RT Balaureala prin Calimani 12-13.11.2010

RT Balaureala prin Calimani 12-13.11.2010

Ce ocazie nesperata de a ajunge in Calimani! Vroiam de ceva timp sa ajung aici (era programat in locul turei din Parang) si schimbarile vietii mi-au dat ocazia acum sa cutreier drumurile nemarcate ale Calimanilor.
Totul s-a intamplat foarte rapid si imi pare rau ca nu am anuntat tura (poate mai veneau si alti prieteni). Cum de curand mi-a spus bunul prieten Dinu Mititeanu, orice excursie se parcurge de trei ori: prima data pe harta cu ochii mintii, a doua oara pe teren si a treia oara prin amintiri. De cele mai multe ori cele "trei excursii" sunt asemanatoare. Eh, de data asta la mine au fost partial diferite: planul de pe harta nu s-a potrivit cu impresiile din teren si apoi cu identificarea locurilor prin care am mers. Doar amintirile unice raman mai departe! Hai sa o luam pe rand cu evenimentele sa vedem despre ce e vorba!

Ziua 1 - vineri 12.11.2010

La inceputul saptamanii finalizate cu aceasta tura am plecat intr-o delegatie (ultima ca alpinist utilitar) la Izvoarele Sucevei. Localitatea asta e la 2 km de granita cu Ucraina pe valea Sucevei. Trebuia sa stam doar pana miercuri, dar ca un facut, am terminat treaba joi seara si vineri colegii au plecat spre Bucuresti. Eu aveam ceva echipament la mine (si evident harta Calimanilor, lanterna, cutit, aparat foto, bocanci etc) si i-am rugat pe colegi sa ma lase in drumul Campulung Moldovenesc-Vatra Dornei pentru vreo ocazie spre ultima localitate amintita. Aveam doar 34 de km si am avut noroc cu un autocar de Baia Mare care m-a luat in vreo 10 minute (cca 9.15). Am urcat superbul pas Mestecanis (serpentine inguste si peisaje gen Austria) admirand mereu inegalabilele peisaje din jur. Din pas coboram in localitatea Mestecanis si apoi mai departe pana in Vatra Dornei. Ajungem in autogara la 10.15 si vad ca prima masina spre Gura Haitii e la ora 13.00. De ce sa astept eu atat de mult? E imposibil sa nu gasesc ocazii. Imi iau o sticla de apa minerala si cate ceva de mancare si pornesc pe bdul Unirii spre Gura Negrii. Am noroc si ma duce un microbuz vreo 5 km pana la intersectia spre Gura Haitii. Mai merg cca 300m si am bafta cu un baiat care ma duce pana in Saru Dornei unde avea ceva treaba. Ii multumesc si ma pornesc din nou la drum.
Am iarasi noroc cu o localnica ce mergea sa isi ia copiii de la scoala din centrul comunei (Neagra Sarului). De aici mai am vreo 7 km de mers. Pornesc pe drum si am noroc cu un alt localnic ce se ofera sa ma duca pana la intrarea in traseu (Paraul cu Peste). Facem o escala sa lase un sac de malai la o consateanca si apoi ma lasa la drumul forestier pe care urma eu sa merg (12.15).
Planul meu initial era sa urc pe la 12 Apostoli, sa ajung la Retitis si apoi sa cobor pana in Toplita pe drumul forestier. Vom vedea ca nu a iesit deloc asa si va fi chiar mai fain.
Iata ca s-a intamplat aparent imposibilul: eu plec pe traseu si autobuzul nici macar nu a plecat din Vatra! Incep sa urc cu voiosie pe drumul insorit. Incepe sa fie din ce in ce mai namol si, desi aveam harta si vedeam in fata Apostolii sus pe culme, nu stiam pe ce drum forestier sa o apuc. Prin santuri de noroi intalnesc niste padurari care ma sfatuiesc: "Dupa baraj iei drumul din stanga!" Credeau ca vreau sa urc direct pe piciorul Harlei! Le multumesc, admir barajul situat de-a lungul apei si continui pe firul principal.
La un moment dat (12.50) dau de un marcaj BR care imi arata ca trebuie sa urc in continuare pe drum. Dar ia semnul de unde nu-i. Pe harta am doar nemarcate prin zona! Pornesc mai departe pe firul principal de apa si incet-incet urc pe curbe de nivel pe piciorul Harlei. Ajung in vreo 10 minute la o casuta de vanatoare si vad ca poteca se contureaza in padure. Pentru putin timp! Pierd orice urma de poteca si urc pe urme ciobanesti spre muchia Harlei. Padurea parca ma primeste si imi arata mereu pe unde sa merg.
Drumurile forestiere incep la un moment dat sa imi arate pe unde as putea sa urc prin teribila defrisare din partea superioara a vaii Paraului cu Peste. Ma uit cu intristare la tot ce e in jurul meu si imi urmez pasii in sus spre bucatica de padure netaiata. La limita defrisarii fac o pauza scurta pentru odihna si continui printre brazii inalti si rezistenti.
Cam pe la ora 14.00 urc printre cateva tufe de jnepeni (limita padurii) si surpriza: in dreapta mea putin mai sus pe culme vad primul apostol! Deci se pare ca pana la urma am ajuns bine! Dar pana la Apostoli mai am de strabatut o mare de jnepeni! Imi croiesc cu grija drum pana prind o poteca ce ma duce sub primul colos de stanca. As fi vrut sa merg pe la toti apostolii sa ii salut (poate chiar si la cei de pe varful Lucaciu), dar vantul si foamea au razbit si m-am oprit sub protectia primului semet de stanca pentru masa (ceva branza, salam, niste turte dulci cam tari si ceva chef de duca)!
E ora 14.30 si trebuie sa pornesc mai departe. Din acest loc am noroc ca apar marcajele PR care ma vor conduce pana sub Pietrosu. Bag viteza sa cobor din platoul batut de vant si urmez poteca ce trece printre tufe bogate de jnepeni. In poiana de deasupra piciorului Paltinului gasesc o piatra pe care scrie cu rosu "APA" si e o sageata la stanga. Cum am suficienta apa (peste 2 litri), nu fac pauza si merg mai departe spre Pietrele Rosii. In poiana de dinaintea Pietrelor Rosii e loc oficial de campare marcat cu un panou al PN Calimani. Pun panoul la vedere (era cu scrisul in jos cand am ajuns eu aici) si imi continui traseul (15.20). Sa nu uit ca aici las in stanga CA care coboara in Gura Haitii.
Vad pe harta ca poteca urca mereu pana in dreptul varfului Tamaului (1862m) si ocoleste Pietrele Rosii prin dreapta. Observ cateva stanci solitare in punctul de altitudine maxima din spatele vf Pietrele Rosii.
In fata mea vad varful Tamaului (1862m) si harta imi spune ca inainte de varf voi lasa CA in dreapta spre valea Dornei. Intr-adevar ma bucur cand intalnesc aceasta intersectie si imi dau seama ca nu mai e nevoie sa urc varful amintit. E cca ora 16.30 si incepe sa se insereze. Mai am ceva de mers si din acest motiv nu voi mai face poze astazi.
Poteca ma duce ascendent pana pe platoul dintre vf Tamaului si Maieris. Incep sa apara probleme datorita cetii si inserarii. Totul incepe sa se albeasca si apoi sa se inegreasca in jurul meu. Sunt hotarat sa merg mai departe si cand se intuneca de tot, imi scot lanterna care ma va ghida mult timp de acum incolo. Ies intr-o poiana urmarind poteca prin iarba si pierd semnele. In fata mea ma indrept spre un perete de jnepeni. Mi se pare ca am pierdut poteca si nu ma pierd cu firea. Revin la ultimul marcaj (de la intrarea in poiana) si imi confirm poteca buna prin jnepeni. Asa ca (imi aduc aminte ca Dinu imi povestise ca acum ceva ani fiul sau Radu a pierdut poteca prin jnepeni pe aici) ma bag cu curaj sub jnepeni si identific poteca pe sub ei mergand pe vine. Cand pare ca totul se infunda, am si ghinion: incepe sa bureze. Asta e! Daca nu reusesc sa fac nimic mai departe, imi pun toate hainele pe mine si folia de supravietuire si vad a doua zi dimineata ce fac. Am noroc si gasesc alte poteci pe sub jnepenii de 4-5 metri inaltime si ies exact pe drumul bun (intalnesc un marcaj). Deci am trecut cu bine de locul cu problema! Sunt multumit de mine si ajung in Saua Negoiului unde ma mai relaxez putin fiindca stiu unde ma aflu (desi e ora 17.30 si bezna totala). In dreapta am CG spre vf Gruiu si Tihu si in fata am PR spre Retitis (4 1/2 ore pe marcaj). Ori asta inseamna ca pana acum eu am facut 4 ore pe marcaj in doar 2 ore!!! Deci timpii sunt gresiti sau exagerati! Pornesc mai departe cu dorinta/speranta de a ajunge la Retitis la statia meteo sau la refugiul Iezer de dupa statie. Continui sa urc pe PR si am impresia ca am trecut de mult pe sub vf Pietrosu si Negoiu Unguresc. Ajung intr-o sa pe care eu o banui a fi cea de dupa refugiu unde ar trebui sa apara un forestier in dreapta. Nema forestier! Doar o muchie ce merge putin stanga cu jnepeni sub ea. Sunt convins ca sunt pe piciorul Pietrosului si incep sa cobor spre sud. Vise Cezare! Mai ai mult pana acolo! Si nici macar nu esti pe drumul cel bun! Ma opresc un pic sub muchie in niste jnepeni si realizez ca m-am cam ratacit. Bine ca nu m-am pierdut cu firea! De fapt eu facusem stanga mult si acum eram pe dealul Batos in coborare spre nord. Asta aveam sa aflu si sa realizez abia a doua zi pe la pranz. Vad in dreapta mea o poiana larga si putin in panta. Am pana acolo vreo 200 de metri si trebuie sa ma furisez printre jnepenii mari care mereu vor sa "imi dea palme" fiindca am gresit drumul. De pe un jneapan pe altul reusesc sa ajung intr-un tarziu (18.30) in poiana in partea cea mai de jos. Nah, baiete, ai ajuns in poiana si de aici ce faci? Merg pe la marginea poienii si vad ca se formeaza in jos un evident drum de masina/poteca mai larga nemarcata. Cobor pe ea gandindu-ma ca e un forestier si trebuie sa coboare undeva la umanitate. E tarziu si sunt cam ud de la ploaie, dar sunt pregatit sufleteste sa cobor la nevoie pana la prima localitate. Dupa parerea mea din acel moment (gresita dupa cum am vazut a doua zi) trebuia sa cobor pe forestier pana in valea Muresului in dreptul localitatii Rastolita. Asta insemna mers toata noaptea si eram pregatit pentru asta! Cobor vreo 10 minute pe drum si ies intr-o alta poiana in care pare sa luceasca ceva in mijlocul ei. E doar o balta si trec pe langa ea vazand in spate creasta Calimanilor. Sunt hotarat sa cobor si ajung la partea de jos a poienii. Pare sa se faca un drum in jos, dar e neclar. In plus vad pe jos ceva pamant gras (cu plante de apa si multa umezeala) si vad si cateva barne ude. Oau, inseamna ca aici e o stana! Urc pe langa lemne si in 50 de metri gasesc un adapost (cca ora 19.00). Nu are acoperis si e de fapt o stana de vara. Are doua paturi din lemn suprapuse intr-un capat si o tabla mare in jurul vetrei de foc. Usa se inchide doar cu o proptea din afara. Asta e! Aici inoptez! Reusesc sa sprijin tabla intre doua din acele paturi de lemn si imi fac un fel de adapost de vant. Imi schimb hainele ude cu altele uscate, mananc o punga de pernite Viva si ma acopar cu folia de supravietuire. E rece si bate vantul asa de puternic incat o data imi ia protectia facuta din tabla. Ma tot foiesc in folie pana dimineata si reusesc sa atipesc cateva ore. Asa m-am invartit pe toate partile ca am reusit sa rup folia de supravietuire facand-o inutilizabila! Dar am supravietuit si asta conteaza!

Ziua 2 - sambata 13.11.2010

La 7.00 ma trezesc datorita luminii care imi vine pe langa tabla si temperaturile scazute (maxim 3-4 grade) ma fac sa ma schimb de haine foarte repede, sa strang rucsacul, sa inchid adapostul si sa cobor mai departe in cautarea potecilor. Identific (in locul vazut in seara anterioara) izvorul stanei (e si normal ca langa stana sa am o sursa de apa) si pornesc de la izvor in jos pe alte poteci ciobanesti prin padurea umeda si acoperita in mare parte cu muschi (7.15). Cobor vreo 40 de minute si dau de un curs de apa. Asta ma va duce la civilizatie! Cobor pe el si incepe sa se mareasca. Cam in jurul orei 9.15 ies la un luminis si ma gandesc ca ar fi timpul sa mai fac si eu niste poze.
La ora 8.00 poteca mi se transforma intr-un drum forestier care merge pe langa cursul de apa din ce in ce mai mare. Trec de pe o parte pe alta a apei si la un moment dat vad ca se unesc mai multe fire si imi va fi imposibil sa revin pe drumul forestier. Asa ca imi fac curaj si intru cu piciorul drept in apa pana la glezna. Mi s-a udat complet de la glezna in jos, dar sunt fericit: am iesit la un drum forestier marcat cu CR! De aici evident trebuie sa o iau in jos. Problema este: unde ma aflu? Pe harta e o CR care coboara spre valea Dornei si banuiesc ca sunt pe acolo. Intalnesc un grup de padurari si ii rog sa ma lamureasca si pe mine unde sunt pe harta. Imi spun ca drumul coboara in Gura Haitii si ca tocmai am trecut de drumul forestier Paltinis (il vazusem si eu cu 200m mai in urma). Le multumesc ma asez pe un bustean cu harta in fata. Abia acum realizez ce am facut eu: am coborat pe dealul Batos pana in a doua poiana, de acolo am facut vest spre valea Tarnitei si acum cobor in Gura Haitii. Ma resemnez la ideea de a cobori in Toplita si imi incep a treia excursie (a se citi mai sus). Paraul Paltinis e cel care coboara de sub vf Maieris. Merg pe forestier pana in dreptul drumul forestier Tamau si dupa el ma ingrozesc iarasi la vazul altei defrisari cumplite. Oare ce au oamenii cu saracii copaci? Imi promit ca lucrurile nu vor ramane asa si merg mai departe!
La ora 10.00 ajung la poteca marcata cu CA ce urca spre 12 Apostoli. Va amintiti de mai sus ca la un moment dat o poteca cu acest marcaj cobora spre Gura Haitii? Asta e marcajul! Continui pe forestier si in 10 minute intru in Gura Haitii pe valea Haitii. Ma gandeam la un moment dat sa intreb la ocolul silvic prin "grija" cui s-au facut defrisarile respective, dar acolo era doar un caine fioros care m-a alungat cat ai clipi. La intrarea in Gura Haitii vad pensiunea Perla Calimaniului cu numarul de telefon afisat (0230.574.491) si mersul masinilor (aveam la 14.00 dupa cum era afisat). E prea devreme si pornesc pe jos cu gandul ca voi face cei 24 de km pana in Vatra pe jos. Oricum aveam destul timp sa ajung la trenul care stiam ca e la ora 18.00 spre Bucuresti. Merg pe jos si in cca 2 km dau de drumul spre Paraul cu Peste inchizandu-mi circuitul. Mai merg 1 km si dau si de pensiunea Poarta Calimani (0788.870.463) unde aflu la bar ca nu am nici o masina si ca am sanse doar din centru (Neagra Sarului) sa gasesc ceva ocazii pana in Vatra. Asa ca ii dau bice si cu 2 km inainte de centru am noroc cu o fata cu masina din Panaci. Ma duce pana in Saru Dornei si tot stam la povesti despre zona. Aici ma lasa la locul de unde iau alta ocazie (peste vreo juma de ora, timp in care un localnic si-a depanat amintirile si mi-a povestit de fata lui care lucreaza la nush ce minister in Bucuresti). Ajung cu bine in Vatra Dornei la ora 13.00. Ce sa fac eu acum? Ma duc la gara sa imi iau bilet. Am doua accelerate la 18.30 si la 22.00 care ajung la aproximativ aceeasi pra maine dimineata in Bucuresti si costa la fel. Asa ca imi iau bilet pentru trenul de noapte si ma hotarasc sa ma plimb prin statiune. La intrarea in parcul principal gasesc o harta cu toate obiectivele si traseele de nordic walking (mers cu bete de trekking), imi fac un traseu in minte si pornesc in explorarea statiunii. Am toata admiratia pentru cei care se straduie sa faca ceva din Vatra Dornei bai. Mi-a placut enorm statiunea in ciuda multor cladiri parasite!
Ma plimb prin Parcul Mare plin de veverite (una s-a apropiat de mana mea pana mi-a atins degetul cu boticul ei simpatic), trec pe langa catedrala si pe langa cladirea izvorului Santinela, urc pana in capatul parcului de unde oamenii isi iau apa naturala, trec pe partea cealalta a Dornei spre cladirea veche a Primariei si biserica catolica (linistita si superba in interior, te ridica undeva mai aproape de Dumenzeu), templul evreiesc si apoi revin pe stanga Dornei pentru cateva hoteluri construite la inceputurile statiunii. Ma opresc la un hotel sa mananc ceva de pranz si apoi pe malul Dornei sa imi relaxez un pic picioarele. La 16.30 ma intorc in gara spre asteptarea trenului de noapte spre Bucuresti. In continuare va las sa vedeti cateva imagini faine din statiune pana la intoarcerea acasa.




La 22.00 m-am urcat in acceleratul de Bucuresti si dupa ce a venit controlorul si ne-a verificat biletele, am adormit bustean pana aproape de capitala unde am ajuns dimineata la ora 8.00. De vreo 2-3 ori m-am trezit din cauza foielii din compartiment si am adormit repede la loc.

Duminica dimineata, odihnit si cu multa voie buna, am ajuns acasa si toata ziua am stat la povesti cu ai mei despre zona exceptionala pe care am vizitat-o. Tatal meu s-a bucurat enorm ca am ajuns in locuri unde el nu mai poate sa ajunga si astfel l-am plimbat (si pe voi, toti cititorii mei dragi) prin frumosii si salbaticii munti ai Calimanilor!

Multumiri lui Dinu Mititeanu pentru toate sfaturile legate de Calimani, Andreei si lui Radu care mi-au dat indicatii despre locurile pe unde au fost ei, surorii mele Raluca pentru ajutorul "online" in gasirea posibilitatilor de transport, tuturor localnicilor care m-au ajutat cu ocaziile si voua tuturor care ma insotiti in fiecare calatorie a mea cu ganduri calde si binevoitoare!