Florei 27-28.12.2023

Ultimele zile de decembrie... Parcă ar merge un ”Florei” :D de revenire după Crăciun! Îl iau pe Emil din București și apoi pe Laura din Ploiești și mergem până în Secăria și apoi ceva mai sus, printre ultimele case pe drumul spre Florei. Întorc mașina unde e o zonă cu mai mult noroi și de aici vom merge pe jos. Este o scurtă plimbare de vreo oră și jumătate, maxim două ore, printre nori foarte faini și culori calde de toamnă. Cumva de la stână nimerim pe undeva prin niște tufe țepoase și avem un pic de lucru până ieșim la poteca dintre izvorul stânei și refugiu. La ora 15.00 suntem la refugiu și ne pregătim toate cele în așteptarea mesei, a apusului și a nopții odihnitoare. (pentru mine și Emil Florei-ul este ”acasă”, pentru Laura nu mai țin minte dacă este prima sau a doua oară; cred că este prima oară când doarme sus!)

Cum suntem trecuți de solstițiu răsăritul este undeva în jurul orei 7.30. Culorile dinainte fac spectacol pe cerul estic, pe dealurile dintre valea Doftanei și valea Slănicului.

Cu masa de dimineață și curățenia normală la plecare ne prinde ora 8.35 cu primii pași înapoi spre mașină. De data asta mergem pe poteca evidentă, clasică și ieșim în zona stânei. După prima curbă de nivel alegem să nu mai mergem la izvorul de sub Doamnele-Tituleni și doar pozăm niște bălți înghețate. Semn că temperaturile au fost negative peste noapte! Vom ieși spre mașină scurtând câteva serpentine.

De la mașină mai facem o scurtă explorare pe vârfulețul din fața noastră, pe lângă un rând de garduri pe unde mai este o limbă de zăpadă și chiar și niște băltoace înghețate. Intrăm la un moment dat la dreapta printr-o poartă larg deschisă și coborâm pe sub niște case pe lângă care ne însoțesc câțiva paznici patrupezi. Ei își fac treaba și chiar cel mai mic, negru, se apropie de noi fiindcă simte că nu e pericol și se mulțumește cu ceva mângâieri. Revenim la mașină și vom trece prin Secăria și apoi pe serpentinele care ne duc la troița de la ieșirea din localitate (”Crucea Secăriei” o veți găsi pe Google Maps sau alte aplicații). Vom lăsa mașina aici fiindcă este devreme și am putea să explorăm/căutăm un vârf fain, puțin peste o mie de metri altitudine! Știu, din grup eu sunt cel ”obsedat” să vadă sau să atingă mereu un punct nou!

Este vorba de vârful Comarnic, 1066m! Și spun că este interesant fiindcă dă numele localității de pe valea Prahovei. Așa că urmăm drumurile indicate de aplicația Osmand și după prima înșeuare mică mai avem două delușoare până la ținta noastră. Poate pentru colegi nu reprezintă mare lucru, dar pentru mine, ne-absolvent și pasionat de geografie, punctul are o oarecare însemnătate, mai ales că făcusem acum mulți ani o traversare de aici spre vârful Secăriei! Acum însă trebuie cumva să ne întoarcem spre mașină și găsesc imediat soluția. Mereu cu ochii și spre crestele înzăpezite ale Bucegilor (mai puțin decât ar trebui să fie la data asta, dar știu că va veni și bălana la vremea ei)!

Din vârf coborâm spre est în DC 2C fiindcă pare un drum evident (desigur, e făcut cu ATV-uri sau mașini 4x4) și de aici vom face stânga pe la liziera pădurii. Interesant e că Google Maps îmi spune că drumul ăsta ar ajunge la dreapta în Vistieru! Om fi mers pe aici până acum? De studiat amintirile! Cert e că după ce ieșim în următoarea zonă deschisă facem stânga prin niște căzături fiindcă trebuie să ajungem cumva în culme. Pe deasupra unor îngrădiri sunt poteci de animale care ne duc în coama pe care venisem mai devreme. Și să ne întoarcem pe același drum? Nuuuuu :D! Mergem vreo 200 de metri pe drum (nu e un detaliu prea ”discret”, dar știu că pe aici abia am rezistat până mi-a dat Laura un pachet de șervețele ”de urgență” :D) și apoi facem stânga pe un drumeag săpat în coamă. Intrăm pentru puțin timp într-o zonă cu arbuști fără frunze și, după lătrăturile unor câini ce aveau turma în apropiere, facem dreapta pe un drum ceva mai larg, pe sub alte garduri. Vedem o Dacie Logan albă și ne e clar că e drum larg și bun. Trecem de ea și în câteva sute de metri ieșin deasupra troiței unde lăsasem mașina. Curiozitate satisfăcută, poate spre ușoara iritare a colegilor :)!

E un pic trecut de ora 12.00 și ne-am terminat tura. Așa că mergem spre Ploiești și îl ducem pe Emil la gară. Noi doi vom pleca mâine în tura de trecere dintre ani. Detalii în postarea următoare!