Muzeul Aviației... Singurul muzeu din București despre care știam că e cu intrare gratuită... Ajung la muzeu și aici văd surpriza: e taxă de intrare! Mi se spune de la poartă că până acum vreo doi ani era intrare liberă...
Deci taxa e în felul următor:
- intrare generală 10 lei/persoană
- intrare cu preț redus (5 lei/persoană) pentru elevi, studenți și pensionari
- intrare liberă pe baza biletelor gratuite pentru veterani, preșcolari și angajații rețelei muzeale din România
Ghidajul se obține prin programare cu cel puțin o săptămână înainte prin email (muzeulaviatiei@roaf.ro) sau fax (232.04.04) și taxa de ghidaj este de 50 de lei. Taxele de fotografiere/filmare sunt de 20/50 lei (amatori) respectiv 100/1000 lei (profesioniști). Programul este următorul: aprilie-octombrie: marți-vineri 09.00-17.00, sâmbătă-duminică 10.00-18.00; noiembrie-martie marți-duminică 09.00-17.00 (de-ar corespunde cu programul de pe site-ul ghidului muzeelor http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=682). Toate informațiile sunt de pe panoul de la intrarea în muzeu.
Așadar, ajung la muzeu cu surpriza despre care v-am spus. În mod normal nu aș plăti atât pentru un muzeu și presupun că nu aș mai veni și altă dată. Poate cu o refacere a muzeului cel pțin ca cea a nivelului muzeului Antipa... La intrare doi paznici (îmbrăcați în verde, par militari) mă primesc și mă îndrumă mai întâi spre hangarul interior unde mă așteaptă o colegă de-a lor (mai încolo vom afla că suntem vecini :D). Exteriorul și biserica le pot vizita după hangar... Confirm că am plătit taxa foto (”oricum sunt camere video și se vede de la poartă”; de adăugat că în aceeași curte e și o unitate militară, deci supravegherea video e normală) și intru în muzeu pornind la stânga pe direcția normală de vizitare. Conform panoului de la intrare, la 10 iunie 1956 ateriza aici pe aerodromul Pipera primul elicopter (Mi-4 cu numărul de bord 127) intra în dotarea forțelor aeriene române militare ale R.P.R.
Începem cu statuile lui Coandă și Vuia, ceva informații despre sibianul Conrad Haas cu conceptele sale de rachete cu mai multe trepte, continuăm cu informații despre pionierii aeronauticii române și despre școlile de pilotaj, mini-expoziții despre Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henri Coandă, informații despre aeronautica românească din cele două războaie mondiale, prezentări de avioane de multe tipuri (am remarcat modelul IAR-80): avioane de luptă, avioane industriale, planoare, avioane de atac, echipamente legate de aviație (îmbrăcăminte, echipamente radar și de testare, diverse tunuri sol-aer), echipamente de radiolocație, aviație civilă... La etaj sunt câteva expoziții interesante (fotografie aeriană, istoria aeronauticii românești, pictură (Ion Țarălungă) și carte legată de aviație, personalități românești remarcabile în aviația românească)... Cu un model Rombac al Tarom termin vizita interioară, mulțumesc și ies în soarele dogoritor...
Afară încep cu statuia lui Traian Vuia, continui plimbarea printre planoare, avioane sportive și de antrenament, avioane agricole prototip necontinuate în producție de serie (IAR 828)... Toate exponatele sunt în fața intrării din hangarul-muzeu...
Continui în spate la capitolul MiG-uri dintre care top-ul este dat de avionul supersonic de vânătoare MiG-29 Sniper adus în România în perioada decembrie 1989-ianuarie 1990 și intrate în dotarea Regimentului 57 Aviație Vânătoare.
Chiar dacă tehnic îmi place ce e aici, spiritual nu agreez deloc. Ceea ce construiește omul ar trebui folosit pentru binefacerile omului, nu pentru distrugere și omor. Planoarele, avioanele civile, elicopterele utilitare, avioanele de apărare, echipamentele de detecție sunt partea bună a aviației, avioanele de luptă, tot ce înseamnă anti-aviația sugerează ideea de distrugere și ură care nu aduce decât necazuri... Voi spune asta și la ieșirea din muzeu...
De la MiG-urile rusești trec la capitolul elicoptere unde mă surprinde ideea de a scoate paletele elicelor. E foarte adevărat că atunci când elicpterul staționează mai mult timp (cum sunt cele de aici) și chiar nu mai sunt folosite, greutatea paletelor le distruge (zic și eu logic, nu știu dacă exact asta e explicația pentru care paletele sunt demontate și puse lângă fiecare elicopter).
Ocolind biserica de lemn mai fac o ultimă vizită zonei cu echipamente sol-aer și detecție radar. Că am spus mai sus, și în interiorul hangarului e un echipament mobil de detecție radar...
După atâta ”ură” adunată în toate aceste echipamente, imaginea bisericii din lemn (un pic aduce a stavkirche nordice) aduce un pic de bunătate și calm spiritual. Speranța mea este ca bunătatea și calmul să fie cât mai răspândit în lume (chiar de știu că se dorește altceva de la nivele superioare ;) )...
Să trăim în pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu