RT Bucegi westwand 7-8.08.2010

RT Bucegi westwand 7-8.08.2010

Colegi de tura: Dana, Cezar

Ziua 1 sambata 7.08.2010

Dorul de refugii exprimat de Dana ma face sa ma gandesc vineri seara la o plimbare prin vestul Bucegilor. Ca loc de innoptat alegem refugiul de sub saua Strunga. Lenevim un pic sambata dimineata si pe la ora 12.30 pornim iesim spre Targoviste si Campulung. Pana la Targoviste drumul e bun (un fel de mini-autostrada cu destule localitati) si ajungem destul de repede la giratoriul de la intrarea in capitala Tarii Romanesti din alte timpuri. Aici facem stanga pe centura si iesim curand spre Campulung. Inainte de Voinesti drumul incepe sa strice si avem destule valuri (masinuta noastra parca era barca la cate valuri de asfalt sunt pe acolo). Pe langa fabrica de ciment Holcim inainte de Campulung facem dreapta si urcam curand pe langa mausoleul de la Mateias. De aici cateva curbe ne coboara prin Rucar, Fundata si Fundatica pana in Moeciu de Jos. Stiam ca se face un drum care pleaca spre Moeciu de Sus si acesta apare deodata intr-o curba stransa la dreapta. De aici drumul se ingusteaza si noi continuam sa mergem printre pensiunile de la Cheile Gradistei. Iesim din sat si drumul este din ce in ce mai putin asfaltat. Curand ramane doar drumul forestier care urca pe valea Grohotisu. Vedem in stanga marcajul TR pe care vom cobori in ziua urmatoare si CR pe care urcam pana la ref Strunga. Mergem cu masina cat putem de mult si gasim mai multe masini parcate inaintea unui loc unde drumul de masina e taiat de un paraias. Oprim aici si in timp ce ne echipam, dau cateva indicatii unei familii de chinezi care vroiau sa urce cu masina la Padina. Cred ca li s-au parut explicatiile prea complicate ca au multumit, s-au suit in masina si au luat-o inapoi la vale ;). Trecem paraul si incepem sa urcam pe urma de drum forestier urmarind cu atentie semnele CR ce ne vor conduce toata dupa amiaza.
Urcam la inceput pe langa firul apei si trecem pe dreapta apei prin padure. Am fost acum multi ani pe aici si nu mai stiam exact cum e poteca si ca urmare imi parea un pic ciudat ca urca printr-o poiana larga cu o cabanuta pe dreapta si un foisor pe stanga. Trecem apa iarasi pe stanga si ajungem la ultima sursa de apa cunoscuta. Alimentam tot ce avem la noi si pornim in sus spre peretele vestic al potcoavei bucegene (17.30). Poteca urca in serpentine scurte prin padure si la un moment dat zaresc peretele calcaros inaltat in fata noastra. Privelistea e deschisa de un valcel inierbat pe care urcam prin padurea din dreapta.
La iesirea din padure mi se pare ca zaresc ceva din Creasta Cocosului din Gutai. E doar o impresie data de stancile ce strajuiesc la vest cetatea Bucegilor. Urcam pe marcajul refacut cu mare grija de Salvamont Bran. Refacerea semnelor in toata zona de vest este un lucru bun si baietii de la Salvamont trebuie felicitati pentru idee, dar modul de montare a stalpilor lasa putin de dorit. Stalpii sunt destul de desi (poate la 20 m distanta) si sunt bagati in NISIP! Sunt tare curios daca un vant mai tare sau Doamne fereste o avalansa ii va mai tine in picioare!
In fine urcam pana la BR care duce spre Padina si facem dreapta in sus spre saua Strunga (19.00). Norii incep sa se ingramadeasca si sa se intunece. Pe langa asta incepem sa auzim si un zgomot destul de deranjant dinspre sa. Parea ceva gen drujba! Cand colo, vedem in fata o "turma" de motciclisti care coborau printre frumoasele stanci albe. M-am oprit stupefiat de prostia la care a putut sa ajunga moftul roman. Cand au trecut pe langa noi, am fost si mai iritati de dara de fum si miros lasata in urma. Si lor nici ca le pasa! Am numarat toate motoarele care au coborat pe langa noi si am vazut ca sunt 12 curajosi :(. La 19.40 ajungem in sa si in cateva minute coboram la refugiu.



Ne facem comozi in refugiu, punem ceva haine uscate pe noi, ne aranjam locurile de culcare, mancam ceva cascaval si sunca si dupa un ceai ce cimbrisor (cules de pe langa refugiu), ne retragem cam pe la 20.45-21.00 la somn.

Ziua 2 duminica 8.08.2010

Ne trezim destul de lejer (cam pe la ora 8.45) si fiindca mancarea luata nu a fost atat de multa pe cat speram, am hotarat de seara sa coboram sa mancam de dimineata la Padina si apoi sa pornim mai departe spre Valea Doamnele. Eu mananc doua batoane de cereale cu miere (sunt obisnuit sa mananc dimineata inainte sa plec) si pornim la cateva minute dupa ora 9.00 in jos pe CR/BR spre Padina. Coboram direct pe semn ocolind cireada de vaci pazita de doi ciobani tineri. Cativa cai stateau la umbra stanei pentru a se proteja de caldura care incepea sa ii apese.
Trecem prin stana Strunga unde cativa caini isi apara cu strasnicie locul stapanului. Ii ocolim si coboram mai departe pe drumul forestier in serpentine. Mai taiem ultimele curbe ale drumului si iesim in ultima linie dreapta dinainte de cabana. La Padina am neplacuta surpriza sa vad o groaza de masini si de corturi intinse pe toata poiana din fata cabanei pana la apa Ialomitei. Este un peisaj jalnic pentru ochii unui om de munte si aproape imi vine sa ma bucur la gandul ca ursul mai face pe aici ordine cateodata.
Mergem la cabana si ne luam cate o omleta si ceai cald plus multe felii de paine care ne lipseau. Dana nu prea poate sa manance si ca urmare va avea o oarecare lipsa de energie in prima parte a traseului de azi. Compensez eu si adun cat de multa energie se poate si la ora 11.00 iesim din cabana cu directia vaii Doamnelor. Inainte sa trecem podul din fata curtii cabanei ma intreb retoric cati din pantofarii de aici vor mai veni si la iarna prin nametii de peste un metru. Pornim pe CA pe langa intrarea din Horoabe (cand oi face si eu valea asta?) si ajungem la drumeagul ce urca la intrarea pesterii Ialomitei. Aici ii propun Danei sa mergem la grota Pustnicului. Asa ca facem stanga in sus prin padure si, dupa o mica incurcatura (ca deh, am fost o singura data acolo), ajungem la intrarea in pestera.
Aici Dana refuza sa intra in pestera prin locul unde se merge pe burta (adica dupa vreo 30m de la intrare). Parca ea vroia sa mearga prin pestera asta! Motivul refuzului a fost ca isi murdareste geaca abia spalata!
Iesim din pestera si urcam pe sub intrarea pesterii Ialomitei pana la schitul Pestera. Eu ramanand mai in urma, profit de ocazie si intru putin prin cheile Ursilor. Daca eram amandoi binedispusi, probabil ca ne aventuram mai mult pe acolo. Surprind cimitirul strabunilor si crucea sapata in piatra si revin la Dana care ma astepta langa schit.
Pana la hotelul Pestera zarim un ciobanas care statea cu turma de mioare la umbra unor brazi falnici. Mai fac o pauza inainte sa iesim in golul montan ca sa ma asigur ca Dana nu e prea lesinata de nemancat. Pornim incet pe BA in sus pe valea Obarsiei. Asa imi place zona asta daca nu ar fi atatea masini, ATV-uri, gratare si telecabina care face ture nonstop. O indrum pe Dana pe marcaj si eu mai fac cateva poze in jur. Ajungem la separarea de marcaje si facem stanga pe TR care urca pe valea Doamnele (12.30).

De aici zarim cascada Obarsiei care izvoraste putin mai jos de Mecetul Turcesc si cascada Doamnelor pe langa care vom urca noi. Lasam in dreapta BA ce urca pe valea Obarsiei si facem stanga pe TR prin padurea care acopera malul stang al apelor ridicate ale Ialomitei. La trecerea apei eu sar din piatra in piatra si Dana gaseste ca singura solutie trecerea desculta prin apa. Dureros pentru cine nu e obisnuit cu apa rece de munte!
Urmam semnele care trec pe stanga vaii (dreapta geografica) si urcam printre jnepenii uneori de 4-5 metri. La un moment dat traversam un drum ciobanesc ce ocoleste valea pe cei doi versanti. Urcam in continuare pe poteca pietroasa pana deasupra cascadei mari. Aici vedem ca de fapt mai sunt cateva cascadute inlantuite care fac urcusul placut.


Dupa cascade pierdem si ultimii jnepeni su suntem la golul alpin ce urca prin doua vai in stanga spre saua Doamnele si in dreapta spre saua Batrana. Marcajul urca pe stanga si Dana solicita mereu opriri de masa. Ii spun ca pauza se face in sa cand dam de BR si continui sa urc. Trecem de stana si de inca 5 stalpi de marcaj vechi si ajung la marcajul de "creasta". Aici opresc si fac ceva poze la "strunga Doamnei" (zona ascutita din saua Doamnele). Vine si Dana si mancam cateva caise si prune. E total dezorientata si eu vad pe harta ca TR continua cateva zeci de metri pana in saua Batrana si apoi spre vest. Urcam pe varful Batrana si in saua de dupa el dam de un refugiu nou construit de acelasi Salvamont Bran. Apreciez efortul lor si totusi mi se pare putin in plus refugiul asta pe drumul de cateva ore dintre saua Obarsiei si saua Strunga. E foarte bun refugiul pentru vreme rea!
Se lasa ceata si urmand indicatorul instalat langa refugiu, pornim in jos pe linia stalpilor. Se vad bine stalpii prin ceata laptoasa si totusi mi se pare ca sunt prea desi. Dana vrea sa imi demonstreze ca poate sa mearga si mai repede ca sa nu ma tina pe loc. Asa ca porneste singura in ceata in jos. Parca acum ar fi momentul potrivit pentru astfel de demonstratii! Dovada ca daca nu o strigam din spate sa ii spun sa faca stanga, se ducea tot inainte ca asa ii parea ei poteca! In fine coboram la distanta prin ceata si prin toata stancaria vestica.

Cand ajung sub stanci, dau de un grup care urca prin ceata. Ii indrum de la distanta pe drumul mai usor si imi confirma ca Dana este in fata si e ok. Dana a coborat si s-a oprit abia in partea de sus a poienii Gutanu.
O ajung si ceata ne alearga din urma. Ceata se transforma in niste nori negri ce nu par sa ne dea pace. Dam de stalpul ce uneste TA spre stana Gaura, BR si PR spre saua Strunga cu TR al nostru. Coboram repede prin padure la casa de vanatoare din partea de jos a poienii Gutanu.
La 17.50 ajungem la stalpul unde se separa BR si TR. Mai coboram 5 minute si incepe sa ploua extrem de puternic si in curand sa dea cu gheata. Ne bagam sub niste brazi sa ne punem gecile si pelerinele. Nu sunt de mare folos pe gheata in bilute care au intre 5 si 10 milimetri diametru si care in 10 minute acopera totul pe jos cu un alb neobisnuit. Poteca sub forma de canal de apa e umplut imediat si apa curge in siroaie pe sub noi. Cand s-a mai oprit putin, o luam la vale prin ploaie pana la drumul forestier. In circa 30 de minute din poiana Gutanu ajungem la drumul forestier inainte de care apa este marita si infuriata. Gasim un pod peste apa si incepem sa urcam pe forestier prin ploaia care toarna fara incetare. Tunetele si fulgerele se aud si vad pe langa noi si o sfatuiesc pe Dana sa mearga cat mai aproape de copacii de pe marginea drumului. Avem vreo 2 km de urcat pe drum si eu merg mai repede intr-un mars pe 4 picioare (2 picioare si 2 bete). Cand ajung la masina ii strig Danei ca am ajuns ca sa se linisteasca si cam pe la ora 19.00 cand suntem amandoi schimbat icu haine si gata de drum, se opreste definitiv ploaia. Mi-e pofta de o ciorbita calda si mergem in Bran la un restaurant in stil frantuzesc, sec XVIII aflat chiar vis-a-vis de intrarea la castel. Pe la 21.00 pornim spre casa prin Predeal si apoi DN1. Au fost cateva blocaje si am ajuns cam pe la ora 1.00 in Bucuresti si la somn.

Ce tura interesanta cu tot felul de lectii date de natura!

RT Fagaras Negoiu 31.07-01.08.2010

RT Fagaras Negoiu 31.07-01.08.2010

Colegi de tura: Dana, Cezar

Dana isi dorea de mult sa ajunga pe Negoiu si am zis sa mergem chiar daca duminica se prevestea vreme urata cu fulgere, ploi etc (www.meteoblue.com). In aceste doua zile am avut multi colegi de club care au venit in Fagaras si speram sa ne intalnim. Unii vroiau zona Avrig, altii Podragu si noi Negoiu. Pana la urma nu am reusit sa ne intalnim si in schimb am avut parte de alte intalniri extrem de placute la refugiul Caltun, singurul adapost din "inima de piatra a Fagarasului". Reusim sa iesim din Bucuresti pe la ora 19.00 si pe drumul extrem de cunoscut prin Pitesti ajungem la barajul Vidraru cam cand noaptea incepea sa se impuna in fata luminii crepusculare (cca 21.30). Mai urcam cu masina pe Transfagarasan si in jurul orei 22.40 suntem in parcarea de la iesirea din tunel. Batea vantul si era destul de rece sa mai punem cortul si ne-am intins frumos in masina in sacii de dormit.

Ziua 1 - 31.07.2010

Dimineata ne trezim pe la 6.30 si Danei inca ii e frig sa iasa afara din masina. Incepem sa mancam ceva si abia pe la 8.30 soarele coboara din Curmatura Balii pana la noi si lumineaza ultima limba de zapada inghetata langa apa din fata parcarii.
Pornim in sus spre Curmatura Balii in bataia razelor de soare. Dana nu a dormit bine si inainteaza destul de greu. Profit de asta si merg mai incet pentru niste poze in jur. Ce placere sa revii in Fagaras dupa cateva luni prin "Roraimele", platourile si insulele norvegiene! In 20 de minute (cca 8.00) suntem in Curmatura si Dana porneste mai incet in sus. Eu schimb cateva vorbe cu un turist de ocazie (adidasi, prima data pe munte) si il lamuresc la intrebarile lui despre Moldoveanu: are 2 zile de mers pana acolo! Se linisteste si renunta la toate variantele de intoarcere propuse de mine: cea mai "lunga" pe creasta prin seile Paltinului si Caprei si cea pe curba de nivel prin marea caldare a Balii. Face cale-ntoarsa spre parcare si eu incep sa urc spre Dana mereu cu ochii spre splendidele muchii nordice (Doamnei, Laitel, Laita etc). Nu uit nici de Buteanu cu varful ascuns in nori.

Urcam in Saua Paltunului si aici intram in marcajul BR de creasta. Mi-aduc aminte cand acum peste 25 de ani tatal meu m-a urcat prima data in saua Surului si pe ploaie m-a pus sa sarut marcajul de creasta. Cred ca a fost "dragoste la prima vedere" fiindca de atunci muntii nu imi mai dau pace si ma insotesc cat de des posibil. In sa dam de o zona cu ceata si traseul si GPSul din cap ne conduc pe drumul corect.
Coboram un pic sub sa si dam de un izvor de unde se poate alimenta cu apa (nu e permanent ci doar in perioadele ploioase) si de un PA ce coboara in CR din caldarea mare a paltinului (CR din ref Caltun si iesirea sudica a tunelului de la Balea). Trecem de locul unde e instalat un lant si semanlizat cu semen mari de exclamare si ajungem in saua dintre Paltinu si Laita. Aici mai facem o pauza (e posibi lca aici sau la pauza anterioara sa-si fi pierdut Dana ochelarii de soare) si urcam pe tapsanul Laitei pe sub o turma de oi. Cainele de langa poteca marcata nici macar nu se sinchiseste sa ridice capul cand trecem pe langa el.
De aici coboram pe BR spre saua dintre Laita si Laitel unde se afla monumentul dedicat lui Sile Nicolau, pionier al schiului romanesc. Trecem fara probleme de zona cu cabluri pe care le ocolim pe poteca de sub acestea.


Incepem sa urcam pe Laitel si ajungem in varful cocotat la 2390m la ora 11.30. urcusul nu e greu si cateva serpentine mai domolesc un pic panta. Aici facem o pauza de 10-15 minute pentru cateva caise si pornim spre ref Caltun aflat in extraordinara caldare a Caltunului. La peste 2500m totul e invaluit in ceata.
Nu ne grabim si pe la 12.30 ajungem la ref Caltun incalziti de razele soarelui. Pe aici vremea e linistita. In refugiu sunt doi saci de dormit si doua izoprene si afara gasim cateva corturi. Se intuneca aproape instant si intram in refugiu. Dana pare extrem de obosita si vrea sa urce neaparat pe Negoiu. Ii spun ca daca nu mananca ceva sa se inzdraveneasca, eu nu urc pe Negoiu. Dupa cateva replici, inghite ceva si o vad ca se reface. Gata, urcam! E ora 13.30 si avem destul timp ca sa ne intoarcem. Luam rucsacii si pornim spre Curmatura Caltunului. Urcam in 20 si ceva de minute peste lespezile ingramadite. Mereu sunt cu ochii in spate spre frumosul lac agatat intre peretele Lespezilor si Turnul Caltunului.
Din sa continuam pe BR pe curba de nivel usor ascendenta spre capatul de jos al hornului la Strunga Dracului. Trecem de un mare grohotis ce coboara in adancurile nordice si vedem in stanga BG spre Strunga Doamnei (pe aici vom cobori putin mai tarziu). La lanturile de sub Varful dintre Strungi incetinim un pic pasul si trecem fara probleme. Iata-ne la 14.30 la baza Strungii Dracului!
O catelusa amarata nu avusese curajul sa urce pe aici si astepta cuminte turistii (colegii de refugiu de mai tarziu) cu care venise. Incepem sa urcam prin horn tinandu-ne de cateva ori de lanturi. In vreo 2-3 puncte Dana a lasat rucsacul jos ca sa poata sa urce si i l-am ridicat eu dupa aceea. La 15.10 ajungem in capatul de sus al strungii (marcata cu ENTER).

De aici mai sunt cativa pasi pana sus pe varf si ceata ne-a cuprins in totalitate. Mi se pare normal sa fie asa in locul unde rareori gasesti senin dupa ora 12.00. urcam pe BR spre varf unde ne uitam la ceas si la altitudine: 15.30 si 2535m. E destul de inghesuiala pe varf si fiecare cauta un loc ferit de vant. Vedem foarte putin din verticalele care se arunca sub noi.
Mancam ceva, mai radem cu colegii de varf, aflam de acasa ca vremea e prognozata foarte prost pentru duminica (trebuie sa informam pe toti de acolo care se cam dezumfla la aflarea stirii) si ne mai odihnim putin in albeata din jurul nostru.
Cam pe la 16.30 varful se goleste de lume si ne hotaram si noi sa pornim inapoi spre refugiu. E tot ceata si pana putin inante de Strunga Domanei nu vedem la mai mult de 50 de metri in fata.

In Strunga Doamnei ajungem la 17.30 si incepem sa coboram. Aparatul refuza sa mai faca poze si va vrea sa mai functioneze abia la refugiu. Ne stracuram prin mica strunga, coboram in BR si apoi prin Curmatura Caltunului coboram la lac (18.40). Aici avem o mare surpriza: sunt deja instalate vreo 4 corturi in bataia vantului si refugiul e aproape plin. Mai ramasesera libere fix 2 locuri sus pe care le dorea Dana de la inceput. Norocul nostru! Am placuta surpriza sa fiu intampinat de vechiul prieten Cata Pobega si de Silvique ce facusera Muchia mare cu Adi Valean in cursul zilei (http://x-summer.blogspot.com/2010/08/muchia-mare-din-peretele-laita.html). Gasca formata ad-hoc e extrem de vesela si in rasete, sfaturi, discutii amicale si cate o portie de supa, se face ora 20.30 si treptat ne retragem cu totii la somn. Stiind de vremea rea de duminica, unii au plecat dimineata cam pe la ora 7.00 spre masini.

Ziua 2 - 01.08.2010

Ne trezim pe la 7.30 si norii de pe marile varfuri de langa noi inca par sa dea de furca. Noi avem vreme cu soare si iesim afara sa mancam. Ne bucuram nespus ca meteoblue s-a inselat si e vremea buna. Ei estimasera ca intre 3.00 si 12.00 ploua puternic si cand colo doar prima oera din interval a fost asa cum au prevazut. Asezam izoprenul si din cortul din fata imi aud pronuntat numele. Ce surpriza placuta! E Daniela Tache cu care fusesem acum doi ani in Olimp! Ce frumos, nu ne intalnim prin orase si ne vedem aici pe munte! Printre cuvintele schimbate mancam cate ceva si pe la ora 09.00 avem bagajele facute si suntwem hotarati sa urcam pe Lespezi. Ne salutam toti prietenii si ne promitem revederi cat mai dese, luam apa de la micul izvor din poteca si pornim spre Curmatura Caltunului. Desi sunt mai multe trasee, eu prefer varianta tatalui meu care se pare ca prin 1974 nu mai fusese mentionata nicaieri. E posibil sa fi fost premiera cu informatiile scazute din acea perioada! Urcam prin strunga Doameni si acum aparatul accepta sa faca poze :).
In Curmatura ne ajung din urma Cata si Silvique ce mergeau in peretele nordic al Negoiului pentru un traseu de antrenament. Continuam pe grohotis si urmam BG pana in Strunga Doamnei.

Trecem in marea Caldare a Berbecilor care se intinde spre sud. Coboram putin pe BG pe curba de nivel pe sub Vf dintre Strungi si apoi ne lasam in vale pe BA. Acest semn duce spre Piscul negru si il urmam prin caldare pe sub peretii varfului Caltun. Avem destul de multa ceata si abia vedem baza peretilor. Stiam de acum ceva ani si din descrierile tatalui meu ca mergem pe semn pana la un tapsan inclinat pe care urcam pana aproape sub varf.
Urmam marcajul care incepe si el sa urce prin smocurile de iarba si la un moment dat acesta face dreapta. Eu sunt un pic confuz fiindca nu imi amintesc sa fi fost pe aici un parau ce a spalat pana la stanca si am oarece nedumeriri fiind incojurati de ceata. Tinem panta inclinata in sus iesind din marcaj si in vreo 20 de minute zaresc saua de sub varf si semnul PR. Deci e bine! Rasuflu usurat si continui in acelasi ritm incet pana in sa (12.00).
Aici bem niste apa si pornim spre varf. La un moment dat si vedem varful printre valurile de ceata. Atingem varful Lespezi (2517m) la ora 12.25. Desi e ceata, peisajul mi se pare mirific cu varful Caltun care se vede pentru cateva clipe. As fi vrut sa coboram direct in valea Caltunului pe nemarcat, dar am o oarece teama cu ceata.

Incercam sa vorbim cu niste prieteni ce urcasera de curand pe Lespezi sa aflam cum e drumul pana la Piscul Negru (PR). Salvamontul ne recomanda sa ne intoarcem pe unde am venit si e putin nedumerit cum am ajuns noi pe vf Lespezi. Vedem ca se ridica putin ceata si la 13.30 suntem inapoi in saua de sub varf hotarati sa coboram pe PR. Urmam semnele care dupa vreo 100 de metri urca pe muchie printre stanci. E acealsi PR ca in creasta Pietrei Craiului si muchia pietroasa ma face sa ma simt ca in Craiasa.
Pierdem semnele destul de rare (apreciem avertismentul Salvamont) si gasim niste brane care se strecoara printre stanci. Stiu sigur ca trebuie sa urmam muchia si vedem varful Podeanu plat si inierbat dupa saua Lespezi. Cert e ca trebuie sa ajungem in sa. Gasim curand marcaje care ne duc pana in sa.
Aici ne ajunge din urma si BA si ambele semne fac stanga pe valea Lespezi. Coboram frumos pe vale si printre smocuri de airba, zone umede si apii jnepeni ne indreptam spre stana Lespezi.
Aici schimbam cateva vorbe cu ciobanii si ne indica un drum forestier pe care trebuie sa il urmam spre Piscul Negru. Trecem paraul Lespezi revarsat in cateva cascade pe firul ingust al vaii si urmam semnele care ne duc curand prin padurea intunecata pana la Piscul Negru.


Un singur ATV ne strica placerea muntelui prin zgomotul si prin mirosul lasate in urma.
Inainte sa iesim la complexul Piscul Negru, ne orpim la un parau sa manca msi sa ne spalam si Dana calca din greseala intr-un noroc. Radem pe seama asta, mancam ce mai aveam la noi si coboram la Transfagarasan (18.00). Nici nu ne dam bine rucsacii jos pentru a face autostopul ca opreste o masina care iesea de la Piscul negru si urca spre Balea. Fara sa le facem semn, opresc, ne intreaba unde mergem si ne iau pana la Balea. Asta da noroc! Din soarele de la Piscul Negru ajungem pe o ploaie urata la masina si le multumim pentru ajutorul nepretuit. Asa ca la 18.45 pornim spre sud si abia la baraj vremea se face mai buna. Coboram pana la Poienari unde mancam cate doua felii de pepene si apoi direct spre casa. Undeva dupa ora 22.30 intram in casa multumiti de ceea ce am reusit sa facem. Stabilim unde mergem we viitor si asta veti afta in episodul urmator :).

S-aveti vremea pe care v-o doriti!!!
Numai bine!