediția anterioară, pe colegii care s-au ocupat de fiecare probă de concurs de la ediția curentă, pe colegii care s-au ocupat de tabăra de bază, pentru colegii care au ținut legătura cu sponsorii, pentru voluntarii veniți din firmele-sponsori care au făcut treabă cât pentru zece oameni la un loc, pe colegii-responsabili pentru fiecare tronson, pe colegii care s-au ocupat de premii, pe colegii care s-au ocupat de gulaș, pe colegii care s-au ocupat de cazări, pe colegii care s-au ocupat de focul de tabără, pe toți voluntarii care și-au ”donat” timpul și energia pentru ca Maratonul Apuseni să fie o reușită!!! Și chiar dacă mai sus am scris categorii diferite de activități, să știți că multe din ele au fost făcute de aceeași inimoși colegi de club! Și credeți-mă, poate eu exagerez cu aprecierile și laudele către colegii mei de club, dar ”jos pălăria!” vine din partea participanților care nu cunosc toată ”bucătăria internă”!

Pe 2 septembrie merg cu o voluntară, Mioara, care a venit tocmai din Constanța (!!!) pentru Maratonul Apuseni. Vine cu trenul până la București și de aici cu mașina ajungem pe înserat la Muntele Băișorii unde ne vom caza. În zilele următoare fiecare din noi vom avea activități separate și la plecare o duc doar până la Skiland de unde și-a aranjat să plece cu altcineva spre București. Oricum, anticipasem de la început asta fiindcă eu voi merge în Cluj înainte de altă activitate a CAR, filiala Cluj!

În 3 septembrie merg cu Răzvan, coordonatorul traseului de ultra-maraton să completăm marcarea a două zone încă nemarcate. Întâi ajungem la Dealul Voicii unde va fi postul meu la punctul de alimentare și de aici pornim spre Muntele Filii pentru a completa cu marcaje acea zonă. Este o zonă superbă, liniștită, tipică Apusenilor. Din dealul Voicii mergem spre est cam pe la altitudinea de 1000 de metri, coborâm în valea Săvuleștilor (Bocului) și urcăm apoi pe o curbă de nivel spre cele câteva case de la Muntele Filii. Puțin mai departe este punctul de control unde la noapte vor sta Raluca și Ovidiu Motioc :)! Ne întoarcem pe același traseu până la Dealul Vocii și apoi cu mașina mergem în Muntele Băișorii. Mai avem de marcat o scurtă zonă din traseul de ultra, între Muntele Băișorii și Valea Vadului (parțial marcaj CA). Chiar dacă folosisem partea asta de traseu ca retragere la câteva ediții anterioare, tot am parte de noutăți pe prima parte, de la asfalt până la curba de nivel în coborâre către Valea Vadului. Cu această zonă finalizată mergem în basecamp unde voi mai ajuta la tot ce este nevoie pentru a avea tabăra de bază gata pentru startul fiecărei probe. Prima va fi proba de ultra (start la miezul nopții) și api celelalte în cursul dimineții. Pe seară Levy de la CERT ne va duce pe noi trei, voluntarii de la Dealul Voicii, sus la punctul de alimentare. Cu tot cu materiale și doar după ce a făcut multe drumuri pe la alte puncte de alimentare, tot așa cu o grămadă de materiale necesare!








Treaba noastră, la punctul de alimentare de la Dealul Voicii, se desfășoară diseară (de fapt pe 4 septembrie :D!), undeva între 2.00 și 4.00 a.m. Așa că ne vom odihni și vom fi prezenți la treabă, atunci când ultra-maratoniștii trec pe acolo și au nevoie de noi!
 
Ne trezim odihniți și mulțumiți de treaba bine făcută. Prin grupul dedicat pe Whatsapp urmărim evoluția probelor până vom ajunge în basecamp cu o altă mașină și cu materialele. Și aici ajutăm cu ce se poate și ne bucurăm de prezența colegilor, a alergătorilor cu care ne recunoaștem, de vechi cunoștințe, de gulaș, de focul de tabără... 
Aleg să dorm într-o magazie de echipamente fiindcă nu am pretenții prea mari: vreo 3 metri pătrați (pentru izopren și rucsac sunt mai mult decât suficienți). La fel și cercetașii și Radu!

Pentru plecare (5 septembrie) am aranjat cu Radu Ioanițescu să merg cu el și cu două fete cercetașe spre Cluj. Și o duc și pe Mioara la Skiland, cum scrisesem mai sus :). Voi sta la Radu și pe 6 dimineața plecăm spre... ”Făgărașii mai altfel”, o tură emblematică marca Dinu Mititeanu! Dar până atunci vom/veți mai vizita câteva locuri interesante din Cluj și din apropiere (vom vedea în postarea următoare)!