Din dor de alb pornesc cu Laura într-o plimbare scurtă și cunoscută spre stâna Orjogoaia. Înainte de a ajunge la intrarea în traseu facem o pauză la barajul Paltinu. E de admirat munca enormă depusă pentru construcția acestui baraj. Și nu numai pentru barajul Paltinu, ci și pentru toate barajele de anvergură construite prin munții noștri. Unele cu sacrificii umane și cu mutări de populație...
Următoarea pauză este la ”poiana Ciucaș” de pe malul lacului Paltinu, loc unde de câteva ori îmi doream să pun cortul. Mai nou se folosește termenul ”să campez” din englezescul ”camp”...
După Trăisteni mai mergem puțin pe valea Doftanei până la drumul forestier Orjogoaia. Lăsăm mașina, ne echipăm de iarnă (parazăpezi, mănuși, bețe) și la deal pe marcajul CR (cruce roșie). Fiind duminică, de la stână coboară doi montaniarzi dintre care unul mă cunoaște (e aproape imposibil să nu mă întâlnesc cu cineva cunoscut sau să nu îmi apară în față vreun animal sălbatic!). Ne urăm drum bun și noi pornim în sus prin lumea din ce în ce mai feerică. Cristale, oameni de zăpadă, puf sau pulvăr pe crengi sau pe jos... O relaxare...
Drumul ne scoate la golul alpin pe un culoar de basm și mergem puțin spre stânga spre stâna ”de cinci oițe” Orjogoaia. Îmi place tare mult că stâna e în continuare îngrijită și chiar îmbunătățită cu mai multe paturi și saltele de când o văzusem ultima dată. Poze, ceai cald și ceva mâncare și apoi la vale pe același drum!
Cele mai multe poze sunt de la urcare. La întoarcere de la intrarea în pădure doar ne-am bucurat de peisaj și nu am mai făcut poze. Bine, aproape s-a dus și bateria de la telefon de la frig :D!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu