Și a cam sosit ziua plecării... Mă trezesc mai de dimineață, termin ce mai am de mâncare drept mic dejun, predau camera, îi mulțumesc și îl salut pe Vladimir care e uimit cât de repede au trecut zilele de când am venit și la 9.15 pornesc la drum. Deja e clasic traseul: centru, intrarea fabricii de îmbuteliere apă minerală, trecerea pe sub viaduct, Borsecul de jos... Aștept în fața restaurantului Palma să vină autobuzul și între timp fac cu mâna la ocazie. Am baftă și mă ia o bunică (pe la 45-50 de ani) care merge cu nepoții din vacanță spre părinții lor care stau la Sibiu. Povestim de toate până adorm copiii și apoi facem liniște până la giratoriul din Toplița unde mulțumesc, cobor din mașină, salut copiii și ei își văd de drum. De aici e vremea pentru explorare...
O rapidă căutare pe internet îmi sugerează cam ce ar fi de vizitat în Toplița. Eu știam doar de cascada termală din apropierea căii ferate! Nu vă înșirui acum obiectivele, le vedeți pe măsură ce citiți și vizionați pozele :)
Primul este, cum ați ghicit, Mănăstirea Doamnei din Moglănești! De la giratoriul la care mă aflu sunt circa doi kilometri pe șosea. Așadar fac stânga și mă opresc pentru câteva clipe la biserica romano-catolică. M-a atras turla ei de o formă neobișnuită... Câțiva credincioși mă îndeamnă să intru la slujbă, dar nu consider că e necesar. Doar fac câteva poze în curte și merg mai departe.
Merg prin soarele dogoritor și uscat și sunt cu ochii pe Google Maps la fiecare schimbare de direcție. Când ies din drumul european E578 văd un panou indicator și o poartă masivă de lemn. Intru pe sub ea și dă-i la deal. Mai întâi e plat printre case, urmez indicatoarele și după ultima casă începe un urcuș fix în soare. Rar mai găsești un copac unde să te adăpostești! Așa că ajung transpirat la mănăstire și am parte de o surpriză: e o înmormântare care mă îndeamnă să nu fiu prea intruziv și să fac poze cât mai discret. Se vede în fețele oamenilor că nu e momentul de veselie. Bine, așa este în creștinismul modern că în religiile precreștine de la noi trecerea în altă lume era prilej de bucurie pentru cel trecut... Mă retrag spre biserica veche pentru câteva poze.
Biserica a fost ctitorită la 1658 de doamna Safta, soția voievodului Gheorghe Ștefan al Moldovei pe locul unei mai vechi așezări monahale, ale cărei ruine se mai vedeau pe la mijlocul secolului al XIX-lea. În anul 1958, Mănăstirea a fost restaurată prin râvna stareţului Mănăstirii „Sfântul Ilie”, Topliţa. Biserica de lemn a Mănăstirii este un valoros exemplar al arhitecturii de lemn din regiune. Restaurat în ultimii ani, interiorul a fost complet repictat în anul 1984. S-a păstrat o bună parte a vechiului iconostas, care a avut o veche inscripţie: „Această sfântă biserică s-a acoperit şi catapeteasma s-au zugrăvit prin cheltuiala mai micului între fraţi şi smerit Nicodim, pentru iertarea păcatelor sale 1755, luna iunie 25 zile”. (sursă și mai multe detalii: http://www.episcopiacvhr.ro/manastiri-si-schituri/manastirea-doamnei/).
Mie îmi place tot ce este din lemn și că simt mirosul și taina care a rămas în această mică bisericuță. Îi dau roată și apoi îmi opresc atenția asupra multelor flori multicolore îngrijite de sufletele acestei mănăstiri. Cum nu pot face prea multe poze, pornesc la vale cu inima bucuroasă că am ajuns aici. Veți vedea că mai sunt multe de văzut în oraș!
Caut să îmi fac un fel de circuit printre obiective pentru a nu face prea multe dus-întors-uri. Dar uneori nu ai ce face... Așa că primul obiectiv este ruina fostului castel Urmanczy. Turnul și restul corpurilor sunt interesante și le fotografiez cât de mult pot, peste gardul spitalului, pe strada Mihail Kogălniceanu sau, puțin ilegal, prin curtea spitalului municipal Toplița. Nu știu dacă e integral, dar are la intrare un punct de triere COVID 19 :)!
Pe strada Victor Babeș (e cam logic numele pentru strada pe care e spitalul municipal :)!) cobor la Parcul Eroilor și am surpriza, un pic neplăcută, de a fi dedicat eroilor ruși căzuți prin apropiere. Dincolo de coloratura politică sunt tot eroi fiindcă s-au dedicat unei cauze în numele nației lor!
Mai departe în fața Primăriei este următorul obiectiv: statuia originii poporului român. Deasupra este lupoaica cu cei doi copii, în față este chipul lui Traian și în spate al lui Decebal. Eu i-aș fi pus cel puin pe amândoi în față dacă nu doar Decebal și pe Traian în spate. Dar, mă rog, e opinie personală. Ordinea asta este dată de învingătorii din istorie, nu neapărat de adevărul istoric!
Mai departe trec giratoriul principal din Toplița aflat în lucru și intru în parcul central. Este foarte fain amenajat și am timp de poze și de relaxare la umbră, pe o bancă, cât timp îmi schimb tricoul și schimb câteva vorbe cu niște copii cu bicicletele. Și, cum nu îmi e obiceiul, fac o poză cu celebrul scris ”I love ...” unde e scris numele orașului în care te afli. Și apoi mai departe că mai sunt altele de văzut...
Trec iarăși pe lângă biserica impunătoare Sfinții Arhangheli și mi se pare un moment destul de comic. Chiar când sunt în dreptul bisericii în spatele meu sunt două țigănci cu un copil care vorbesc destul de tare și pe limba lor. Clar nu au nici o treabă cu biserica ortodoxă :). Merg tot pe șoseaua principală și mă păcălesc o dată înainte de a ajunge la intrarea mănăstirii Toplița. E vorba de o încercare de intra pe strada Mănăstirii, prilej cu care văd niște flori foarte faine și o imagine a lui Napoleon călare pictată pe peretele unei case :).
Biserica a fost zidită din lemn de molid în 1847 în comuna Stânceni și mutată aici în 1910 de către patriarhul Miron Cristea care își avea originile aici, în Toplița. Abia din 1923 s-a purces la întemeierea mănăstirii și stăreția a fost construită din materialul casei în care s-a născut patriarhul Miron. Abia în 1928 a luat ființă mănăstirea cu un grup de călugări așezați aici de la alte mănăstiri. În fine, mai multe detalii din istoricul bisericii pot fi date la cerere :)! Intru și admir curățenia și liniștea, multitudinea de flori și statuetele ce imită animalele sălbatice și fântâna din lemn. Dacă nu vedeam un Mercedes negru în curte, rămâneam în minte doar cu imaginea faină a unei mănăstiri extrem de liniștite...
Mai am câteva obiective în apropierea gării și cam gata! Doar trec pe lângă ștrandul Urmanczy și pe lângă piața Gării (vedeți rățușca de pe gardul ștrandului în poză) și mă îndrept spre cascada termală aflată pe... strada Cascadei. Locul este extrem de căutat și ca urmare voi aștepta ceva timp până să pot face și eu ceva cadre fără alți oameni. De remarcat arta stradală din drum spre cascadă... Și un obiectiv lăsat în urmă fiindcă este prea departe: stâncile Coloape! Din imagini par foarte interesante! Deocamdată aici sunt câteva imagini de la cascadă!
Inițial nu voiam să mai merg mai departe fiindcă bănuiam că nu este cine știe ce. Dar vorba aia mai vulgară ”trebuie să vadă șî ochiu' meu ce e acolo”! Așa că urc până la ștrandul Bannfy. E un fel de mare în mijlocul munților și sincer, nu mă atrage absolut deloc. Apa are 26 de grade, sunt multe minerale naturale în ea, prețul este de 10 lei (luni-joi)/15 lei (vineri-duminică), șezlongul costă 15 lei și baldachinul 40 de lei. Nu poți intra cu alimente de afară...
Așa că urc la pensiunea Bannfy pentru o masă foarte consistentă și plăcută și, după ceva ore relaxante acolo, fac câteva poze și cobor în oraș. Mai am câteva ore până la tren și mă mai plimb pe la izvorul cald/băile evreiești și prin parcul central. Cum nu mai găsesc deschis pentru o bere decât la un fast food central (care închide pe la 22.00 sau 22.30), mai pierd timpul acolo cu niște aripioare cu cartofi prăjiți și cu o bere Csikisor...
Și, în final, după atâtea detalii și poze, vă mai las și ultima poză cu care închei tura. După ea mai urmează doar drumul de noapte cu trenul, ceea ce nu e interesant comparativ cu tot ce ați citit până acum.
În final, dacă vreți să revedeți ziua trecută puteți da click aici și mai departe succesiv la sfârșitul fiecărei descrieri puteți derula înapoi sau înainte prin câte un click. Eu mă bucur tare că am ajuns aici și sper să vă fi făcut și vouă plăcere și să vă stârnească curiozitatea să veniți și voi cândva în acest minunat colț de țară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu