Ziua muzeelor din Dehradun 16.01.2014 Museums' day in Dehradun

Dimineață Sanjay pare să nu se grăbească prea mult deși trebuie să ajungă la serviciu. Îmi pregătește de mâncare un terci foarte bun și eu rămân să mai moțăi puțin. Mai încolo voi merge la institut să vedem ce putem vedea pe acolo. Mă bucur în tihnă de terci în pragul ușii privind la grădină, strâng câte puțin prin cameră (după obiceiul meu de a nu lăsa chiar haos în locul de unde plec) și mă îndrept spre institut. La poarta institutului vine Sanjay, mă trec în registru și așteptăm aprobarea unui cercetător de rang superior pentru vizita autorizată. Întârzie hârtia și Sanjay îmi propune să vin mai pe după-amiază că rezolvă el până atunci. Se pare că au fost ceva incidente cu oameni din afara institutului și de aici atâta birocrație! "Sigur nu te superi că nu îți pot arăta institutul?" "E ok, merg la institutul pădurii și vin mai încolo! Doar spune-mi pe unde merg!" "De la ieșire faci dreapta, la primul giratoriu stânga și pe dreapta vei găsi intrarea în institut!" "Mulțumesc mult. Vorbim mai încolo!" "Bine!"

In the morning Sanjay don't seem to hurry even if he has to go to work. He prepares me a very good porridge and I doze a little longer. later I'll go to the institute and see what I can visit there. I enjoy the porridge on the step of the door looking to the garden, clean a bit the room (for my habit of not letting a place too chaotic) and head to the institute. Sanjay comes at the gate, I register in the gate register and wait for an approval of a superior researcher. The paper doesn't come and Sanjay propose me to come later when he hopes to solve it. There were some incident with outsiders and therefore so much bureaucracy! "Are you sure you don't mind for not showing the institute" "It's ok, i go to forest institute and come later! Just tell me the way!" "From the exit of the institute you turn right, at the first roundabout you turn left and you'll find the institute on the right!" "Thanks. Talk later!" "Fine!"

Urmez indicațiile prietenilor mei, fac stânga la giratoriu pe Chakrata Road, un bulevard cu copaci înalți pe margini, și văd tăblițe indicatoare spre FRI (Institutul de Cercetare a Pădurii). E bine! În drum pe stânga intru într-o seră cu vânzare (doar pentru privit!). E plăcut și parcă văd florile în grădinile caselor din cartierul nou unde stau prietenii mei. Pe partea dreaptă pe marginea străzii trec pe lângă un vânzător ambulant de diverse oale din ceramică. Tentante! Ajung la poarta principală a institutului și văd că e închisă. Niște tineri topografi își pregăteau teodolitul pentru măsurători, întreb pe stradă unde e intrarea în institut și îmi indică poarta Trevor Road la câteva sute de metri în față. Merg la intrare și plătesc modesta taxă de 5 rupii pentru bilet! Fotografiez harta institutului (în partea nordică nu e completă!) și pe ea mă voi orienta câteva ore de acum încolo! Vreau să ajung cât mai repede la clădirea principală pentru muzee (mi s-a spus că sunt faine!). Întâi merg pe Trevor Road printre cedri și liane. Pe ambele părți ale străzii sunt birouri și chiar clădiri în care locuiesc cercetătorii din institut. La un mic giratoriu trec peste un pârâiaș și fac dreapta pe Willmot Road. Pe stânga trec pe lângă Clubul Ofițerilor și în dreapta vreau să intru pe Tackle Road. Nu pot intra fiindcă e zonă privată. Reușesc să fac câteva poze în pădurea de pin de lângă stradă, ies în Brandis Road (între poarta principală și clădirea principală) și de aici la stânga spre clădirea cu muzee. Parcul e foarte fain și relaxant și chiar mă așez câteva minute pe iarbă. Mă apropii de clădirea principală care găzduiește cele 6 secțiuni ale muzeului pădurii. Despre FRI se pot găsi informații online, dar nu am văzut să scrie ceva despre combinația între coloanele grecești și cele două două turnuri maure!

I follow my friends' indications, turn left at the roundabout on Chakrata Road, a boulevard with high trees on the margins and see indicative signs to FRI (Forest Research Institute). It's the good way! On the way i enter on the left side in a greenhouse where from you can buy flowers (I enter just for seeing!). It's very nice and I see the flowers in the gardens of "my" neighborhood. On the right side I pass a ceramic pots merchant. Temptations! I reach the main gate of the institute and it is closed. Some young topographers prepare their theodolite for measurements, I ask for the entrance and they show me the Trevor Road gate a few hundreds meters in front of me. I go to the entrance and pay the small amount of 5 rupees for the ticket! I shoot the map of the institute (incomplete in the northern part!) and I'll use it as a guide for a few hours from now! i want to reach the main building as fast as possible for the museums (they are told to be fine!). I walk on Trevor Road between deodars and lianas. On the both sides of the street we see offices and houses of the researchers. At a small roundabout I ass a small rover and turn right on Wilmot Road. On the left I pass Officers' Club  and I want to enter on Tackle Road on right. It is private and forbidden, I manage to take some photos in the pine wood near the road, go further to Brandis Road (between the main gate and the main building) and from here I turn left to the museums. The park is very fine and relaxing and I stay for a few minutes on the grass. I get close to the main building which hosts the 6 sections of the forest museum. You can find online information about FRI, but I didn't read about the combination of Greek columns and the two Moorish towers!

Văd că în muzee se poate intra doar cu bilet, trec pe lângă secția de patologie și ajung în spatele clădirii la casele de bilete. 25 de rupii biletul pentru toate secțiunile! Apuc să revin în secția de patologie până se ia pauza de masă între 13.00 și 13.30 (muzeele sunt închise în această perioadă). În această secțiune sunt prezentate tot felul de boli ale arborelui (inclusiv ciuperci și plante parazite) și nu sunt lăsat să fac poze. Totuși prind anumite unghiuri ascunse pentru câteva cadre.

You enter the museums after paying a ticket. I pass the pathology section and find the ticket office behind the main building. 25 rupees for the all sections ticket! I see the pathology section before 1 o'clock (13.00-13.30 lunch break). In this section you can see different tree diseases (including fungi and parasitic plants) and the phots are forbidden. I find some hidden angles for some pictures!

Vreau să intru la secția Folosire socială a lemnului și s-a închis pentru jumătatea de oră amintită. Așa că ies la plimbare prin parcul din spatele clădirii principale. Și ce să fac eu o jumătate de oră că doar n-oi sta pur și simplu! Pe Howard Road și apoi pe Schlich Road ajung la un vechi punct poștal roșu în stil britanic. Lângă el pe stânga văd o zonă cu multe frunze pe jos și bambuși înalți într-un mănunchi. Tentant, nu? Îmi trece un gând că scria la intrare să fim atenți la șerpi și îl las să se ducă (eu îs în sandale!) Merg între tulpinile înalte de bambuși și mă uit admirativ în sus. Stâlpi naturali drepți care se închid spre vârf ca o casă țuguiată africană sau italiană (căutați Alberobello sau Locorotondo pe net; am văzut și eu câteva poze pe blogul unei colege călătoare). Ies dintre bambuși și printre copaci ajung la o alee mică după care se întinde o plantație-muzeu de bambuși. Poarta nu are lacăt și mă furișez înăuntru pe aleile betonate. Bambuși de toate felurile și mărimile, bambuși țepoși, bambuși cu grosime de circa 20-25 de centimetri (cât palma mea întinsă!), bambuși cu tulpini înguste, bambuși folosiți pentru case, piroage, contrucții, hârtie... Raze de lumină care se strecoară printre tulpinile zvelte... Mă plimb în toate direcțiile și nu reușesc să mă satur. Grădina asta mi-a făcut fericităziua! Bine că e doar un moment din multele astfel de momente! Vă las să vă delectați cu câteva imagini și să vă simțiți acolo!

I want to enter Social Forestry Museum and it"s closed for the break. So I go for a walk in the park behind the main building. What can I do because I can't stay just as that! On Howard and Schlich Road I see an old British red postal point. Near this point I see on the left an area with a lot of dry leaves and a bunch of high bamboo trees. Tempting? A thought is passing inside me: be careful of snakes and I just let him pass (I have sandals!). I go in the middle of high stems and look above me with admiration. Natural straight poles closing to the top like tapering African or Italian houses (like Oblio!) (search for Alberobello or Locorotondo on the net; I saw some pictures on the blog of a traveler). I go out of the bamboo house and between the trees I reach a small paved alley with a bamboo plantation-museum on the other side. There's no locker at the gate and I sneak inside on paved alleys. All kinds and sizes of bamboos, thorny bamboos, 20-25 cm thick stems (as big as my palm!), thin stems bamboos, bamboos used for houses, boats, buildings, paper... Light beams among the strong stems... I walk all the ways around and it's speechless. This garden made me happy for the whole day! It's only one of such moments! I let you enjoy some images and feel yourself there!

Aleile mă conduc peste podețe și printre mănunchiurile de bambuși spre o poartă aflată în colțul sud-estic al grădinii. Are lacăt și întreb un paznic de pe partea cealaltă: "Pe unde pot ieși de aici?" "Știți, nu aveți voie înăuntru!" "Bine, eu sunt înăuntru, cum pot ieși? Sar gardul?" "Păi nu aveți voie! Bine de data asta facem o excepție!" Sar gardul și merg spre clădirea principală prin parc printre grupuri așezate pe iarbă la soare. Eu intru pe culoarele mari dintre sălile de muzeu și ajung la secția de entomologie. La început mi se interzice să fac poze și obțin acordul de a face poze când le spun că lucrez în domeniu și le dau ceva detalii despre albine și termite. "Doar să nu vadă alți vizitatori!" Sunt fascinat de detaliile legate de aproape fiecare specie de plante și paraziții ei. Nu aș mai pleca de aici! Fericit că am poze de aici, merg la secția următoare: Produse forestiere fără lemn. În principal este vorba de produse forestiere folosite în medicina alternativă: flori, crengi, coajă de copac, rășini, arome... Aici chiar nu sunt lăsat să fac poze și aproape că mă dau afară. "Păi dacă voi nu mă lăsați să pozez, ce fel de reclamă credeți că vă pot face?" Merg la muzeul de cherestea unde iarăși nu sunt lăsat să fac poze. Totuși "fur" imaginea unui trunchi de cedru de peste 700 de ani! Mai îmi rămân două secții pentru care obțin ștampilele/perforările biletului comun de la un singur tip: Silvicultură (etaje forestiere, lucrări silvice, instrumente indiene și britanice din diverse perioade) și Silvicultură socială (utilizări ale lemnului în societatea umană). Aici văd un citat al Indirei Ghandi de susținere a oricăror activități de ajutorare a naturii înconjurătoare. 

The alleys guide me over bridges between bamboo bunches to a gate in the south-east corner of the garden. It has a locker and I ask a guardian from the other side "How can I go out of here?" "You know, you are not allowed inside" "Well, I am inside, how can I go out? Jump over the fence?" "You are not allowed. We make an exception this time!" I jump over the fence and go to the main building through the park between groups layed on the grass. I enter the big corridors between museum halls and enter to entomology museum. they don't let me take pictures and I get the accept for it when I tell them that i work in the field and give them details about bees and termites. "Hide from other visitors!" I am fascinated  with the details about each species of plants and parasites. I could stay here for a long time! Happy with these pictures, I go to the next museum: Non wood forest products museum! It's all about forest products used in alternative medicin: flowers, branches, bark, resins, flavors... They don't let me take pictures and almost kick me out! "Well if you don't let me take pictures, what kind of commercial can I make for you?" I go to timber museum and I am not let to take pictures. I "steal" the picture of an old 700 years cedar trunk! For the next two sections I get the stamps/perforations from one guy: Silviculture (forest levels, forest work, Indian and British instruments) and Social forestry (uses of wood in human society). I see a qoute of Indira Gandhi for sustaining of nature helping activities.

Oau, chiar muzeele astea merită orice apreciere! Sunt ele amenajate într-un stil muzeal clasic și neîngrijit, dar informațiile adunate în ele sunt impresionante! Ies încântat din clădirea principală pe Brandis Road, admir încă o dată frumusețea parcului institutului și ajung pe Wilmot Road la micul giratoriu-intersecție de mai devreme. Nu pot merge pe același drum! Aleg să mă întorc pe strada privată Laurie Road spre intrarea din capătul Trevor Road. Așa de liniște e aici față de oraș că parcă nu ai mai pleca! Ies pe poarta pe unde am intrat și iau un autobuz care mă duce pe Chakrata Road până la giratoriul mare și apoi dreapta spre institut. Din mersul autobuzului plătesc și cobor vis-a-vis de institut. Îl sun pe Sanjay, intru cu ei la cantină și cât își rezolvă ei niște treburi oficiale, mai îmi curăț/citesc din mailuri. Pe seară Sanjay se oferă să-mi fie ghid la muzeul de geologie (nu ai voie să faci poze și îmi spune că îmi va face el câteva mai pe ascuns). Îmi povestește despre rocile himalayene, despre roci fluorescente, despre geologia zonei și în final despre cercetările lui D.N. Wadia, geologul fondator al institutului. Geanta de geolog expusă în vitrină îmi aduce aminte de bunicul meu din partea tatălui. Tot așa cercetător "neîngrijit" cu un munte de informații și spiritualitate în el! Ieșim lăsând o apreciere în caietul muzeului și primind un pliant descriptiv al institutului și un altul legat de prevenția și acțiunile din timpul cutremurelor.

Oau, these museums worth every appreciation! They are classic and shabby, but the information is impressive! I go out of the main building enchanted of all museums, go on Brandis Road, admire once again the beauty of the park and reach Wilmot Road at the earlier roundabout. I have to follow another way! I choose to turn back on the private Laurie Road to the end of Trevor Road. It's so quiet here that you wouldn't go out in the city! I go out on the same gate and take a bus on Chakrata Road to the big roundabout and right to the institute. I pay the ticket on the way and go down of the bus at the institute. I call Sanjay, enter with them to the cafeteria and clean some mails while they have some work to do. Later Sanjay offers himself as a guide to geology museum (you are not allowed to take pictures and he will take some from hidden angles). He tells me about Himalayan rocks, fluorescent rocks, area geology and finally about the researches of D.N.Wadia, the founder geologist of the institute. The exposed geologist bag remind of my grandfather. The same poky researcher with a mountain of information and spirituality inside! We go out after writing a comment in the museum's impression book and receiving a flyer of the institute and another one with earthquake prevention and actions. 

Înainte de a pleca acasă (la masă) asistăm la un meci de badminton între colegii de institut și mai fac cumoștință cu alți noi colegi de-ai prietenilor mei. Mai luăm ceva mâncare și niște condimente pentru acasă (foarte ieftine și recomandate de Sanjay) și Arun ne așteaptă la ieșire. Pe drum îmi aduc aminte că nu mai am hârtie igienică (obiect sanitar inutil pentru indieni!) și intru cu Arun în supermarket de iau hârtie și niște conuri de praf aromat foarte plăcute. Seara mai stăm la masă la povești și înainte de culcare Sanjay îmi oferă ceva cadouri pentru mine și pentru Raluca (foarte fain și plăcut din partea lui!). Noapte bună!

Before leaving home (for dinner) we assist at a badminton game and I meet some colleagues of my friends. We take some food and condiments for home (cheap and recommended by Sanjay) and Arun is waiting for us at the exit. On the way home I remember that i don't have toilet paper (useless for Indians!) and enter with Arun in the supermarket to take some paper and nice aromatic cones. In the evening we chat for some time and right before going to bed, Sanjay offers me some gifts for me and Raluca (very nice of him!). Good night!

Modificări personale de la Uttarkashi la Dehradun prin Mussoorie 15.01.2014 Personal corrections from Uttarkashi to Dehradun through Mussoorie

O zi aparent simplă care te poate schimba pentru întreaga viață! Ce poate să însemne un "banal" drum de câteva ore din Uttarkashi în Dehradun? Dacă schimbările materiale nu sunt prea mari, cele spirituale și reformularea propriilor dimensiuni cu siguranță sunt mai mari și mai importante.

Dimineață salut gazdele (băieții de la hotel care dorm pe mesele din sala de mese) și merg să caut mașina pentru Dehradun. Mașina cu care merg acum este "de stat" și e singura dată când iau bilet la autobuz. Cu loc rezervat! Vorbisem aseară cu un indian din Dehradun să mergem împreună și nu îl văd la mașină. Nici o problemă! M-am obișnuit ca oamenii să se schimbe! Iau bilet și mă așez pe alt loc și apoi pe locul meu (ca să respectăm locurile de pe bilete!) Vine și prietenul meu și mai încolo pe traseu mă va chema și îmi va face loc în față autobuzului! Cam pe la 6.20 pornim la drum. Relativitatea temporală!

A simple day can change you for life! What can be a "common" road of a few hours from Uttarkashi to Dehradun? If material changes are not so big, the spiritual ones and reformulation of own dimensions are surely bigger and more important.

In the morning I salute my hosts (the boys from the hotel sleeping on the tables from the restaurant) and go to search for the bus to Dehradun. The bus belongs to a "state company" and it's the only bus trip with ticket! With seat reservation! Last evening I talked to an Indian from Dehradun to go down together and I didn't see him at the bus. No problem! I am used with the change of people! I take my ticket, go up in the bus on another seat and then on mine (to respect the seats on the tickets)! My friend comes and later on the road he will make place for me in the driver's cockpit! We leave around 6.20. Temporal relativity!

Plecăm pe întuneric pe drumul pe care am venit. Urcăm la început pe drumul de piatră și chiar dimineață fiind, o femeie scoate capul pe geam pe bancheta din fața mea și vomită afară. Trecem de Dharasu și văd că șoferul face dreapta pe un drum diferit față de acum două zile. Și drumul începe ca și acum două zile să urce. Și urcă, și urcă! La un moment dat soarele tinde să iasă de după orizont într-un roșu unic care mă ține cu ochii spre el! Încep să mă reformulez. Ceea ce știam eu ca drumuri de munte (inclusiv cel de acum două zile) își pierde însemnătatea. Acum drumul aparent prost ocolește picioare de munte și câștigă mereu altitudine. Ba pare că ne băgăm în întunericul unei văi, ba ieșim pe un picior de munte într-o curbă strânsă de zici că zburăm în vale. Șoferul păstrează viteza constantă, bagajele stau pe mașină nemișcate. Și eu sunt mult mai relaxat, deși fiecare curbă îmi dă emoții. Mergem ceva timp și în Wan avem două serpentine strânse. Între cele două curbe coboară niște localnici (unde s-or duce?). Trecem pe sub casele și antena de telefonie din Gewhoti. Drumul ne duce acum prin pădure pe curbe de nivel și la un moment dat șoferul iese din ceea ce părea drumul principal (cel spre Dandalgaon) și face stânga. "E un drum nou!" (Pe Google Maps apare ca drum de legătură). De aici nu mai puteți urmări prea mult drumul fiindcă nu apar pe hărți decât parțial. Urcăm un lanț muntos deșertic în partea superioară până peste 2000 de metri pentru ca apoi să coborâm într-o mare căldare glaciară. Locurile sunt fascinante și nu știu în ce parte să mă mai uit. Peste tot mărimea munților îmi modifică toate criteriile pe care le aveam înainte privind dimensiunile naturii. La un moment dat pe niște curbe de nivel amicul meu îmi arată (sunt în fața autobuzului acum!) lanțurile muntoase înalte de 5000 de metri. Par așa de mici și de departe (ele sunt acoperite cu zăpadă, aici e totul uscat!) că părem să fim mai sus de ele. Asemenea inversiune nu am mai experimentat: să ți se pară că munți de 5000 de metri sunt mai mici decât cei de 2000 unde ești tu! După cum ziceam coborâm în căldare și trecem pe partea stângă în curbe lungi. Într-o întoarcere avem de așteptat ca mașinile ce lucrează la drum să se dea la o parte. Drumul este spart în stâncă! Știu că mă repet, dar mă reformulez în continuu pe drumul ăsta! Coborâm spre un fir secundar al marii văi glaciare și oprim pentru masa de dimineață. Prietenul meu (ei își spun frați!) îmi face cinste cu o supă la plic și un ceai. Și eu rezolv câte ceva la o toaletă turcească. Nu-i plăcut detaliul ăsta și îl menționez fiindcă e una din puținele toalete turcești publice din munți! De aici mai mergem prin multe sate în care văd grupuri (în special de fete mândre) în costume de școală și renunț la a mai gândi pe unde merge autobuzul. Oricum nu poți urmări traseul decât cu un GPS pornit! Urcăm pe coasta împădurită pe asfalt căt o mașină și jumătate lățime și ieșim în capătul cel mai înalt al zonei Mussoorie (vedeți în ultima poză din seria de mai jos) în zona Suwakholi (bănuiesc). Suntem la circa 2200 m altitudine în stațiunea Dehradunului!

We leave before the beginning of the day on the road we came. First we go up on the stone road and a woman puts her head out and vomits. We pass Dharasu and I see that the driver turns right on a different road than two days ago. And the road goes up. And up, and up! At one moment the sun rises in a red circle that keeps me centered on it! I start to reformulate myself. What I knew about mountain roads (including the one two days ago) becomes senseless. The road goes after mountain feet and earns altitude. It look like we are going in dark valley or we are going on mountain ridges and you feel like you're flying of the curve. The driver has a constant speed, the luggage stays fixed on the bus. I feel more and more relaxed, although every curve makes me anxious. We are going for some time and in Wan we have two short curves. Some people are going down here (where might they go?). We pass under the houses and the pile of Gewhoti. The road is going in a wood tunnel and at one moment the driver turns left from the main road (to Dandalgaon). "It's a new road!" (On Google Maps it's a link road). From this point you can't follow any map because the roads don't exist on maps. We go up on a desert mountain range up to 2000 meters and go down in a glacial cirque. The places are amazing and I turn my head allover all the time. The size of mountains modify my criteria of the size of nature. At one moment my friend shows me (I'm in the cockpit now!) the 5000 meters mountain ranges! They look so small and far (covered with ice and snow, everything is dry here!) and we seem to be higher. I didn't have this experience: the 5000 mountains seem smaller that the 2000 meters where we are now! We go down in the cirque and pass on the left side with long curves. In one turn we have to wait for the working cars to go of the road. The road is digged in the rock! I know I repeat myself but I continuously reformulate myself on this road! We go down on a secondary river and stop at 1.30 for breakfast. My friend (they call themselves brothers!) offers me a noodle soup and a tea. And I resolve my problems at a Turkish toilet. This detail is not nice but I mention it because it is one of the few public Turkish toilets in the mountains! We continue in some villages and I see school girls proud of their school suits. I cancel my thoughts about the way we are going. The only way to follow the road is a GPS! We go up in the wood on one lane asphalt road and reach the highest part of Mussoorie area (the last picture below) in Suwakholi are (I guess!). We are at 2200 meters in Dehradun's resort!

Mergem spre est prin toată stațiunea și o lăsăm în dreapta (cu un drum de 2 km spre centru). Noi facem stânga pe Mussoorie Road și coborâm spre câmpie. Știu că mai avem vreo 2 ore până jos în Dehradun. Fiindcă nu am altceva de făcut, admir drumul acum larg (2 benzi pe sens) și interminabilele serpentine care ne coboară rapid. Prietenul meu mă anunță când ne apropiem de oraș și facem schimb de numere de telefon. "Dacă ai vreodată nevoie, doar sună-mă!" El coboară în Kishanpur la începutul orașului și eu merg până în centru la autogara Mussoorie. Înapoi în câmpia indiană mizeră! Cobor din autobuz, îmi iau un pahar de suc de trestie de zahăr și îl sun pe Sanjay. Nu știu să îi explic unde sunt și mă roagă să găsesc un tânăr amabil să mă dirijeze, ei vorbind la telefon în limba lor. Doi tineri se lămuresc unde trebuie să mă ducă și cu o polișistă caută linia vikramului 5 (rișcele de care am mai spus). Doar în Dehradun autoricșele merg pe linii dedicate și se numesc vikramuri! Băiatul nu se lămurește până la urmă cu linia 5 și convine la telefon cu Sanjay să vin cu o ricșă la institut. Îmi va plăti Sanjay drumul! Merg la institut, mănânc cu prietenii mei la cantină, merg cu Sanjay (îmi e ghid) să îmi arate institutul (atât cât le permite birocrația) și cu motoreta mă duce la Arun să îmi iau bagajul mare. Pe jos mergem până acasă la Sanjay să îmi las bagajul. Pe drum mai cumpără câte ceva de mâncare și vor pregăti masa de seara cu toții (Sanjay, Raitam și Arun). Stăm la povești de tot felul și îmi place teribil atmosfera. Încearcă să mă învețe să mănânc cu mâna și nu reușesc (sau nu caut eu noul experiment!). Sanjay are o saltea pe care dormim pe jos, o masă micuță și cameră simplă închiriată în spatele vilei unei tanti simpatice cu grădină de tot felul de plante în spatele casei (în fața ușii lui Sanjay). Din punctul meu de vedere e tare fain și nu simți cum trece timpul!

We turn east in all the resort and leave it on the right (with a two kilometer road to center). We turn left on Mussoorie Road and go down to the plain. I know we still have two hours down to Dehradun. Because I have nothing else to do, I admire the 4 lane road and the endless curves. My friend announce me wheen we are close to town and we change the phone numbers. "In case you need something, just call me, ok?" He goes of in Kishanpur at the beginning of the city and I go to center to Mussoorie bus stand. Back to dirty Indian plain! I go off the bus, take a glass of sugar crane juice and call Sanjay. I don't know how to explain where i am and he asks me ti ask a nice person to guide me (they are speaking in their language). Two young boys understand my destination and with a cop woman search for no. 5 vikram (the rickshaws I told you about). Only in Dehradun the rickshaws are called vikrams and go on fixed lines! They don't find the line and agrees with Sanjay to rent a rickshaw to the institute! Sanjay is paying my driver! I go to the institute, eat with them at the cantine, go with Sanjay (as a guide) in the institute (as much as bureaucracy allows) and drives me with the motorbike to Arun's place to take my big pack and relax. We walk to Sanjay's home in a few hours to leave my pack. On the way they buy something ti eat and they will prepare the dinner (Sanjay, Raitam and Arun). We chat and I enjoy the atmosphere. They try to teach me how to eat with the hand and they fail (or I don't admit the new experiment!). Sanjay has a mattress on the floor, a small table and a simple room rent on the back side of a villa with a diverse garden in the back of the house (in front of the Sanjay's door). It is very fine and you don't feel the time passing!

La picioarele uriașilor și mai apoi printre călugări și trepte de orez 14.01.2014 At the feet of the giants and later between monks and rice stairs

Îmi respect planul matinal și trezesc pe unul din băieții de la hotel să îmi rezolve cu mașina. Înainte de ora 6.00 îmi găsește prima mașină care pleacă sus pe vale. Convin cu șoferul la 200 de rupii dus-întors și aștept să pornim. Mă asigură că vor mai urca și alții pe drum! Mai stăm o jumătate de oră ca să asistăm la o tradiție prin care un grup de tineri dansează și balansează un mic altar cu o zeitate în interior. Fiind noapte, pot doar vedea mișcările pe care le fac și momentul în care pleacă urcând mini-altarul pe un autobuz (toate astea la un ceai luat de șofer pentru care îi voi da banii când plătesc totul). Cam pe la 6.30-6.35 pornim la drum. Deocamdată suntem 4 în mașina de teren. Nu știu pe ce principiu șoferul m-a pus pe bancheta din spate la mijloc și ca urmare iarăși nu am putut face poze!

I respect my morning plan and wake up one of the boys from the hotel to solve my car. Before 6 o'clock he finds for me the first car going up the valley. I fix the price for a return ticket for 200 rupees and wait for departure. He assures me that other people will be in the car on the way! We sty for 30 minutes to see a tradition of a group of young men dancing and balancing a little shrine with a god inside. Being night, I see only their movements and the moment they leave by putting the shrine on a bus (all mixed with a tea bought by the driver and payed after). At 6.30-6.35 we start the trip. We are four people in the car. I don't know the principle of putting me on the back bench in the middle of the car and I couldn't take any pictures!

Ieșim pe drumul principal al stațiunii și după ce se termină casele, începe să se lumineze. Și drumul e din ce în ce mai fain! Trecem prin micul sat Gangori (de unde pleacă un drum spre o zonă de campare pe râul Aasi Ganga) și drumul începe să urce pe malul drept al râului. Drumul de piatră este aninat undeva la circa 50-70 de metri de fundul văii. Sunt multe curbe, multe coborâri și urcări, apele lui Bhagirathi sunt la fel de turcoaz ca cele de ieri și căteodată se înnegresc în canionul adânc săpat de apă. De la Maneri (1298m) urcăm până la Malla (1478m), apoi Raithal și la Gangnani suntem la 2133m altitudine. Doar câteva case se văd mai jos de drum spre firul canionului! Drumul ne urcă până pe la 2400 de metri și în câteva serpentine lungi (de genul celor de pe Transfăgărășan) urcăm pe malul drept până la Sukhi Top (2651m). O curbă de nivel și alte serpentine ne coboară la firul apei pe care îl trecem pe un pod pe partea stângă. Coborâm în Jhala (2575m) și drumul merge prin junglă spre ultimele cătune accesibile. Trecem pe deasupra Harsilului (cam 2800 de metri) și coborâm în Dharali (2575m). Aici e punctul terminus și șoferul întoarce mașina. Îl întreb dacă stăm 10-15 minute și îmi zice că e în regulă. Am timp de "gustat" altitudinea! Chiar dacă indienii se uită curioși la mine, mă comport ca un copil însetat de frumusețe. Întâi admir granița albă ce desparte India de China (masivul Baspa Bamak ce urcă până pe la 5000 de metri) și urc cu aparatul foto pregătit printre case. Dharali e un cătun cu case de lemn aflate pe terase de piatră. O potecă principală merge printre case, trece pe lângă "piața centrală" și urcă printre măgăruși până la casa cea mai de sus. Până aici urc și eu ca să pot vedea imaginea de ansamblu. Și "blocajul" apare! Eu sunt un mic punct față de Dharali. Cătunul aflat așa de sus este un mic punct față de ce e în jur (vârfuri de 4500-5500 de metri). Masivele din jur sunt doar un mic punct față de tot ce înseamnă Himalaya! Simți masivitatea și măreția a ceea ce te înconjoară chiar de n-o poți cuprinde cu simțurile. Doar cu gândul poți realiza cât de mare și cât de frumoasă e marea noastră planetă! Cu mulțumire Divinității pentru că am ajuns nesperat până aici, cobor spre strada principală unde câțiva copii joacă un fel de baseball improvizat la doar 50 de metri de o turmă de vaci negre liniștite. Cobor pe terasa de deasupra templului aflat mai jos de drum spre firul apei și văd că șoferul îmi face semn să vin. Doar cinci minute! Iau câteva pietre pentru sora mea (ca geofizician are o întreagă colecție) și merg la mașină. Sunt mai mulți localnici care coboară la vale. Ne urcăm și pornim la drum.

We go out on the main road of the resort and light is up after the last houses. We pass the small village of Gangori (a road is going from here to the camping place from the river Aasi Ganga) and the road is going up on the right side of the valley. The stone road is hooked 50-70 meters above the level of the water. We have a lot of curves, up and down, the waters of Bhagirathi are turquoise lake the lake from yesterday and sometimes dark in the deep water digging canyon. From Maneri (1298 m) we go up to Malla (1478 m), then Raithal and at Gangnani we are at 2133 m altitude. We can see just a few houses down to the valley! The road is going up to 2400 m and in a few large curves (like Transfăgărășan) we go up on the slope to Sukhi Top (2651 m). A leveled road and some curves take us down to the level of water which we pass on a bridge on the left side. We go down to Jhala (2575 m) and the road goes through the jungle to the last accesible hamlets. We pass above Harsil (about 2800 m) and go down to Dharali (2575 m). This is the terminus point and the driver turns around. I ask him if we stay 10-15 minutes and he agrees. I have time to taste the altitude! I don't care about the strange looking of Indians and act like a child thirsty for beauty. First I admire the white border between India and China (Baspa Bamak massive up to 5000 meters) and go up with the camera open. Dharali is a hamlet with wooed houses on rock terraces. A main path goes between houses, passes the "main market" and goes up between donkeys to the last house. I stop here to the the frame image. And the "blockage" appears! I am a small point comparing to Dharali. The hamlet is a small point comparing to surroundings (4500-5500 meters mountain tops). The massifs around are a small point comparing to all Himalaya! You feel the hugeness  and the greatness of everything around you even if you can't hold everything in your feelings. Only the thought realize how big and beautiful is our big planet! With thanks to Divinity for allowing me to unexpectedly come here, I go down to the main street where some kids are playing an improvised baseball 50 meters to a herd of calm black cows. I go down on the terrace above the temple in river's direction and see the drivers waving his hand to me. Five minutes, please! I take some stones for my sister (as geophysicist she has a big collection) and go to the car. There are many locals going down. We go up in the car and start the way back.

Prima oprire este la Harsil unde se mai lasă și se mai iau niște bagaje, mai urcă niște indieni. Eu profit de ocazie și mai privesc pentru ultima dată giganții cu creasta albă de la nord și pe cei de pe cele două laturi ale văii Bhagirathi. Un indian de vreo 25 de ani în haine militare ajută la aranjarea bagajelor pe mașină! Puțin după Harsil simt că îmi vine să vomit și cer să oprească mașina. Doar iau aer și mergem mai departe. Ca să scap de alte grețuri, mă culc pe jumătate de banchetă în spatele mașinii. Nici acum nu fac poze! Adorm până la stația de autobuz de jos din Uttarkashi. Fiindcă nu mă simt prea bine, urc la hotel și mă relaxez vreo oră cu decojitul alunelor pe terasa/pasarela camerelor. Relaxarea în soare face teribil de bine. Să fi fost și influența altitudinii în starea mea?

The first stop is Harsil, they let and take some luggage, some Indians go up in the car. I take the chance and watch for the last time the north white headed giants and the ones on the both sides of Bhagirathi. A 25 years old Indian in military suit helps on fixing the luggage on the car. After Harsil I feel sick and ask for the car to stop for a few minutes. I take some fresh air and we continue. To avoid sickness, I fell asleep on half of a back seated bench in the car. No pictures! I sleep until we reach bus station in Uttarkashi. Because I don't feel so good, I go up in the hotel at my room and relax for an hour with some nuts in shell on the terrace/bridge of the rooms. Relaxing in the sun is very good. Should it be the altitude influence in my state of health?

Pe la 15.00 plec la plimbare spre Gangori. Știu că sunt câțiva kilometri și poate ajung până acolo. Fără grabă și țintă precisă, doar hoinăreală prin stațiune! Aproape de ultimele case cobor spre școala montană fiindcă aș vrea să ajung la podul care se vede masiv peste râu. Dincolo de el sunt casele care luminau frumos aseară! Podul are piciorul drept distrus și acum este amenajat cu niște scări metalice ca loc de promenadă. Urc și eu pe el pentru câteva poze în amonte, admir băieții care sparg în continuu piatră de râu și găsesc un alt drum care mă scoate la strada principală. Puțin mai sus cobor iarăși la apă fiindcă mi-era dor să simt vuietul apei. Mai ales că aici este sfânta Ganga! Doar vreau să meditez un pic în muzica apei și niște călugări tineri (cam 20 de ani să aibă!) vor să le fac poze. Doar o poză! Un alt rătăcitor/călugăr în haine murdare se spală și își curăță vesela lângă mine în apă. La început își trage catrafusele lângă el și când vede că nu îi fac nimic, se manifestă în voie. Trec de ashramul Shivananda (pe stânga) și găsesc o potecă ce mă urcă în câteva curbe prin junglă la o potecă pietruită cu balustradă. Merg la dreapta, ajung în partea de jos a cătunului Kansen și dau de un drum spre Oficiul turistic pentru zona ghețarului Gangotri. Aleg să urc printre case cât mai sus prin cătun. Un băiat are un sul mare de plasă de gard și refuză să îl ajut. Mă gândesc că își cunoaște menirea și nu e rolul meu să îi ușurez sarcina. Ies dintre case pe o potecă pietruită la dreapta și mă intersectez cu trei indieni care veneau cu câte un braț de vreascuri. Doar un Namaste și întrebarea dacă îmi place zona lor. Foarte faină interacțiunea! Pe aleea pietruită ajung la un cimitir deasupra unei râpe. Mă opresc câteva secunde pentru cei îngropați aici și găsesc o potecă în urcuș cu serpentine strânse până pe culmea de deasupra.  Sunt la marginea unor platforme de orez. Întreb o localnică: Gangori? Uttarkashi? Îmi explică în hindi și arată cu mâna întinsă direcția. Îi mulțumesc și merg spre Gangori. Ajung la o potecă ce urcă spre casele cele mai de sus din Sangrali și cobor pe ea cu confirmarea drumului bun. Ies curând la un rezervor-stație de apă sub care potecă pietruită devine chiar asfaltată. Un indian amețit urcă cu nepotului lui ("băiatul băiatului meu!") și nu reușește să mă convingă să merg la ei acasă. "Poate vin mâine!" "Dumnezeu te vede dacă te ții de cuvânt". Cobor pe străduțe și pe prima stradă un poștaș îmi confirmă direcția bună. Mă opresc să admir cerul cu nori roșii și apoi cobor mai departe printre case și prin curți până la drumul principal.

Around 15.00 I go for a walk up to Gangori. I know I have just a few kilometers. Without rush and any fixed target, just wandering in the resort! near the last houses I go down to the mountain school because I want to go to the massive bridge over the river. After the bridge you can see the houses with beautiful lights from last evening! One foot of the bridge is destroyed and they made some metallic stairs for walking area. I go up on the bridge for some pictures up on the river, admire the boys who break river stone continuously and find another way to the main street. A little way up I go down to the water because I wanted to feel the sound of water. Especially because it's holy Ganga here! I just want to meditate and some young monks (about 20 years old!) want to make them some pictures. Just one picture! Another wanderer/monk in dirty clothes is cleaning himself and his dishes in the water. First he takes his stuff and when he sees me not acting, he acts natural. I pass Shivananda ashram (on the left) and find a path that takes me up in a few curves to a paved path. I turn right, reach the lowest part of Kansen hamlet and see a road to Touristic Office for Gangotri glacier. I choose to go up between houses in the hamlet. A boy has a big role of fence mesh and refuses my help. I think he knows his way and it's not my role to make his job easier. I exit the houses area on a paved path and meet three Indians coming with bunches of  brushwood. Just a Namaste and some questions about liking the area! Very nice interaction! On the paved alley I reach a cemetery above a ravine. I stop a few minutes for the dead people and find a steep short curved path to the ridge above. I am at the margin of a rice platform. I ask a local: Gangori? Uttarkashi? She explains me in Hindi and show the direction with the extended arm. I thank her and go to Gangori. I reach a path going up tp the highest houses of Sangrali and go down on it wit confirmation of the good way. I reach a reservoir/water station and the paved path becomes asphalted. A dizzy Indian is going up with the nephew ("son of my son") and can't convince me to go up to his house. "I may come tomorrow!" "God sees you if you said". I go down on little streets and a postman confirm the right direction. I stop to admire the red clouds sky and go down between houses and among courts to the main road.

Am vreo doi kilometri până în Uttarkashi. Pornesc voios pe drum, se întunecă și ajung prin locuri cunoscute. Aproape de centru o călătoare mă întreabă de o cazare ieftină. Vrea să stea cu 100-150 de rupii! Nu știu un astfel de loc și îi pot indica doar direcția templului Vishwanath. Îmi iau câteva portocale și merg la hotel. Până se pregătește masa de seară, mai stau de vorbă cu patronul hotelului și trimit niște mailuri către casă (gratuit). Seara îi plătesc toate patronului (fiindcă am stat două nopți, m-am înregistrat în registrul turiștilor) adică masa, cazarea și un bacșiș pentru atitudinea foarte faină. Nu știe de Tripadvisor fiindcă ar merita să fie recomandat! Urc în cameră, mă spăl puțin și la somn. Mâine am tot trezire matinală (tot așa la 6.00 e plecarea)!

I have two kilometers to Uttarkashi. I start my way smiling, it gets dark and I reach known places. Near the centered market a traveler ask me for a cheap housing. She wnts to pay 100-150 rupees! I don't know such a place and I can only indicate the direction of Vishwanath temple. I buy some oranges and go to the hotel. While dinner is prepared, I chat with the owner (I registered the tourist register because I stayed for two nights), send some mails home and pay everything (housing, food, tip for the fine attitude). he doesn't know about Tripadvisor because he deserves recommendations! I go up in my room, wash myself and go to sleep. Tomorrow I have a morning wake-up (6 o'clock)!

Uimitoare și neașteptată călătorie spre baza Himalayei 13.01.2014 Amazing and unexpected travel to the base of Himalaya

După cum spuneam pentru azi plănuiam Rishikesh și Haridwar. Ca omul pregătit pentru orice, am în rucsăcel tot ce îmi trebuie ca să mă descurc oriunde. Dimineață mănânc ceva cu Arun, mergem spre serviciul lui (institutul de care vorbeam) și eu merg mai departe la autogară (ISBT) să caut un autobuz spre Rishikesh. Chiar primul autobuz care e la ieșirea autogării pleacă într-acolo! Cum nu se poate mai bine! Taxatorul țipă cât de tare destinația și urc din mers. Pe drumul spre Haridwar ieșim din oraș prin zona de rezervație naturală. Multă lume pe stradă ca de obicei! După Doiwala ieșim din drumul de Haridwar în cel de Rishikesh, urcăm un deal împădurit (mi se pare că mergem foarte sus) pentru ca apoi să coborâm spre Rishikesh pe malul drept al văii Chandrabhaga și pe străduțe ajungem la autogară. Așa îmi place locul că nici nu observ toate schimbările de direcție! Mă trezesc în autogară un pic buimac. De fapt aveam nevoie de o toaletă! Găsesc una și nu am decât 5 rupii mărunt, mi le acceptă și mă uit de ce autobuze am pe acolo. Dacă nu sunt alte autobuze, posibil să rămân aici și să plec mâine mai departe (încotro o fi!).

As I said, the plan for today is Rishikesh and Haridwar. Being prepared for everything, I have everything I need in my small pack. In the morning I take my breakfast with Arun, we go to his place of work (the institute I told you about) and more to ISBT bus station to search for a bus to Rishikesh. The first bus at the exit of the station is goingg to Rishikesh! The best situation! The tax taker is screaming the destination and I jump in the bus. On the way to Haridwar we exit the city through a natural reservation. Crowd street as usual! After Doiwala we get out of Haridwar way on the road to Rishikesh, climb a wooden hill (it looks very high) and go down to Rishikesh on the right side of Chandrabhaga valley and reach the bus station. I like so much the place and I lose all the turns! In the bu station I feel a little dizzy. In fact I need a toilet. I find one and they accept my 5 rupees cash and then I check for the buses around. If i don't find a good bus, it's possible to stay here and leave tomorrow (wherevere it may be!).

Aud tot felul de destinații pentru autobuze și îmi sar în ochi (pe tabelele afișate) și în urechi Yamunotri și Gangotri. Gangotri e locul de unde se poate ajunge într-o excursie la izvoarele mamei Ganga! Ganga (Gange cum e cunoscut) izvorăște dintr-un ghețar aflat la peste 3000 de metri altitudine și este unul din râurile indiene sfinte!

I hear all kinds of destinations for buses and I see on charts and hear Yamunotri and Gangotri. Gangotri is the destination wherefrom you can make a trip to the spring of mother Ganga! Ganga (known as Gange) has a spring in an glacier more than 3000m high and it's one of the holy indian rivers!

Ca o paranteză, veți vedea doar două imagini dintre care una este o hartă din hotelul din Uttarkashi, una din puținele hărți bune pe care le-am găsit în India gratis.

As an extra, you'll see only two picture, one being a map from Uttarkashi hotel, one of the few good maps found in India for free.

Mi se spune că autobuzele nu merg până la Gangotri, ci doar până la Uttarkashi. Trebuie să merg în autogara alăturată. Nici nu mai stau pe gânduri. Schimbare de plan: merg în Uttarkashi, stau o noapte acolo și apoi mai vedem! Tot întreb "Uttarkashi? Uttarkashi?" în acea autogară (mai bine zis un loc de unde pleacă autobuzele cu mare hărmălaie), mi se arată autobuzul meu, urc în el și în 10 minute plecăm. Mi se pare că prețul plătit (220 rupii) e mare și curând îmi voi da seama că de fapt e foarte mic pentru calitatea drumului. Urcăm spre Narendra Sagar și cumva facem dreapta spre Tehri. Ca să fiu sincer, drumul îmi place atât de mult încât nu sunt foarte atent la numele localităților (care de fapt nici nu sunt prea multe). Drumul urcă prin junglă și datorită curbelor în pantă, am impresia că urcăm mult și că trecem de 2000 de metri. De fapt nici de 1500 de metri nu am trecut! Cumva facem dreapta spre Gaja (denumirea e orientativă pentru Google Maps fiindcă nu există pe hărți toate drumurile de aici) și coborâm pe foarte multe serpentine pe versantul drept al râului Bhagirathi (ultima parte a Gangei). Tot stau cu ochii pe geam și nu reușesc să fac deloc poze fiindcă am loc pe un scaun spre interiorul autobuzului. Mă mulțumesc doar să captez imagini pe retină și mă gândesc că voi poza/filma la întoarcere!

They tell me that buses don't go to Gangotri and only to Uttarkashi. I have to go to the nearby bus station. Instantaneous change of plan: I go to Uttarkashi, stay one night there and we'll see after! I ask "Uttarkashi? Uttarkashi?" in that station (better said a place for leaving buses and a lot of noise), they show me my bus and we leave in 10 minutes. The price (220 rupees) seems a little big and I will soon realize that it's too small for the quality of the road. We go up to Narendra Sagar and turn rigt to Tehri. I must say that the fascination of the road made me forget about the places (not to many localities). The road is going up in the jungle and the steep curves make me feel like being more than 2000 meters. In reality it's less than 500 meters! We turn right to Gaja (the name is for you for Google maps because some roads are not on any maps) and then we go down on a lot of curves on the right side of Bhagirathi river (the last highest part of Ganga). I watch on the windows and don't take any pictures being in the middle of the bus. I record the images in my mind and think about taking pictures/filming on the way back!

După câteva ore ajungem în Chamba unde e pauză de masă. Suntem undeva pe la 1600 de metri altitudine. De aici pleacă un drum care merge direct în Narendra Sagar spre Rishikesh. Încă plănuiesc să mă întorc pe aici! Îmi iau niște samosa, niște biscuiți, niște alune în coajă și un sandwich picant, îmi mai iau o sticlă de apă și sub niște case rezolv problema lichidului din vezică. Știu că indienii fac oriunde, dar eu nu pot chiar așa! Peste vreo jumătate de oră pornim la drum mai departe. Din Chamba coborâm pe drumul în serpentine de pe versantul drepta al râului Bhagirathi. În goana autobuzului pe serpentine agățate pe pantă văd apele turcoaz ale lacului de acumulare Tehri. Mă fascinează culoarea și mă las purtat de drum. Asfaltul e deocamdată bun și la un moment dat e întrerupt de niște lucrări de consolidare a drumului. Dacă nu aș avea încredere în șoferii indieni, aș zice că se răstoarnă cu totul! Tot sunt cu ochii pe geam, primesc un loc lângă șofer și admir drumul din fața autobuzului. Stăm toți claie peste grămadă și chiar mi se pare o apropiere umană și fizică mult mai mare decât în vest. Mai ții un copil în brațe, mai faci loc să mai stea o mamă sau o bătrână, mai te dai într-un colț ca să mai poată sta încă doi-trei tineri sau bărbați mai în vârstă... Eu stând lângă geam, la un moment dat văd că un nene mă roagă prin semne să îl las la geam. Îi fac loc și cu capul pe geam vomită în exterior. E de înțeles la cum e drumul! Șoferul continuă drumul fără să se sinchisească. Începe să se lase seara și parcă nu mai ajungem. Trecem de Dharasu (pe unde vom merge peste două zile) și facem cumva dreapta pe malul aceluiași râu Bhagirathi. Este denumirea Gangei în această zonă! Îmi place mie să fiu pe drumuri mereu, dar acum merg de dimineață și tare aș vrea să ajung în Uttarkashi. Încă e drumul bun și deodată începem o coborâre pe un drum înclinat de pământ în jos spre oraș. Eu încă am impresia că suntem peste 2000 de metri și de fapt suntem pe la 1500-1600 m altitudine! Așa de frumos a fost drumul că parcă tot am văzut dinții pieptenului făgărășean de câteva ori mai mari și cu vârfurile în turcoazul glaciar! Se întunecă și șoferul tot coboară în grabă în valea în care se aprind luminițe. Nu prea multe că oamenii merg la culcare devreme!

In a few hours we reach Chamba for eating break. We are now at 1600 meters altitude. from this point we have a direct road to Narendra Sagar to Rishikesh. I still plan to go back on this road! I take some samosa, some biscuits and peanuts in shell and a spicy sandwich, take a bottle of water and solve some bladder problems. Indians pee everywhere, but I can't! I half an hour we continue on the road.From Chamba we go down on a curved road on the right side of Bhagirathi river. In the rush of the bus on the hooked curves I see the turquoise waters of the Tehri dam lake. The color is fascinating and I let myself carried by the way. The asphalt is good and suddently it is stopped by some working places for the road consolidation. If I didn't trust the Indian drivers, I could say that it overturns! I watch on the window all the time, I receive a place near the driver and admire the road from the front of the bus. We stay at sixes and sevens and the human and physical approach are bigger than in the west. You hold a boy in your lap, you make place for a mother or an old lady, you make place for some boys or elders... Staying near the window, at one moment one man asks me to make place. He put his head on the window and vomit. It is completely normal! The driver continues without bothering! The night is falling and we are still on the road! We pass Dharasu (back again here in two days) and turn right on the same Bhagirathi valley. This is the name of Ganga here! I love to travel, but I would like to reach Uttarkashi now being all day on the road. At a moment we start to go down on a ground sandy road to the city. I still feel more than 2000 meters and are at 1500-1600 m as earlier! The road was so nice that I could see the teeth of the Făgăraș comb a few times bigger with the spikes in the turquoise lake. Itțs dark now and the driver goes down in the valley full of small lights. Not so many because the people are going to sleep early!

Pe la 19.30 ajungem în centru (stația de autobuz). Îi spun șoferului că mă întorc tot cu el mâine. La 6.00 dimineața e plecarea! Ne vedem la mașină! Sunt mulțumit că am ajuns până aici în Himalaya (nici nu mă gândeam că voi reveni în Himalaya, măcar și așa la bază!) și singurul meu gând e să găsesc un loc unde să dorm și să mănânc ceva. Intru la primul hotel să întreb dacă știe ceva de camere la 250-300 de rupii. "Da, avem noi. Hai să îți arăt!" La etajul doi îmi dă o cameră simplă și simpatică, cobor la masă și întreb de unde  pot lua niște pixuri. Ce am e pe cale să se termine! "Vezi la magazin la colț!" Merg acolo și găsesc pixuri verzi care scriu mai mult! Cum nu contează cu ce culoare scriu în jurnal, îmi iau trei pixuri și mă întorc la hotel. Mănânc de seară și rămân cu ochii pironiți pe cea mai bună hartă rutieră pe care am văzut-o în India. Vorbesc cu patronul hotelului și îmi spune că sunt mașini turistice (common taxi) care urcă până la Dharali (2575m) după Harsil (2745m). Pleacă tot dimineață la 6.00! Prețul convenabil și negociabil (de către băieții de la hotel)! Schimbare de plan! Stau două nopți în Uttarkashi și mâine urc cu mașina cât de mult merge pe vale spre Gangotri! Bucuros că urc spre Gangotri între micii giganți (pe hartă zona Jhala-Harsil-Dharali se află între cinci-miari și șase-miari), mă bag la somn ca să mă trezesc devreme pentru mașină!

We reach the center (bus station) at 19.30. I tell the driver that I go back with him tomorrow morning. At 6.00 in the morning! We will meet at the bus! I am satisfied of coming up here in Himalaya (I didn"t think of coming back to Himalaya, even at the base!) and my only thought is to find a place to eat and sleep. i enter the first hotel and ask if they know rooms for 250-300 rupees! "Yas, we have. Let me show you a room!" He gives me a nice simple room at the second floor, I go down to eat and ask the receptionist where I can buy some pens. My pen is almost finished! "Ask at the store on the corner!" I go there and buy green writing pens that keep more time and use!As the color of writing in journal is not important, I buy three pens and turnback to the hotel. I eat for dinner and fix my eyes on the best ever seen road map from India. I talk to the owner of the hotel/receptionist and he tells me about touristic cars (common taxi) that go up to Dharali (2575 m) after Harsil (2745 m). They are leaving also at 6.00! The price is good and negotiable (by the boys from the hotel!). Change of plan! I stay two night in Uttarkashi and tomorrow I will go as high as possible with the common taxi on the valley to Gangotri! Being happy for going up to Gangotri direction between the small giants (on the map Jhala-Harsil-Dharali area is situated between 5000 and 6000 tops), I go to sleep to wake up early for the car!