Vă spuneam în articolul trecut că mai am de terminat expoziția despre germanii din Basarabia și încă o expoziție de văzut. Sper să vă trezească și vouă interesul cel puțin harta de mai jos (puteți merge în toată luna august). Cu roșu sunt marcate satele care între 1812 și 1940 au avut populație majoritară germană...
Sunt mulțumit de noutățile de aici și gândul mă duce tot la următoarea expoziție. Este organizată sus la sala Tancred Bănățeanu unde de obicei se organizează expoziții multimedia. Aici am fost de curând la un concert al lui Parvathy Baul și al lui Grigore Leșe (chiar mai devreme am căutat vreun fragment înregistrat și nu am găsit ca să vă arăt ce poate să însemne comunicarea din muzică în afara cuvintelor). Expoziția, organizată de muzeul național din Gdansk, pleacă de la troițele (mai bine zis monumentele religioase) din Polonia conservate și reamenajate prin programe naționale și locale. Tot ca și la celalalte expoziții, biletul de intrare costă 0 lei și mult suflet ;) (asta am simțit la doamna care supraveghea expoziția când am fost eu). Nu am făcut poze și nici nu vă plictisesc prea mult cu detalii.
Expoziția multimedia adună multe tipuri de fotografie (de la film la digital, de la 3D la diverse prelucrări de imagine veche), filme documentare, panorame în care poți naviga pentru detalii... Tehnica este susținută printr-un grant SEE oferit de Norvegia și, ca urmare, calitatea primează. Prima parte (cea poloneză) te trece aproape neobservat spre ținuturile nordice prin aceleași tehnici foto-video: mici biserici ale comunităților islandeze care parcă sunt semi-acoperite cu pământ (mi-aduc aminte e un film islandez văzut acum vreo șase ani în care se sublinia importanța mitică a trolilor și comuniunea pe care o stabilești cu ei și cu natura înainte de a le pătrunde în tărâmurile îndepărtate) și câteva fotografii și filme despre stavkircke, bisericile din lemn caracteristice norvegienilor. Abia acum am înțeles de la ce vine denumirea (stav=stâlp, kircke=biserică, construcție de lemn pe care se structurează mai apoi toată biserica), în perioada mea norvegiană nu țin minte să fi văzut vreuna din bisericile din lemn rămase (au rămas 28 din cele peste 1000 de astfel de biserici, unele fiind în patrimoniul UNESCO). Pe lângă fotografiile cu bisericile-pagode din nordul Europei am fost atras și de filmele documentare. Cu un pic de melancolie și interes ascult toate documentarele să văd cât de mult mai înțeleg din limba vikingă. Destul de mult, pot spune, cât să știu despre ce e vorba fără a trage ochiul la traducerile în engleză... Proiectul poate fi studiat pe site-ul proiectului www.ostanceprosb.pl.
Închei micul articol tot cu un proiect MȚR de aseară, un documentar special despre Brâncuși. Cum spunea și regizorul aseară după proiecție, e uimitor cum un documentar de aproape 20 de ani și 77 de minute, prezent pe youtube, poate aduna peste 300 de oameni într-o sală de cinematograf. E un semn că mai avem nevoie de cultură (ca de aer, aș adăuga eu!) și ”cei puțini” știu să o aprecieze...
Vizionare și reflectare plăcută!
Expoziția multimedia adună multe tipuri de fotografie (de la film la digital, de la 3D la diverse prelucrări de imagine veche), filme documentare, panorame în care poți naviga pentru detalii... Tehnica este susținută printr-un grant SEE oferit de Norvegia și, ca urmare, calitatea primează. Prima parte (cea poloneză) te trece aproape neobservat spre ținuturile nordice prin aceleași tehnici foto-video: mici biserici ale comunităților islandeze care parcă sunt semi-acoperite cu pământ (mi-aduc aminte e un film islandez văzut acum vreo șase ani în care se sublinia importanța mitică a trolilor și comuniunea pe care o stabilești cu ei și cu natura înainte de a le pătrunde în tărâmurile îndepărtate) și câteva fotografii și filme despre stavkircke, bisericile din lemn caracteristice norvegienilor. Abia acum am înțeles de la ce vine denumirea (stav=stâlp, kircke=biserică, construcție de lemn pe care se structurează mai apoi toată biserica), în perioada mea norvegiană nu țin minte să fi văzut vreuna din bisericile din lemn rămase (au rămas 28 din cele peste 1000 de astfel de biserici, unele fiind în patrimoniul UNESCO). Pe lângă fotografiile cu bisericile-pagode din nordul Europei am fost atras și de filmele documentare. Cu un pic de melancolie și interes ascult toate documentarele să văd cât de mult mai înțeleg din limba vikingă. Destul de mult, pot spune, cât să știu despre ce e vorba fără a trage ochiul la traducerile în engleză... Proiectul poate fi studiat pe site-ul proiectului www.ostanceprosb.pl.
Închei micul articol tot cu un proiect MȚR de aseară, un documentar special despre Brâncuși. Cum spunea și regizorul aseară după proiecție, e uimitor cum un documentar de aproape 20 de ani și 77 de minute, prezent pe youtube, poate aduna peste 300 de oameni într-o sală de cinematograf. E un semn că mai avem nevoie de cultură (ca de aer, aș adăuga eu!) și ”cei puțini” știu să o aprecieze...
Vizionare și reflectare plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu