După predarea patului, îmi iau bagajele și merg la gară (geležinkelio stotis) pentru a-mi lua bilet spre Kaunas. Aveam un fluturaș pe care văzusem că am tren din jumătate în jumătate de oră. Îmi iau bilet la clasa a doua la 11.40 (4.80 euro). Ca și la noi, este un imens bilet de hârtie (nu de carton) cu multe informații pe el. Fiind în lituaniană, nu înțeleg prea multe de pe bilet. Doar văd că o parte bună a biletului este codul QR. Pe care controloarea îl va citi o singură dată în tren! Ies pe peron și merg la peronul unde am trenul. Este la peron și nu deschide ușile până cu cinci minute înainte de plecare. Civilizat, curat, wireless free... Hmmm! Tot țară comunistă să fi fost ca noi?
Uitasem să vă spun un lucru: aseară vorbeam cu mama la telefon pe holul hostelului și vorbeam cam tare. O vreme nimeni nu a zis nimic și apoi câțiva colegi de hostel s-au iritat și m-au reclamat la recepție. Recepționera vine la mine și îmi spune să vorbesc la telefon în living, nu aici că deranjez. Mulțumesc, cu foarte mult bun simț. Mă duc acolo și îmi continui convorbirea.
After checking out I take my baggage and go to the train station (geležinkelio stotis) to buy a ticket to Kaunas. I had a flier with trains every half an hour. I take a 2 class ticket at 11.40 (4.80 euro). As in Romania, they give me a huge paper ticket with a lot of infos on it. Being in lithuanian, I don't understand too much. I just see that a good part of the ticket is an QR code that the train controller will check only one time in the train! I go out to the track where my train leaves. It is there and the doors open only 5 minutes before leaving. Civilised, clean, free wireless... Hmmm! They were a communist contry like us?
I forgot one thing: last evening I was talking loudly at the phone with my mum on the hostel hall. For some time nobody said anything and later a few colleagues talked at the reception. The receptionist came to me and told me to talk in the living, not here because I disturb others. Thank you, civilised and in a good manner. I go there and continue my conversation.
Trenul pornește la fix, foarte silențios, și oprește cam în fiecare stație principală la 10-20 de minute. Nu are sens să dau numele stațiilor, chiar nu contează. Impresia mea este că pentru o oră și jumătate traversez o zonă de provincie foarte liniștită printre mici orășele și multe păduri. Dacă aveți curiozitatea să căutați, veți vedea că am trecut și pe lângă niște rezervații naturale... La 13.10 suntem la capăt de linie în Kaunas și începe aventura într-un nou oraș. Îmi făcusem rezervare prin www.booking.com la The Monk's Bunk pe strada Laisves la numărul 48. Este una din cele mai cunoscute străzi pietonale din Kaunas între memorialul lui Isaac Anoik și bulevardul Sf. Gertrudes (Šv. Gertrūdos g.). Conform Google Maps, pornesc la drum spre hostel.
The train starts sharp and very silent and stops almost every main station every 10-20 minutes. It has no sense to tell you the name of each station, it doesn't matter. My feeling is for 1.5 hours I pass through a quiet country area with small cities and a lot of forests. If you have the curiosity, you will find some natural reserves nearby... At 13.10 we are at the end line in Kaunas and the adventure in a new city starts. I made reservation with www.booking.com at The Monk's Bunk on 48, Laisves street. It is one of the well known pedestrian streets in Kaunas between the memorial of Isaac Anoik and Sf. Gertrudes boulevard (Šv. Gertrūdos g.). As Google Maps says, I follow it to the hostel.
Din gară trec prin câteva pasaje subterane și ies pe partea stângă a bulevardului Vytauto pr. Merg tot căutând o trecere pe partea cealaltă spre autogară (Kauno autobusų stotis). Vreau să văd ce autocare am mai departe. Este un pasaj subteran prin clădirea aflată vis-a-vis de autogară și ies chiar la intrarea în autogară. Intru în autogară și întreb la o casă obișnuită: ”Hello. Bus to Warsaw?” ”International station!” ”Thank you” La casa internațională a companiei Eurolines engleza este la ordinea zilei. Îmi iau bilet pentru poimâine la 8.40 spre Varșovia: 18 euro, peron 21! Prezentarea biletului seamănă cu cele internaționale de tren din toată Europa. Deci ne apropiem de Europa așa cum o cunoscusem până acum! Pe aceeași parte cu autogara ajung la parcul în care se află vechiul cimitir (kauno senosios kapines). Și nu doar el!
În parcul-cimitir găsim biserica Învierii lui Hristos, mormintele soldaților lituanieni și memorialul eroilor neamului și clădirea administrației cimitirului catolic. Le vizitez pe fiecare și urmez indicațiile Google Maps pe Miško g. și apoi Gedimino g. spre biserica arhanghelului Mihail. Este mare, albă și impunătoare în mijlocul unei piețe pietonale largi. De aici începe Laisves al. pe care e hostelul meu. Umblu ceva până găsesc curtea interioară un pic mascată.
From the station I follow some under-passages and get up on the left part of Vytauto pr. boulevard. I look for a pass to the bus station (Kauno autobusų stotis). I want to see what buses I have further on. There is an under-passage in the building next to the bus station and I exit at the entrance of the station. I enter the station and ask at an usual cassa: ”Hello. Bus to Warsaw?” ”International station!” ”Thank you” At the international Eurolines office english is usual. I take a ticket for the day after tomorrow at 8.40 to Warsaw: 18 euro, track 21! The ticket looks like the international train tickets in all Europe. So we are getting close to the Europe I know! On the same part of the street I reach the park with the old cemetery (kauno senosios kapines). And not only this!
In the park-cemetery we find the Kaunas Crist Ressurection Church, the graves of the lithuanian soldiers and the memorial for the people who died for the country and the administration building of the catholic cemetery. I visit each of them and follow Google Maps indications on Miško g. and Gedimino g. to Archangel Michael's Church. It is big, white and imposing in the middle of a large pedestrian square. Here starts Laisves al. whith my hostel. I walk until I find the masked interior garden with the hostel.
Pe dreapta este o expoziție foto a Andreas Muller-Pohle legată de apele din Kaunas (principalele sunt râurile Neman și Neris și parcul regional lagunar Kaunas) și după ea îmi dau seama (la strada S. Daukanto g.) că am trecut de hostel. Găsesc locul și voi intra împreună cu o viitoare colegă de cameră. Ne rezolvăm amândoi cazarea cu recepționista foarte amabilă. E o regulă faină aici care te face să te simți acasă din prima: încălțămintea de oraș la ușă și în interior mergi cu papuci! Locul e foarte primitor și veți vedea la final că și oamenii sunt de nota 20! O englezoaică îmi spune și recomandă pe unde să merg spre centru și pornesc la drum cu mulțumiri.
On the right we can see a photo exposition of Andreas Muller-Pohle related to the waters of Kaunas (the main are rivers Neman and Neris and the Kaunas regional lagoon park). After this I realize (at S. Daukanto g. street) that I passed the hostel. I find the place and will enter with a future nice room mate. We solve acommodation with the very nice receptionist girl. There is a very fine rule here: you put the outdoor shoes at the door and use slippers inside. The place is very welcoming and you will finally see that the people are for a 20 grade! An english girl tells and recommends me the way to the center and start my walk with thanks.
Pe S. Daukanto g. fac stânga, traversez Kęstučio g. și ies la podul pietonal către insula Nemunas (Pėsčiųjų tiltas į Nemuno salą). Cumva mă atrage sălbăticia/libertarea... Pe stânga este complexul Žalgiris arena și pe dreapta pare un imens parc (Salos parkas) pe care îl explorez pe întuneric și ies pe alt pod pietonal pe marginea pavată a râului Neman dinspre oraș. Voi merge până în dreptul Birštono g., prin ceva pasaje subterane urc pe bulevard și fac stânga pe prima stradă numită Kurpių g. pentru a explora zone mai puțin umblate ale orașului. Stilul meu!
On S. Daukanto g. I turn left, pass Kęstučio g. and go to the pedestrian bridge to Nemunas island (Pėsčiųjų tiltas į Nemuno salą). I am attracted by wilderness/freedom... On the left I see Žalgiris arena complex and on the right a huge park (Salos parkas) that I explore in semi-darkness and get out of the island on another pedestrian bridge on the paved bank of Neman to the city. I will walk long to Birštono g., pass some under-passages to the boulevard and turn left on Kurpių g. to explore less walked areas of the city. My style!
La intersecția cu L. Zamenhofo g. dau de Muzeul Istoriei Muzicii Populare Lituaniene (Kauno miesto muziejaus Lietuvių tautinės muzikos istorijos skyrius). E închis, doar fac câteva poze în curte și îmi promit că voi reveni. Poate altă dată, mâine voi ajunge prin alte părți ale orașului. Am găsit muzeul ăsta, ca și altul foarte interesant despre care vă voi povesti data următoare, pe harta gratis de la hostel.
At the cross with L. Zamenhofo g. I find the Lithuanian Folk Music History Museum (Kauno miesto muziejaus Lietuvių tautinės muzikos istorijos skyrius). It is close, I just take some pictures in the garden and promise myself to come back here. Maybe another time, tomorrow I will see other parts of the city. I found this museum and another interesting one that I will tell you about next time, on the free city map I took from the hostel.
Mai hoinăresc pe străzi și ajung la grafitti-ul de pe coperta hărții. A-propos, pe hartă sunt marcate 39 de locuri cu grafitti, mai multe decât toate muzeele din oraș! E un fel de a revigora orașul :)!
I wander on the streets and reach the grafitti from the map cover! By the way, on the map I see 39 grafittis, more than all the museums in the city! It is a way to revive the city :)!
Mi-e un pic cam foame și până să continui, găsesc un fast food arăbesc. Asta e! Îmi comand un falafel (falafeliai, 2.50 euro) și aștept cu bonul să mi-l dea. Adevărul e că eu mă uitasem doar la preț și oricum nu înțeleg ce conține fiindcă e în lituaniană. E cel mai ieftin și am surpriză: sunt doar vreo 8 chifteluțe de falafel într-o cutie de carton. Un pic înghit în sec de necunoașterea mea și se savurez pe îndelete!
Cobor pe malul lui Neris pentru câteva poze nocturne, merg pe lângă palatul din Kaunas frumos luminat, pe lângă restaurantul Pilies Sodas, pe lângă biserica berdardină din cărămidă roșie Sf. Jurgio Kankinio (emblematică pentru oraș) de sec. XVI (îmi place că informațiile sunt inclusiv pentru orbi), pe lângă statuia Papei Ioan Paul al II-lea, prin parcul Santakos cu locurile de distracție pentru boarderi și ies în piața Primăriei (Rotušės a.). Primăria este iarăși menționată ca obiectiv turistic. Dau de monumentul lui Vladislavas Starevicius, omul de cinema care a introdus în domeniu animația cu păpuși și mai fac o plimbare prin curtea Seminarului și a Arhivelor Statului înainte de a-mi continua explorarea mai ”sălbatică”.
I am hungry and, before continuing, I find an arabian fast food. That's it! I order a falafel (falafeliai, 2.50 euro) and wait it with the ticket number. It is true that I was looking only for the price and I don't understand the lithuanian written content. It is the cheepest and I have a surprise: only 8 falafel balls in a paper box. I am ashame of my mis-knowledge and eat them peacefully!
I go down on the Neris bank for some night pictures, pass by well lighted Kaunas castle, the Piliers Sodas restaurant, by the red brick bernardin XVI century Sf. Jurgio Kankinio church (a mark of the city) (I like the infos written for blind people), by the statue of Pope Joan Paul II, Santakos parks with the fun places for boarders and reach the Main Hall square (Rotušės a.). The Main Hall is mentioned as a touristic place. I find the monument of Vladislavas Starevicius, the cinematographer who first introduces the puppet animation and make a short walk in the yards of the Seminary and the State Archives before continuing my "wild" exploration.
În drum spre apă dau de Casa Tunetului (Perkūno namas). A fost construită de comercianții hanseatici și folosită de ei ca birou principal între 1440 și 1532, vândută iezuițuilor care au construit o capelă în 1643, lăsată în ruină și reconstruită în sec. XIX când a fost găsită în ziduri o statuetă a zeului baltic păgân al tunetului și cerului Perkūnas. În prezent este muzeul lui Adam Mickiewich în care nu am acces acum. Poate cu altă ocazie! Cobor la marea biserică a înălțării sfintei fecioare Maria din Vytautas în același stil gotic ca și clădirea de mai devreme. E închisă și pe lângă ea ajung la podul Vytautas cel Mare care mă trece peste Neman în zona Aleksotas spre funicularul cu același nume. Citisem de recomandări de a urca cu cele două funiculare din oraș, Aleksotas și Žaliakalnis. Ambele sunt opere inginerești la vremea lor. A fost construit în 1934-1935 și păstrează cablurile și vagoanele dinainte de război. Doar frânele automate i-au fost adăugate pentru siguranța transportului. Ca și funicularul Žaliakalnis, este funcțional pentru un preț de nimic (nu noaptea, cum e acum!) și merită să urci cu el pentru frumusețea peisajului. Mai hoinăresc pe străzile din Aleksotas și mă opresc puțin doar la biserica Sf. Kazimir din Aleksotas pentru forma ei inedită. Un localnic mă direcționează apoi în jos spre Neman și spre podul pe care am venit.
On my way to the water I find the Thunder House (Perkūno namas). It was built by hanseatic merchants and used by them as the main office between 1440 and 1532, sold to the Jesuits who built a chapel in 1643, left in ruins and rebuilt in XIX century when they found in the walls a figure of the baltic pagan god of thunder and sky Perkūnas. Now it holds the museum of Adam Mickiewich and I don't have acces now. Maybe another time! I go down to the Vytautas great church of assumption of the holy virgin Mary with the same gothic style as the building before. It is closed and I pass by to Vytautas the great bridge that passes me to Aleksotas area at the homonymous funicular railway. I read about recommnedations to use the two city funiculars, Aleksotas and Žaliakalnis. Both are engineering masterpieces at their times. It was built in 1934-1935 and keeps the cables and wagons before the first war. They only added some automatic breaks for the safety of the transport. The same as Žaliakalnis funicular, it is functional for a small price (not at night like now!) and it worth going up with it for the beauty of the landscape. I wander on the streets of Aleksotas and stop for a few moments at St. Kazimir of Aleksotas church for her unique form. A local directs me down to Neman and the bridge I came on.
Printre alte grafitti Și pe strada J. Naugardo g. ajung la catedrala Sf. Apostoli Petru și Pavel. Biserica romano-catolică în stil gotic e prima dată menționată la 1413 și finalizată abia la 1624. Este cea mai mare biserică gotică din Lituania și a fost promovată la catedrală de Papa Leo XIII în 1895. În periplul său în Lituania, Papa Ioan Paul al II-lea a preferat-o față de alte biserici catolice.
Among other grafittis and on J. Naugardo g. street I reach St. Apostles Peter and Paul cathedral church. The romano-catholic githic style church is first mentioned in 1413 and finalised in 1624. It is the biggest gothic church in Lithuania and promoted as cathedral by Pope Leo XIII in 1895. In his pilgrimage in Lithuania, Pope Joan II preferred it to other catholic churches.
Strada Benediktinių g. mă duce în zona rezidențială Žaliakalnis la o grădină păzită de cucuvele de piatră. Aici e unul din locurile de belvedere ale orașului. Cobor pe sub gard (literalmente, am ieșit pe sub gard așa cum trec câinii fiindcă nu am mai avut chef să mă întorc pe la poartă) la strada A. Mackevičiaus g. și apoi pe niște scări faine ajung la bulevardul Savanorių pr. și mai departe la Laisves al.
Câteva cuvinte despre statuile de pe Laisves și cam atât pentru acum... Prima este a unei femei cu trâmbiță, urmează cea a primului primar Jonas Vileisis, apoi memorialul lui Roman Kalanta care și-a dat foc în grădinile din Kaunas în 1972 ca protest față de regimul sovietic, apoi statuia lui Vytautas cel Mare, cel mai mare rege al Lituaniei și în fine cea a cântărețului antebelic Danielius Dolskis.
The Benediktinių g. street takes me to residential area Žaliakalnis at a garden guarded by two marble owls. Here is one of the viewpoints of the city. I go down under the fence (literally, as dogs pass under a fence being lazy to go to the gate) to A. Mackevičiaus g. street and then on some fine stairs down to Savanorių pr. boulevard and further to Laisves al.
A few words about the statues on Lasives and we finish for now... The first is a lady with a horn, next the one of the first major Jonas Vileisis, then the memorial of Roman Kalanta who burnt himself in the gardens of Kaunas in 1972 as a protest to soviet regime, then the statue of Vytautas the great, the fortst king of Lithuania and finally the one of the ante-bellic singer Danielius Dolskis.
At the cross with L. Zamenhofo g. I find the Lithuanian Folk Music History Museum (Kauno miesto muziejaus Lietuvių tautinės muzikos istorijos skyrius). It is close, I just take some pictures in the garden and promise myself to come back here. Maybe another time, tomorrow I will see other parts of the city. I found this museum and another interesting one that I will tell you about next time, on the free city map I took from the hostel.
I wander on the streets and reach the grafitti from the map cover! By the way, on the map I see 39 grafittis, more than all the museums in the city! It is a way to revive the city :)!
Cobor pe malul lui Neris pentru câteva poze nocturne, merg pe lângă palatul din Kaunas frumos luminat, pe lângă restaurantul Pilies Sodas, pe lângă biserica berdardină din cărămidă roșie Sf. Jurgio Kankinio (emblematică pentru oraș) de sec. XVI (îmi place că informațiile sunt inclusiv pentru orbi), pe lângă statuia Papei Ioan Paul al II-lea, prin parcul Santakos cu locurile de distracție pentru boarderi și ies în piața Primăriei (Rotušės a.). Primăria este iarăși menționată ca obiectiv turistic. Dau de monumentul lui Vladislavas Starevicius, omul de cinema care a introdus în domeniu animația cu păpuși și mai fac o plimbare prin curtea Seminarului și a Arhivelor Statului înainte de a-mi continua explorarea mai ”sălbatică”.
I am hungry and, before continuing, I find an arabian fast food. That's it! I order a falafel (falafeliai, 2.50 euro) and wait it with the ticket number. It is true that I was looking only for the price and I don't understand the lithuanian written content. It is the cheepest and I have a surprise: only 8 falafel balls in a paper box. I am ashame of my mis-knowledge and eat them peacefully!
I go down on the Neris bank for some night pictures, pass by well lighted Kaunas castle, the Piliers Sodas restaurant, by the red brick bernardin XVI century Sf. Jurgio Kankinio church (a mark of the city) (I like the infos written for blind people), by the statue of Pope Joan Paul II, Santakos parks with the fun places for boarders and reach the Main Hall square (Rotušės a.). The Main Hall is mentioned as a touristic place. I find the monument of Vladislavas Starevicius, the cinematographer who first introduces the puppet animation and make a short walk in the yards of the Seminary and the State Archives before continuing my "wild" exploration.
On my way to the water I find the Thunder House (Perkūno namas). It was built by hanseatic merchants and used by them as the main office between 1440 and 1532, sold to the Jesuits who built a chapel in 1643, left in ruins and rebuilt in XIX century when they found in the walls a figure of the baltic pagan god of thunder and sky Perkūnas. Now it holds the museum of Adam Mickiewich and I don't have acces now. Maybe another time! I go down to the Vytautas great church of assumption of the holy virgin Mary with the same gothic style as the building before. It is closed and I pass by to Vytautas the great bridge that passes me to Aleksotas area at the homonymous funicular railway. I read about recommnedations to use the two city funiculars, Aleksotas and Žaliakalnis. Both are engineering masterpieces at their times. It was built in 1934-1935 and keeps the cables and wagons before the first war. They only added some automatic breaks for the safety of the transport. The same as Žaliakalnis funicular, it is functional for a small price (not at night like now!) and it worth going up with it for the beauty of the landscape. I wander on the streets of Aleksotas and stop for a few moments at St. Kazimir of Aleksotas church for her unique form. A local directs me down to Neman and the bridge I came on.
Among other grafittis and on J. Naugardo g. street I reach St. Apostles Peter and Paul cathedral church. The romano-catholic githic style church is first mentioned in 1413 and finalised in 1624. It is the biggest gothic church in Lithuania and promoted as cathedral by Pope Leo XIII in 1895. In his pilgrimage in Lithuania, Pope Joan II preferred it to other catholic churches.
Câteva cuvinte despre statuile de pe Laisves și cam atât pentru acum... Prima este a unei femei cu trâmbiță, urmează cea a primului primar Jonas Vileisis, apoi memorialul lui Roman Kalanta care și-a dat foc în grădinile din Kaunas în 1972 ca protest față de regimul sovietic, apoi statuia lui Vytautas cel Mare, cel mai mare rege al Lituaniei și în fine cea a cântărețului antebelic Danielius Dolskis.
The Benediktinių g. street takes me to residential area Žaliakalnis at a garden guarded by two marble owls. Here is one of the viewpoints of the city. I go down under the fence (literally, as dogs pass under a fence being lazy to go to the gate) to A. Mackevičiaus g. street and then on some fine stairs down to Savanorių pr. boulevard and further to Laisves al.
A few words about the statues on Lasives and we finish for now... The first is a lady with a horn, next the one of the first major Jonas Vileisis, then the memorial of Roman Kalanta who burnt himself in the gardens of Kaunas in 1972 as a protest to soviet regime, then the statue of Vytautas the great, the fortst king of Lithuania and finally the one of the ante-bellic singer Danielius Dolskis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu