Un vis început din 2010: să merg la memorialul Cuxi organizat de Clubul Alpin Român, secția Cluj Universitar, clubul/grupul de prieteni din care mă bucur să fac parte tot din acel an. În toamna lui 2010 am mers cu ei în prima tură de anduranță în ”Făgărașii mai altfel” organizată de bunul prieten Dinu Mititeanu... Tot mi-am promis în fiecare an că merg la Memorial, una din turele de suflet ale clubului și uite că abia în anul de grație 2016 s-au aliniat astrele :D! Așadar să pornim la drum...
Cu organizarea impecabilă a colegului nostru Cotyso Igna (organizare în mașini și la cabană care se face cu ceva timp înainte de tură, mi ales când sunt mulți camarazi - acum 51 incluzând invitații de onoare Cezar Manea, Zsolt Torok și Alex Păun cu soția și dragul lor băiețel!) fiecare își știe locul în mașină și la dormit. Eu merg în mașina lui Nandor (Nandy) Penzeș și voi dormi sus în pod (la cabana Gențiana sunt momente când e plină cabana - ca acum -, locuri de cazare sunt în camera de jos (30 lei/pat) și sus în pod în două camere (25 lei/pat)).
Stabilisem toate detaliile cu Nandy și abia aștept să merg. Chiar de miercuri de la serviciu gândul îmi e la drum și la Retezatul căruia nu i-am dat binețe de vreo 14-15 ani! Îmi luasem bilet online la CFR, am plecat cu trenul de noapte la vagonul cu bar și am reușit să dorm după miezul nopții când am terminat de citit cartea lui Cornel Coman despre expediția integral românească din 1985 din masivul himalayan Gurja Himal (din ”Colecția Verde” de la editura ”România Pitorească”). Multe detalii și intrigi date de sistemul de atunci și mai ales despre un om despre care știam doar aspecte pozitive, Ovidiu Bojor. Nu vreau să detaliez aici, altul e scopul acum. Doar ca idee generală, e bine să luăm oamenii pe de-a întregul, nu doar pe latura negativă sau pe cea pozitivă.
Prima zi, joi, 18.02.2016
Uimitor de bine, trenul ajunge doar cu o jumătate de oră întârziere (cam 5.00 dimineața) și ca urmare (stabilisem cu Nandy întâlnirea la decenta oră 7.30; e normal să se odihnească fiindcă are de condus vreo 200 de kilometri plus urcarea la Gențiana) îmi voi petrece timpul în gară și puțin pe afară cumpărându-mi un ”caș pane” - lipie gen șaorma fără carne sau chiftele de năut. Știu, pentru voi clujenii, pare un detaliu ușor hilar, dar e un lucru foarte bun pe care nu îl găsești în Regat!
Ne întâlnim și pornim la drum spre sud. Fiindcă avem ceva vreme până la întâlnirea cu Vali Clain, prietenul lui Nandy din Brașov care vine cu trenul în Simeria, facem o pauză în Alba Iulia (nu foarte lungă). Gândul ni-i sus în munți! În Alba ne propunem să trecem și pe la magazinul de încălțăminte Rekord unde, câteodată, găsești câte o pereche faină la calitate și preț bun! Și, fiindcă nu am văzut cetatea Alba Carolina, Nandy se oferă să-mi fie ”ghid”. Mai fusese doar, pentru mine e prima dată și îmi satisfac curiozitatea turistică. Cetatea locuită este foarte fain restaurată și mă bucur să văd circuite turistice pe Traseul Porților și multe plăci descriptive. Organizare în stilul orașelor vizitate în Europa, felicitări Primăriei pentru inspirație (în mod normal e taxă de intrare la barieră, noi am găsit bariera ridicată și fără nici o taxă)! Și pentru statuile din bronz care aduc farmec zonei interioare pietonale, și pentru frumusețea porților, și pentru continuitatea restaurării altor zone ale vechii cetăți... Nota 10!
Poate e doar o senzație personală... Cumva m-am simțit mărunt lângă statuia voievodului Mihai, a basoreliefului ce descrie momentul Unirii și la trecerea prin fața Sălii Unirii. Îmi și imaginez fastul de la 1600...
De ce n-aș recunoaște? În cetate m-am simțit cumva ca în Munich sau Salzburg sau Viena...
E destul de răcoare și vânt, mergem la mașină și la drum spre Simeria unde ne întâlnim la fix cu Vali care venise de câteva minute cu trenul de la Brașov. Rearanjăm bagajele în mașină și dă-i bice spre Ohaba de sub Piatră, Nucșoara și Cârnic. Cu Retezatul în față și cu trezirea amintirilor de acum mulți ani...
La ora 13.00 suntem la parcarea aflată vreo 200 de metri mai sus de complexul Cârnic. Ne echipăm pentru traseu și în 20 de minute vom începe urcarea. Până atunci studiez puțin harta Retezatului, harta plănuitelor trasee E3 și E8 care la noi în țară deocamdată au o mare întrerupere pe teren, nu și în scripte. Pentru E3 au fost începute acțiuni de marcare de către Asociația Montană Carpați și SKV (Siebenburgen Karptenverein), una dintre cele mai vechi și active asociații montane din țara noastră (alături de EKE). Pentru E8, traseul care ar trebui să străbată întregul lanț carpatic pe marcajul ”bandă roșie” a fost inițiat și neterminat un proiect al lui Emilian Cristea și diferite asociații locale fac remarcări zonale. Ca exemplu m-am bucurat în we 5-6 martie 2016 să găsesc marcajul Bandă Roșie în Penteleu și Podul Calului. Am prieteni și cunoașteți și voi montaniarzi care de-a lungul timpului au parcurs întreg lanțul carpatic românesc și chiar și de la Viena până la intrarea în Balcani... Să ne întoarcem la oile noastre. Mai citesc câte ceva despre ”traseul lupului” (marcajul ”bandă albastră” care traversează Retezatul de la nord la sud) inițiat de asociația Agent Green și, cu, rucsacii în spate, pornim la drum.
În zece minute (deocamdată drumul e uscat sau doar are puțin noroi) vedem la stânga săgeți spre cascada Lolaia și un panou descriptiv.
”Ești la 1050 metri altitudine, deasupra cascadei Lolaia aflată pe pârâul Nucșoara care colectează apele a patru văi din Parcul Național Retezat: Stânișoara, Pietrele, Valea Rea și Galeșu. Apei îi trebuie foarte puțin să străbată calea din zona alpină a lacurilor glaciare până aici, sub privirile noastre. Te invităm să-i urmezi calea în sens invers, fără grabă, în liniște și să te bucuri de minunile naturii pe care le vei întâlni. Nu uita că vei străbate un Parc Național, așa că nu lăsa urme ale trecerii tale” (știți cu toții sfatul muntelui: De pe munte ia doar poze și lasă doar urma pașilor tăi.)
Obiectivul este amenajat de Administrația PNR și Asociația Agent Greeen și chiar e simpatic. Sunt trepte de lemn și balustrade până la punctul de belvedere și chiar e un suport pentru selfie-uri :D! Cascada e superbă și merită oricând o mică ieșire din traseu.
Revenim la drum, urcăm pe drum pentru vreo jumătate de oră și începem să dăm de zone cu gheață. Cam începe distracția și atenția mărită. Noi mergând ziua, evităm zonele cu gheață și nu avem nevoie de colțari, cei ce vor veni deseară sau chiar mâine seară vor avea ceva de lucru până aproape de cabană la zonele cu zăpadă.
Încă vreo 20 de minute și ieșim din drum la stânga pe potecă înainte de ultimele curbe spre cabana Pietrele. Nandy și Vali au amintiri nu tocmai plăcute de la Pietrele, amintiri pe care le-am auzit asemănătoare de la mai multă lume. Eu doar îmi aduc aminte că am trecut pe acolo, nu mai țin minte detalii...
Itrăm pe valea Pietrele pe traseul marcat cu triunghi albastru care șuntează banda albastră care merge pe la Pietrele, urcăm pe zăpadă cu gheață pe firul văii și apoi la dreapta în sus pe piciorul mușchiulos (cu mulți mușchi adică!) și pe el tot în sus pe poteca cu din ce în ce mai multe zone cu gheață. Lăsasem în urmă intersecția cu marcajul TR de la cabana Pietrele la Lacul Galeș(u). Ne descurcăm de fiecare dată să înaintăm pe lângă poteca pe care de multe ori e un ditamai toboganul de gheață... Singurul loc de popas este o masă cu bănci de lemn aflat la belvederea spre mica și frumoasa cascadă Maria Magdalena.
În 8 minute ajungem la banca și intersecția de revenire în BA și peste încă o jumătate de oră (15.30 adică!) suntem la cabana Gențiana. Bucuroși de întâlnire cu Cotyso și cei câțiva colegi ajunși mai devreme. Cezar și cu Zsolt sunt undeva sus în perete sau pe schiurile de tură...
Povestim, suntem bucuroși de revedere, cabanierul Petrică și ajutorul lui sunt tare simpatici (chiar spre plecare în câteva zile glumim să facem schimb de servicii și îmi spune că după mulți ani de subteran nu ar mai lucra pentru nimic în lume în agitația de la oraș!). Trece vremea la câte un ceai sau la masă, seara începe să ningă și avem parte de vizita domnișoarei vulpițe de care mi-e drag. Aflu că de fapt e fata celei pe care o știu eu de ceva vreme... Are parte de o ședință foto și ceva mâncare, mai intrăm puțin la căldură și pe la 21.00 mă retrag la somn. Nici nu știu când au mai venit alți dragi colegi, ne vom saluta mâine dimineață!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu