Muzeul Național de Artă al României... Știu de el de o grămadă de timp, mai ales pentru că este în mijlocul Bucureștiului, în fostul Palat Regal. Să fiu sincer, mă așteptam ca decorațiunile interioare să fie mult mai bogate... Cum de m-am trezit eu să merg la muzeul de artă? Un pitic mi-a adus aminte că în prima miercuri din fiecare lună este intrare gratuită. Nu că ar fi cine știe ce prețuri exorbitant de obicei! Și e foarte elegant în interior. Dar să începem cu începutul :)
După câteva poze pe exterior intru într-un hol mare. Iau de la casă un bilet cu valoare ”zero lei” (mergând până acum la ceva evenimente gratuite în muzee, mi se par normale biletele astea pentru a putea avea ei o situație a vizitatorilor ca să știe cât de justificată e intrarea gratuită), merg la garderobă de îmi las rucsăcelul (poți reveni oricând să îți iei ceva dacă ai nevoie - cum ar fi apa!) și pornesc la vizitat.
Prima este expoziția temporară ”Lemn, aur, lumină” a celor două generații de artiști Ovidiu și Sultana Maitec (pictură și sculptură după 1950), respectiv Stéphane și Dana Maitec (fotografie și joc de lumini). Nici pe departe nu mă pot numi critic de artă, dar personal înțeleg mai bine lemnul ca artă în comparație cu lumina și jocurile de reflexii (seria Reflections). Deh, poate oi fi eu mai înclinat spre clasic. E adevărat că optic și creațiile moderne dau ceva efecte interesante...
Următoarea, tot la parter, este expoziția temporară ”Corneliu Baba. Confesiuni și jurnale (1965-1977)”. Cu picturile și toate exercițiile făcute pentru fiecare lucrare, poți vedea multe din etapele unei lucrări. Poate puțin și zbuciumul interior din atelier... Ca o paranteză, îmi aduc aminte de expoziția permanentă gratuită Brâncuși de lângă centrul Pompidou din Paris...
Hai la etaj... Bănuiesc că e doar un etaj și mă înșel. Cu fiecare nivel voi descoperi altceva. Dacă la primul nivel am impresia că arta e legată doar de religie, mai sus (două nivele) voi descoperi cu totul altceva. Primul etaj prezintă arta până în sec. XX și atunci e normal ca totul să se axeze pe partea religioasă, ținând cont că după 1948-1950 au fost distruse (sau folosite cu alte scopuri) destule (nu vreau să zic ”multe”) biserici sau mănăstiri, una din ele fiind mănăstirea Văcărești care are o expoziție ”In memoriam”.
Să-mi fie iertată lipsa de cultură dacă nu recunosc anumiți pictori/artiști români. Îi știu și eu pe cei mai importanți. În prima sală de la etajul doi îi recunosc bustul lui Bogdan Petriceicu-Hașdeu (Tadeu Hîjdeu/Hăjdău născut la Hotin, în prezent în Ucraina), în următoarea recunosc multe picturi ale lui Grigorescu, apoi lucrări ale lui Ștefan Luchian și într-o sală mai mică o expoziție dedicată lui Tristan Tzara (Samuel Rosenstock) (1896-1963), cofondator al mișcării dadaiste (cred că printre primele dăți dădusem de el, mai bine zis de mormântul lui în cimitirul Montparnasse din Paris). După alte două săli recunosc câteva copii ale sculpturilor brâncușiene (monumentul funerar al avocatului Petre Stănescu, copii ale unor fragmente din Coloana Infinitului și Poarta Sărutului - Coloana Sărutului mai exact! - , Sculptura pentru orbi etc) și în următoarele săli recunosc doar ”Cosași odihnindu-se” a lui Camil Ressu...
Urc la etajul trei și trebuie să recunosc că nu găsesc nimic cunoscut. Nici nu mai fac poze, prefer doar să mă uit la multele tablouri. Un moment interesant: vine la un moment dat un domn la mine și îmi strânge mâna: ”Salut, colegu' ”. ”Nu lucrez aici, sunt doar în vizită :).” ”Aaa, M-am înșelat, scuze!” ”Nu-i nimic :)!”
Scările par să te zăpăcească la cât de multe sunt până la parter... Mai am o expoziție temporară: ”24 de argumente. Conexiuni timpurii în neo-avangarda românească 1969-1971”. Este aproape de garderobă și să-mi fie iertată iarăși lipsa de educație artistică modernă, nu înțeleg mare lucru din expoziția asta exceptând câteva efecte optice...
Per total pot spune că merită din plin o vizită la MNAR, măcar pentru culturalizare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu