Inima alpinismului romanesc si a pasiunii pentru munte, Busteniul este, pe langa colosii pereti ce il strajuiesc spre vest, un munte de cultura si de frumos. Din acest motiv familia Cantacuzino si-a construit aici o resedinta de relaxare de unde zidurile masive au admirat mereu abrupturile caraimane. Astazi ne vom plimba putin prin imagini prin castelul Cantacuzino si pe valea Cerbului.
M-am bucurat nespus cand mama mea a acceptat sa mearga la munte si sa guste din izvorul de viata ce curge permanent dinspre inaltimi. Asa ca am plecat cu mama, Liliana, si cu sora mea Raluca, spre locurile unde, acum 20 de ani, parintii ne duceau pentru a ne intari sanatatea.
Cu acceleratul de 7.30 am ajuns in jurul orei 10.00 la Busteni in mijlocul vremii mohorate si cu putin viscol. Cu mercurul coborat sub linia de inghet, am inceput sa urcam pe strazile Busteniului spre Caminul Alpin, locul unde e foarta multa istorie montana adunata prin grija unor mari iubitori de natura. La Camin ne-a intampinat Dan Vasilescu, bunul meu prieten si coleg de club si ne-am incalzit putin. Cum nu era de stat in casa, am pornit la plimbare prin oras. Stiam de un loc unde nu mai ajunsesem pana acum: castelul Cantacuzino aflat pe partea estica a vaii Prahovei! Le-am propus mamei si Ralucai sa mergem acolo si au fost incantate de idee. Trecem calea ferata si urmand sagetile indicatoare, in 15 minute suntem la intrarea castelului. Castelul a fost construit in 1911 de Grigore Cantacuzino "Nababul" si a fost in ultima perioada sanatoriu al Ministerului de Interne. Mai multe detalii gasiti la www.cantacuzinocastle.ro .
Castelul are un puternic caracter arhitectonic neobrancovenesc evidentiat prin elemente specifice si unice. Va las sa vizitati castelul prin cateva poze si apoi, daca doriti, si prin prezenta dvs acolo. Pretul de vizitare este putin cam mare (20 ron), dar va asigur ca merita! Peisajele din foisorul din partea superioara a parcului sunt extraordinare si bisericuta mica din lemn arata credinta domneasca si simplitatea oricarui om ce simte Unitatea din tot ceea ce in jurul nostru si in noi.
Plecarea de la castel ne-a dat putina senzatie de foame. Asa ca am coborat in oras si am intrat pentru o pauza de mancare traditionala la restaurantul Caraiman, parte a hotelului omonim amenajata in lemn cu foarte mult gust. Plimbarea de dupa masa a ajuns pana la hotelul Silva unde acum multi ani tatal meu ne-a aratat frumusetea salbatica a vailor clasice din Bucegi. Drumul ne-a fost incalzit de un kurtos kalacs delicios si foarte mare.Seara ne-am intors la Caminul Alpin si, dupa o bogata si vesela masa de seara, eu cu sora-mea ne-am "jucat" vreo doua ore tenis de masa pentru a nu lasa caloriile sa se adune ;).
A doua zi trezirea a fost de buna voie si totusi nu am putut sa stam in caldurica camerelor mai tarziu de ora 8.00. Am fost intampinati de niste jucause flori de gheata pe geamurile dinspre abrupt si de un senin incredibil.
"Uite norii aia; dupa amiaza se strica vremea", imi spune Irina. Mai tarziu se va confirma acest lucru prin albirea totala a cerului.
Pe la 10.30 plecam intr-o plimbare pe Cerb pana la Gura Diham. Nu ne grabim absolut deloc fiindca vrem sa simtim gustul iernii in jurul nostru.
Intram la Gura Diham si sunt placut surprins de aranjmentele foarte faine de aici. Insa gandul meu e tot sus pe creste (o discutie pe drum: "Pai, Cezar, tu nu mergi de obicei pe aici?" "Nu, pe mine ma gasesti sus pe creste!") si ies pentru a admira putin Bucsoiul care se invaluie in ceata.
La intoarcere facem un mic ocol pe niste stradute pe care putem admira Busteniul panoramic acoperit de o grea patura alba cam pe la altitudinea de 1400m (cca 14.30).Ne luam bagajele, multumim pentru gazduire (nu inainte de a ne inregistra in caietul Caminului si de a rezolva problemele financiare - de amintit ca la Caminul Alpin Roman se pot caza doar membrii si simpatizantii Clubului Alpin Roman) si coboram in oras. Cum mai aveam ceva timp pana la tren, intram putin in biserica Domneasca de langa gara, copie in miniatura a manastirii Horezu, pentru cateva momente de apropiere fata de Dumnezeu (http://www.tourist-informator.info/ro/info-turism/busteni/timp_liber_distractie-atractii_locale-biserica_domneasca-59-busteni/).
La 16.00 ajungem in gara si peste 50 de minute ne urcam in acceleratul care ne va duce spre casa de la campie (Bucurestiul agitat si inca necuprins de alergatura sarbatorilor de Craciun). Suntem multumiti de iesirea in aerul curat de munte si reusim sa ne bucuram chiar si de inghesuiala din tren (am avut bilete fara loc si nici nu aveai un loc sa arunci un ac!).Am ajuns acasa cu multumirea sufleteasca ca am reusit sa o scot pe mama mea din agitatia Bucurestilor si ca a reusit sa se odihneasca printre muntii care imi sunt atat de apropiati!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu