De aseară stabilisem ce facem astăzi: fiindcă suntem doar o parte din grup, azi mergem la lacul Galeș! Mâine urmează ”big day”! La masa de dimineață mă întâlnesc cu Dan Tăuțan, cu Ilinca, Mihaela Streza și Ionuț Drincă pe care îi știu mai demult (mai puțin pe Mihaela). Ne bucurăm de întâlnire și de schimb de impresii și glume. Asta în timp ce mâncăm, facem termosurile cu ceai și eliberăm masa pentru alții care sunt la rând la mâncat. Inițial plecarea ar trebui să fie la 8.30 și până în ora 9.00 suntem toți porniți la drum. Cotyso primise confirmarea traseului de la cabanier. Suntem inițial grup de 14 colegi de club și ni se vor alătura încă trei colegi care recuperează repede prima parte de la cabană. Așadar 17!
Coborâm câteva minute de la cabană pe BA spre Pietrele și facem dreapta pe traseul marcat cu CR (cruce roșie) mici și deocamdată neoficiale. E un traseu care face legătura între văile Pietrele (BA) și Galeș (TR) de mai jos! Poteca merge pe curbă de nivel prin pădure cu mulți copaci căzuți și cu ceva zone de gheață și zăpadă. D-asta pusesem colțarii de la cabană! E mai bine să mergi fără grijă cu colțarii! De fapt scopul turei de azi este să ne obișnuim să mergem în grup în condiții de iarnă. Principalul element la mersul în grup iarna este folosirea acelorași urme de către toți membrii grupului. Evident că mai sunt și folosirea colțarilor și pioletului, alegerea rutei de către cei mai experimentați în mersul pe zăpadă și gheață, alegerea traseului în funcție de teren și de vreme, păstrarea grupului unit și adaptarea ritmului la cel mai puțin antrenat, hotărârea momentului de întoarcere sau de oprire a traseului, ajutorarea și asigurarea colegilor de echipă etc.
Cum ziceam, mergem printre stânci și mini-cascade de gheață circa 40 de minute până la întâlnirea cu marcajul TG (triunghi galben) de pe Valea Rea. Pe o potecă marcată cu puncte galbene neoficiale ajungem în parcajul PR (punct roșu) din valea Galeșului. Nu e greșeală! Poteca marcată cu PR este o variantă a celei marcate cu TR de pe Valea Galeșului. PR face un ocol pe la Tăul dintre Brazi.
Tăul dintre Brazi, loc frumos și relativ ascuns în pădurea de conifere... Acum e acoperit cu gheață și zăpadă și facem o pauză de ceai și ceva mâncare energizantă.
De la lac mai mergem vreo sută de metri în sus spre vale, Geta își amintește de podul de lemn de lângă lac și pe pod trecem mai departe pe marcaj. Prilej de surprindere a câtorva colegi în poze :D!
Ajungem în TR care urcă pe valea Galeșului spre lacul cu același nume și facem dreapta în urcare pas cu pas. Câteva rădăcini, câteva trepte și suntem la limita dintre brazi și jnepeni. Și de aici? GPS-ul de pe telefonul lui Nandy arată că poteca este în sus și în dreapta. Urcăm câțiva în sus pe un vâlcel și ne afundăm în zăpadă, Geta cercetează o curbă de nivel ce pare a fi o potecă... Cotyso ”strigă” adunarea! În condiții de genul ăsta în care nu se mai văd marcajele, un singur lucru e de făcut. Tot grupul revine la ultimul marcaj și de acolo se cercetează zona apropiată în mai multe direcții până se găsește primul semn. Tot timpul se ține legătura auditiv cu ceilalți colegi! Pornim pe drumul cercetat de Geta, poteca pare să fie vizibilă și tot urcăm printre jnepeni. Știm că trebuie să ajungem undeva într-o poiană mare și apoi spre firul văii. Culoarul de jnepeni ne scoate printre câteva marcaje chiar la poiana căutată. Avem și stâlp de marcaj! Pauză de biscuiți, ceai cald și țigară (pentru fumători)!
Mai departe mergem tot printre jnepeni fiindcă nu se văd marcaje și urcăm undeva în sus-stânga. Ajungem în altă poieniță, câțiva își pun rachetele și caută să taseze zăpada în față. E tare încâlcit printre jnepeni!... Ar trebui să ajungem la piatra mare care se vede în mijlocul văii pe undeva pe la linia puținilor brazi. Facem ce facem și găsim câteva drumuri care ne regrupează chiar sub o treaptă de piatră. Intuiția ne spune să mergem (grupați!) la dreapta, găsim marcaje pe pietrele cu rimaye periculoase, mergem cu atenție să nu ne intre picioarele sub zăpadă (chiar o colegă intră în zăpadă cu tot piciorul, se sperie puțin că i se blocase piciorul și cu mare ambiție și hotărâre iese singură) și suntem undeva peste 1900 de metri. Știm că mai avem puțin până la 1990 metri, altitudinea lacurilor Galeș și Pietrele. Așa că urcăm în șir indian ordonat până la buza căldării în care stă înghețatul lac. Ce fain se văd valurile de gheață și Porțile Închise de deasupra din creastă! Asta îmi spun colegii, pentru mine aproape orice loc în Retezat este nou!
Ieeeiiii, suntem la lac! Poze de grup, auto-declanșări, voie bună... Subtil eu merg puțin mai încolo după un dâmb. Aș vrea să ajung peste 2000 de metri în zona unde mă simt bine! Văd un mic picior ce urcă 20-30 de metri pe mixt (piatră, zăpadă și gheață) și prind elan spre vârf. Parcă aș fi prin munții sau insulele norvegiene sau pe dâmburile bucegene... În câteva minute sunt sus și pot vedea o faină imagine de ansamblu. Grupul meu se vede ca niște furnici grupate lângă stâlpul de la marginea lacului, lacul se vede cu zăpada adunată ca niște valuri împietrite, mai sunt vreo două căldări atârnate spre Porțile Închise, deasupra mea e culmea Valea Rea și în față Vârful Mare cu culmea Galeșu, totul pare alb-negru deși e color... Cobor la colegi, mai fac câteva poze și ne pornim la vale exact pe drumul pe care am venit.
Cum am povestit detaliat până acum, până înapoi la cabană vă las doar să vă plimbați prin câteva poze. Amintirile traseului oricum sunt în mintea fiecărui coleg ;). Un singur detaliu pentru care sper să nu se supere prea mult Cotyso (tocmai fiindcă știm scopul turei de azi: unitatea): câțiva colegi găsim o variantă mai simplă la zona în care am bălăurit mai devreme prin jnepeni și ieșim înaintea grupului în poiana mare.
La intrarea din PR în mini-CR trebuie să fim mai atenți și apoi e doar chestie de antrenament până la cabană (17.00). Au mai venit și mai vin și alți colegi și se umple sala de mese.
Voie bună, masă și ceaiuri calde, chitara lui Alex și muzicuța lui Doru care împreună cu vocile lor și a celorlalți, atmosferă de cabană ca în alte vremuri... Mâine avem treabă așa că unii, printre care și eu, ne retragem mai devreme la somn... ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu