Intre anotimpuri (Cindrel) 19-20.11.2011

Intre anotimpuri (Cindrel) 19-20.11.2011

Colegi de tura: Iuliana, Cezar

Iezerele Cindrelului...un locsor din munti unde nu am ajuns pana acum! Fiindca planul vechi (de acum un an) cu refugiul Agatat a ramas in asteptare (lipsa masinii pe care o banuiam si orele incomode de intalnire), caut cu Iuliana alt loc dorit si il gasim in Cindrelul ei "de acasa" ;). Plec de vineri seara din Bucuresti, dorm la buna noastra prietena Crisa in Brasov cateva ore (eu si Vlad, tanarul Cristinei si a lui Bogdan-Bodi, ne bucuram reciproc de intalnirea cu celalalt) si apoi la 6.00 pornesc mai departe cu un personal-sageata spre Sibiu (asta dupa ce foarte rapid si somnoros ii multumesc lui Bodi pentru cazare).

Ziua 1  -sambata 19.11.2011

Ma intalnesc cu Iuliana in parcarea garii din Sibiu si la 10.20 pornim cu masina spre Cisnadie. Iuliana ma hraneste cu un sufleu foarte bun si dupa ce luam apa de la un izvor de ea cunoscut, continuam prin Cisnadie si Rau Sadului pana in saua Steflesti. Drumul ne da ceva emotii fiindca nu stim daca izvoarele inghetate de pe drum ne vor face probleme la cauciucurile de vara. Cu grija trecem de doua asemenea pasaje si ajungem putin inainte de ora 13.00 in saua Steflesti. Aici e atata liniste ca parca totul ar fi inghetat in jur! Si inca e toamna! Spre sud vad varful Steflesti ridicat la 2242m in muntii Lotrului. Iuliana imi poveste de ceva ture recente pe acolo! Ma uit plin de admiratie in spate spre valea Sadului ascunsa in padure, in fata spre lacul Oasa, in sud spre varful Steflesti si in nord spre muntii dacici Cindrel spre varful omonim ... In jurul orei 13.00 pornim pe BR spre varful Cindrel. 

Mergem extrem de lejer si prima pauza o facem la "Comunity Kitchen", prilej cu care Iuliana pozeaza in chip de harnica bucatareasa :D.

In apropiere intalnim un loc unde probabil a fost o tabara de cercetasi: pe langa "bucataria comuna" e un loc de colectare selectiva a deseurilor, un insemn al divinitatii (simbolul "aum"), o scena pentru aranjamente de seara si cateva leagane. De apreciat modul organizatorilor de a le insufla copiilor spiritul de comunitate! Trecem de stana fara acoperis pe BR si cand incepem sa urcam in gol, ne razbeste brusc foamea! Asa ca la intersectia unde pleaca PR spre Canaia, facem o mare pauza de mancare si de ceai cald! Intindem ditamai masa cu de toate ("Icrele astea sunt chiar de peste!" :D) si cu greu ne miscam mai departe spre varf.

Cu 50 de metri inainte de varf parasim marcajul oficial si urcam in piciorul Iujbei. Printre jnepeni ii spun Iulianei la un moment dat: "Uite iepurele in fata!" E un ditamai iepuroiul care speriat de pasii nostri se pierde imediat in jnepeni aratandu-ne doar dosul si codita simpatica! Urcam la primul varf pietros unde facem cateva poze panoramice si suntem uimiti de frumusetea din jurul nostru: Fagaras, Lotrului, Parang, Retezat, Godeanu, Sureanu, Cindrel...Toate perle ale Muntilor dragi!

Urcam pe platoul varfului, facem poza de varf si imi deslusesc cateva din traseele de pe aici. Teoretic spre casele Tartarau pe TA ne va veni ideea sa coboram maine! De acasa Iuliana propusese sa coboram spre iezere pe piciorul dintre cele doua lacuri. Asa ca intram in rezervatia Iezerele Cindrelului pe un imens platou de fotbal. Imca nu e zapada desi frigul isi arata ghearele. In 10 minute de la varf suntem deasupra caldarii Iezerului Mare. Acesta e complet inghetat si vom cobori la el mai incolo. Acum ne gandim ca daca tot mai avem timp si lumina, sa facem stanga putin sa vedem si Iezerul Mic. Si coboram pe un alt platou si nu se vede nimic. Hai pana la stancile alea si de nu s-o vedea, ne oprim! Pe urmatorul coltan stancos vedem iezerul Mic ascuns intre jnepeni. Mai bine il vom vedea maine! Intoarcem pe curba de nivel pe sub piciorul pe care coborasem si iesim exact unde planuisem sa coboram spre lac pe un fel de brana descendenta. 

Admirand caldarea imensa a lacului, Iuliana intrevede si o varianta de urcare pentru maine (doar de n-o fi gheata prea inclinata ca avem bocanci de trei anotimpuri si lipsa totala de coltari!). Imi arata si mie valcelul cu cateva cascade de gheata deasupra lui si ii zic sa incercam maine sa vedem cum e! Prima idee e ca de pe brana de animale sa coboram pe dreapta sa ocolim lacul. Dar panta dovedeste aceasta varianta ca fiind imposibila. Asa ca alegem varianta prin stanga lacului si la 16.40 suntem la izvorul de scurgere a apelor iezerului singuratic. Ne si miram de curajul celor care au traversat lacul pe gheata! Sunt 2-3 grade cu minus si simtim cum iarna ne da tarcoale. Dar vom vedea in viitor ca inca mai persista toamna!

Stim ca se insereaza in curand si hotaram o coborare rapida pe firul apei. Cascade superbe de gheata care o provoaca pe Iuliana la "toboganeala" :D. 

La 17.30 ajungem pe noapte la refugiu (-6.1 grade afara), facem focul in godin, ne bucuram de o sticla de jumate de tuica lasata de ultimii vizitatori ai refugiului, ne incalzim cu o supa fierbinte si ne facem niste cascaval topit pe godin. Distractie pe cinste cu cutitul improvizat din coada lingurii si conserva de ananas taiata cu fierastraul! 

Pe la 21.00 ne bagam in saci si pe la 22.15 reusim sa atipim. Testam termometrul nou in sacii de dormit si vedem ca sunt aproape 30 de grade in culcus, chiar daca in refugiu dimineata avem doar zero grade. Somnul dulce pe fanul de la etaj ne pica asa de bine!

Ziua 2 - duminica 20.11.2011

Dormim din plin in noaptea ce se anunta lunga si pe la 7.20 ne trezim sub lumina ce vine de afara. Facem noi ochi, dar asa am mai ramane in sacii de dormit caldurosi! Scot termometrul din sac si scade rapid pana in jurul valorii nule. Deci chiar e rece! Mancam infasurati partial in sacii de dormit, ne hotaram pana la urma sa iesim din cocon, strangem rucsacii si coboram la parterul refugiului pentru a verifica daca a mai ramas ceva. Eu ma misc ceva mai incet fiindca imi este bine. Frigul insa o atinge pe Iuliana care a inghetat si porneste incet spre lac. Eu mai fac ultimele masuratori de temperatura (-2 grade), imi intind betele, verific tot echipamentul si pornesc si eu la drum luandu-mi "la revedere" (niciodata "adio") de la locul pe care l-am dorit de ceva timp! Multumesc Iuliana pentru cadoul oferit in frumosii munti ai Cindrelului!

Urcam in 40 de minute la lac trecand pe langa cascadele inghetate ce i-au placut atat de mult Iulianei aseara! Sunt fascinat de florile de gheata facute pe jos si nu ma pot opri sa le pastrez pe memoria digitala.

Iuliana schimba pantalonii de polar cu suprapantalonii in timp ce eu alimentez cu apa de la coada lacului. Facem cateva miscari de balet ("dansul lebedelor inghetate" :D) si analizam cu ochi de muntoman valcelul pe care il ochisem aseara. Nu pare sa fie inghetat atat de mult pe cat credeam si nici panta nu pare sa fie asa de mare!

Construim traseul si pornim in curba usor ascendenta pana la baza valcelului. Iuliana alege sa mearga pana la baza limbii de zapada si apoi sa urce direct sub cascadele de gheata. Mie mi se pare ca e mai comod sa urc treptat in altitudine pana in acelasi punct. Ca urmare mergem separat si ne urmarim unul pe altul sa nu avem probleme la urcat. Eu am putin "probleme" de echilibru caci limbile de zapada inghetata ascund sub ele un mare grohotis. Asa ca sunt atent la fiecare pas. Asta in timp ce Iuliana urca pe o panta apropiata de mijlocul unghiului drept pe zapada destul de tare!

Finalul valcelului este mult mai usor decat parea de jos. Panta e  undeva cam pe la 30 de grade si de sub ultima cascada de gheata se lasa un luciu pe stanci si pietre spalate in jos. Asa ca Iuliana porneste inainte fiindca are bocancii ceva mai rigizi decat ai mei si o urmez cu atentie la fiecare pas. Dupa 40 de minute de urcat de la lac ajungem sus la buza platoului (cca 2200m) si suntem toropiti de caldura instantanee a soarelui si de foamea care abia acum isi cere satisfacerea. Asa ca facem pauza pentru a doua repriza a micului dejun. Pe cate un ponton stancos deasupra marii de aer ce se arunca in caldarea iezerului ne asezam tacticos pentru a face admira linistea si toate culmile care ne inconjoara. Tot acum ajungem la concluzia (fericita) ca nu avea rost sa mergem pana in saua Canaia printre jnepeni si apoi pe varf si la masinuta catre casa! Ne asezam la masa si dupa aceea la o scurta siesta in cele 10-15 grade cu care ne arde soarele. Abia la 11.30 imi inving lenea, ridicam "tabara" si ne indreptam spre caldarea Iezerului Mic. Totusi vrem sa il vedem si pe el din perspective mai bune decat ieri! Pe platoul Diavolului gasim cateva izvoare inghetate ("Alta data am luat apa de aici", imi marturiseste Iuliana care acum incearca gheata ca la patinoar), trecem pe langa niste momai total in afara drumului principal si coboram pe buza caldarii Iezerului Mic. Caldarea e mult mai intinsa si mai frumoasa decat cealalta si imbie la schi de tura peste jnepenii acoperiti de zapada. La fel ca si culmea Gaujoara din fata noastra (vestul caldarii) pe care le asteapta Iuliana pentru niste ture pe "doage de lemn"!

Pe buza caldarii Iuliana are o revelatie: isi aduce aminte ca pe harta exista un traseu care coboara pe culmea Ursului pana la casele Tartarau. Vine pana la mine (care gasisem niste pereti fotogenici), cercetam harta si intr-adevar gasim marcajul TA ce coboara pe acolo. Cel putin pe harta! "Hai pe acolo!" gandim la unison si pornim inapoi pana sus pe platou pana la panoul ce marcheaza limita rezervatiei "Iezerele Cindrelului". In dreapta BA coboara spre Jina si Fantanele pe culmea Gaujoara (pe dealuri cunoscute Iulianei din ture ciclomontane). Noi mai mergem putin pe BR si apoi ar trebui sa gasim la dreapta poteca ce coboara pe TA. In fata noastra vedem Parangul si Retezatul ce ne fac cu ochiul in departare. Cand oi gasi si eu 3-4 zile libere sa mai ajung in vreunul din aceste minunate comori naturale? Ajungem pe varful pietros Serbota (2136m) ce are pe el un stalp cu marcaj CR si ne oprim pentru cateva minute in care tragem in piept aerul muntilor de la orizont.

Studiem morfologia terenului si ne dam seama ca respectiva culme a Ursului este prea departe de noi si nu mai avem timp sa ne intoarcem la masina. Asa ca luam decizia finala: parasim marcajul (si asa inexistent) si coboram pe primul picior spre drumul de masina mai la vest de saua Steflesti! Piciorul/culmea Parau pe care coboram este plina de jnepeni in partea superioara si ii da un pic de furca Iulianei fiindca tot felul de frunzulite   ii intra in bocanci. Ca sa ii usurez "chinul" caut o poteca cat mai golasa care sa ne coboare spre padure.

La limita intre mici tufe de jneapan si ienupar si poieni/brazi facem o mica pauza de curatare a interiorului bocancilor si pornim mai departe spre ceea ce parea sa fie o poiana in coborare. De fapt e un pic ascendenta si apoi se lasa spre padure. Ne amintim de buni prieteni si colegi de munte si incercam sa ne explicam comportamentul unora dintre ei din ture mai vechi. De fapt eu gandesc ca tot ce a fost atunci a fost manat de niste impulsuri strict personale si nu trebuie sa punem la suflet nimic fiindca sunt prea multe maruntisuri care pot strica prietenii si legaturi foarte faine!
In sfarsit intram in padure si avem de cautat o coborare directa pana la drum.

Speram sa fie ceva direct si dam de o defrisare pe care speram sa o depasim repede ca sa nu ne intristeze prea mult. Din vorba in vorba coboram pe marginea defrisarii si ajungem la drumul cu placi de gheata ce coboara pe apa Frumoasa (mai precis pe firul ce vine chiar de sub varful omonim). Aici coboram 500 de metri pana la intalnirea cu drumul mare unde e si o cabina de taietori de lemne cu urma de fum ce iese pe cosul harnic.

Urcam putin peste 2 km pana in saua Steflesti pe serpentine pe care uneori le scurtam cat se poate de repede. Drumul larg e in stare mult mai buna decat bucata dintre Sadu si saua Steflesti si trezeste dor de tura cicloturistica de ocolire a Cindrelului. Ajungem la masina cu 5 minute inainte de ora propusa si suntem foarte bucurosi - cel putin eu fiindca e musai sa ne grabim ca sa ajung la tren sau autocar spre Bucuresti (14.55 fata de ora propusa 15.00). Masinuta ne asteapta interesata de plimbarea noastra si dupa ce ne vede bucurosi de interesantul circuit reusit, isi aduna fortele si coboram spre Sadu si apoi spre Sibiu! Drumul greu ne forteaza totusi sa mergem incet si facem 2.5 ore pana in Sibiu. Bine ca stia Iuliana de un autocar Dacos la 17.40 spre Bucuresti. Am noroc sa mai fie loc liber si cu 48 de lei plec spre Bucuresti in mare graba (spre tristetea mea fara sa pot sa imi iau "la revedere" pe indelete de la buna prietena si colega de drum si cu bucurie la rememorarea tuturor momentelor superbe din aceste doua zile)! Deja sunt cu gandul la tura urmatoare care se anunta peste circa 10 zile! Asta e alta poveste pentru care va invit la urmatoarea descriere!
Multe multumiri Iulianei pentru cadoul minunat facut prin aceasta tura si voua pentru placerea de a fi mers cu noi! Multumim Naturii pentru spectacolul gratuit (ca de fiecare data)!