miercuri, 19 martie 2014

Sfârșit de an călduros de la Jaipur la Pushkar 31.12.2013 Warm end of the year from Jaipur to Pushkar

De aseară vorbisem cu Yasin să mergem la fortul Amber/Amer (dedicat zeiței Amba), să mai bălăurim puțin prin oraș și apoi să plecăm spre Pushkar. Mă trezesc mai devreme și până la ora plecării plec puțin prin zonă. Tare vreau să urc pe muntele din spatele hotelului! Pentru asta ies din hotel la strada mare și pe partea cealaltă văd vechiul Orașul Vechi al lui Maharaja Sawai Man Singh. E închis și peste gard fac câteva poze. Revin în zona hotelului, trec printr-un părculeț în care se practică diferite sporturi (badminton, jogging, yoga), găsesc străduțe care mă duc spre munte și intru în curtea unei instituții a statului teoretic fără acces public. Nimeni nu spune nimic, dacă nu îți este interzis, înseamnă că îți este permis! Ajung la un canal de scurgere a apei și printre boscheți dau de stația de tratare a apei. Mă învârt pe acolo și dau impresia că sunt ceva inspector de mediu. Paznicii mă conduc prin toată stația (zona de filtrare, zona de tratare chimică, zona de floculare etc). Recunosc soluțiile active și cu un "acid sulfuric" îi dau gata! Sunt europeanul care a venit în control! Îmi arată o soluție să ies în strada principală, trec pe lângă un magazin de bijuterii și revin la hotel. Convin cu Yasin să mergem la Amber/Amer și apoi să ne continuăm planul prin oraș și mai departe la drum. Urcăm spre Amber și aici e mare aglomerație turistică. Cu greu găsește un loc de parcare și mă ghidează să merg până la mijlocul distanței spre fort și apoi să mă întorc să mergem mai departe. Urc prin cele două grădini etajate și pe lângă lacul Maotha (unde era menajeria pentru elefanți) ajung la grădina Kesat Kyari. Aici nu sunt lăsat să intru și mi se spune să cobor la drum. S-o creadă ei! Urc în pas alert pe lângă ziduri și ajung repede deasupra fortului Amber/Amer la poarta ce duce la fortul Jaigarh de deasupra. Ultimul e mai puțin turistic și e locuit de o garnizoană militară. Fiindcă sunt doar eu pe acolo, nu plătesc biletul de vizitare. Ar trebui să plătesc sus la intrare peste un kilometru. Urc pe drumul pietruit și mi se pare un preț prea mare pentru un fort în lucru! Cobor și ajung pe lângă canalul de scurgere a apei sub pereții Amberului. Nu întâmplător ajung la un turn de unde un funicular pentru marfă cobora până aproape la nivelul lacului. Printre turnuri de pază ajung la drumul elefanților. Pe drum pentru o poză cu un elefant dau 50 de rupii pentru banane pentru elefanți! 500 de rupii să urci pe elefant de la poartă până la curtea de la intrarea palatului și înapoi! Dau să cobor pe jos, mă răzgândesc și urc pe lângă elefanți până în curtea principală. 50 de rupii pe două pateuri, poze spre porțile orașului și pe lângă toaleta publică fără plată (!) ies pe un balcon de unde se vede orașul Amer și fortificațiile celor două cetăți (seamănă în miniatură cu marele zid chinezesc). Salut marele fort și ies pe aceeași poartă pe unde am intrat. În coborâre mă întâlnesc cu al meu canadian care venise cu autobuzul până aici. Mai schimbăm câteva vorbe și cobor la Yasin la mașină. Ne întoarcem în oraș în paralel cu elefanții care și-au terminat tura de lucru, facem o pauză la fortul-insulă Jal Mahal și Yasin mă întreabă dacă vreau să merg la un magazin de țesături tradiționale. Știu șmecheriile lor de acum! Îi las să îmi arate metode de imprimare de modele cu mai multe culori, metode de lucrătură manuală a modelelor preimprimate, metode de realizare a mătăsurilor și a covoarelor. "Cumpără ceva, ești primul nostru client și poartă ghinion dacă nu cumperi!" "Da, sigur, nu cumpăr nimic!" Nu mă mai păcălesc ei așa ușor! Yasin mă duce în parcarea de la Palatul Orașului și îmi spune cum să vizitez orașul gratis. Trec pe lângă Jantar Mantar unde este un observator astronomic foarte precis (mai e unul în New Delhi), tot fac dreapta așteptând să găsesc prima stradă la stânga (indicația lui Yasin) și pe aceasta ajung pe bulevardul Tripolia Bazaar. Fac stânga, ceva mai încolo intru într-un mic templu și sunt ghidat spre intrarea cu taxă a Hawa Mahal (Palatul Vânturilor). Nu vreau să îl vizitez! Din giratoriu fac stânga (fațada Palatului Vânturilor e pe stânga) și urc pe niște scări la etajul doi pentru o vedere mai bună a fațadei. "Ghidul" tare ar vrea să îi cumpăr ceva din magazinul de bijuterii! Revin la intrarea în Palatul Orașului printre porumbei și vânzători de semințe. Intru în Cafeneaua Palatului pentru două cadre (dintre care unul unui muzicant) și merg la mașină la Yasin (taxele de parcare sunt incluse în prețul mașinii). Pornim la drum cam pe la ora 14.00 spre Kishangarh lângă care eu aș fi vrut să mergem la Makrana, locul de unde s-a transportat marmura translucidă pentru Taj Mahal. E prea departe pentru Yasin și nu vrea să mergem. Sunt un pic supărat și îmi va trece spre seară (nu imediat cum le trece indienilor). Înainte de Ajmer facem dreapta urmând indicațiile spre Pushkar. Drumul e foarte fain prin deșert, localnicii merg pe jos fără probleme pe marginea străzii, totul pare atât de liniștit... Curbele ne scot curând în Pushkar, locul sfânt unde Brahma a început să predice. Yasin mă duce la un hotel și trebuie să ne târguim pentru preț. Eu nu vreau să dau mai mult de 300 de rupii pe o noapte de cazare. Asta nu mi-a plăcut niciodată la indieni: târguiala! Spre seară mănânc ceva și plec la plimbare spre lacul Pushkar. Pe lângă hotelul Pushkar cobor la lac prin gălăgia datorată petrecerilor (doar e trecerea dintre ani). Fiindcă e oraș sfânt, la miezul nopții se va opri sunetul la aceste petreceri! Pe ghat-uri ocolesc lacul în sensul acelor de ceas primind la un moment dat indicații și restricții de a nu coborî pe scări la mai puțin de 40 de picioare de apă. E atâta liniște pe partea cealaltă a lacului de parcă sunt în altă lume. Revin în centrul stațiunii, stau vreo două ore la un internet cafe pentru mesajele de reveillon și mă întorc la hotel. Urmează o altă masă de seară (nimic special) și povești spirituale cu gazdele. După miezul nopții mai stau puțin și mă retrag în cameră! E atât de calm totul că poți să rezonezi cu întreg universul. Cum s-ar zice în Europa, calmul dinaintea furtunii! Doar că aici nu urmează furtuna, ci alt calm! La mulți ani, 2014!

Last evening I made the plan with Yasin: first visit Amber/Amer fort (dedicated to goddess Amba), then wander around in the city and leave to Pushkar. I wake up early and go around before the leaving hour. I want so much to climb the mountain behind the hotel! I go out of the hotel to the main street and I see Old City of Maharaja Sawa Man Singh on the other side of the street. It's closed and I take some pictures over the fence. I turn back to hotel area, pass a small park where Indians practice different sports (badminton, jogging, yoga), find some streets which head to the mountain and enter the court of some state institution with no public access. No one says anything, if it's not forbidden, it's allowed! I reach a drainage channel and pass some bushes to the sewage treatment plant! I walk around and look like I'm an environment inspector. The guardians show me all the station (filtering zone, chemical treatment zone, flocculation zone etc). I recognize the active solutions and they are over with "sulfuric acid"! I am the European who came for control them! They show me a way to the main street, I pass a jewelry store and go back to the hotel. We talk again and confirm the plan! We go up to Amber fort in a lot of touristic crowd. Yasin hardly finds a parking place and guides me to the half of the distance to the fort and back. I go up through the two floored gardens and near Maotha lake (where was the elephant menagerie) I reach Kesat Kyari gardens. They don't let me go inside the gardens and guide me back to the auto road. Yeah, sure! I fastly climb up the way on the walls and reach up of the Amber fort to the gate that leads to Jaigarh fort. The last one is less touristic and inhabited by a military garrison. Because I am the only one there, I don't pay any ticket. I should pay up at the gate after one kilometer. I go up the paved road and the price seems too big for an "on working" fort. I go back and follow the water drainage channel to go under the walls of Amber. Not by chance I find a tower where from a cableway went down to the level of the lake. I walk between towers and reach the way of elephants. I pay 50 rupees to take a picture with an elephant (for bananas for the elephant)! 500 rupees to ride an elephant from the bottom of the hill to the palace and back (too much)! I start to walk down, change my mind and walk up near the elephants to the main court. 50 rupees for two pies, pictures to the gates of the fort and I reach a balcony (by passing the free toilet!) where I can see the Amer city and the fortifications of both forts (like a mini Big Chinese Wall). I salute the great fort and go out on the same gate that I entered. While going down I meet my Canadian who came with a bus. We change some words and then I go down to Yasin in the parking place. We go back to city near the elephants who finished their shift, make a short break for a picture to Jal Mahal fort-island and Yasin asks me if I want to see a traditional fabrics. I know their tricks! I let them show me the printing methods for models with more colors, manual working of pre-printed models, methods of manufacturing silk and carpets. "Buy something, you are my first client and it's bad luck if you don't buy!" "Yeah, sure, I don't buy!" They don't fool me so easily! Yasin takes me to the City Palace parking and advise me how to visit all for free. I pass Jantar Mantar where some could see a very precise astronomic observatory (like one in Delhi), I keep turning right waiting for the first street on left (Yasin's indication) and I follow this one to Tripolia Bazaar big street. I turn left, in a few hundred meters I enter in a small temple and I am guided to the ticket office of Hawa Mahal (Palace of Winds). I don't want to visit it! From the roundabout I turn left (the facade of Hawa Mahal is on the left) and climb some stairs at the second floor for a better view of the facade. The "guide" wants so much to buy something from the jewelry store! I go back to the entrance of the City Palace between pigeons and seeds merchants. I enter the Palace Cafe for two pictures (one to a musician) and go to Yasin in the parking (the parking tax is included in the price of the car). We continue our way to Kishangarh (around 14.00), a city where you can find at a short distance the Makrana to the stone quarry where from they took translucent marble for Taj Mahal. It's too far for Yasin and he doesn't want to go. I am a little upset and it will get over in the evening (not immediately as for Indians). Before Ajmer we turn right following the signs for Pushkar. The desert road is very fine, locals walk on the sides of the road, everything looks so quiet... The curves take us to Pushkar, the holy place where Brahma started his mission of preaching. Yasin takes me to a hotel and we have to bargain for the price. I don't want to pay more that 300 rupees for one night. I never liked this with Indians: bargain for everything! In the evening I eat something and go for a walk to Pushkar lake. near hotel Pushkar i go down to the lake in the noise of the New Year parties. Because Pushkar is a holy city, the noise will end at midnight! I go around the lake on the ghats following the indications of not going less that 40 feet on the marble stairs to the lake shore. There's so much silence on the other side of the lake as I am in another world. I come back to the center of the resort, stay for about two hours in an internet cafe to send New Year emails and go back to the hotel. We have another evening meal (nothing special) and spiritual talking with the hosts. half an hour after midnight I go to bed! Everything is so calm that you resonate with the whole universe! As Europeans say, the calm before the storm! Here you have not a storm, but another calm! Happy New Year 2014!
 Old City Palace


 Stația de tratare a apei/Sewage treatment plant


 Fortul Amber/Amber fort





Grădinile Kesar Kyari/Kesar Kyari gardens


 Fortul Jaigarh/Jaigarh fort







 Jal Mahal
 Artă tradițională/Traditional art

 Palatul Orașului/City Palace





 Mawa Mahal - Palatul Vânturilor/Wind Palace






 Seara în Pushkar/Evening in Pushkar




luni, 17 martie 2014

Spontan în Văcărești 17.03.2014

Plec de la serviciu la ora obișnuită (ca orice lucrător la patron) și sincer să fiu nu prea am chef să merg direct acasă. Chiar dacă îmi propusesem ca acasă să nu mai deschid calculatorul și într-un fel sau altul să lucrez cu mine... În drum spre casă îmi vine ideea: dacă tot ai DSLR-ul la tine, Cezare, de ce nu te duci tu frumușel în baltă (e vorba de balta Văcărești)? Bună idee, Cezare! Think fast, adapt! Cobor la metrou și merg în vreo jumătate de oră până la Mihai Bravu, cea mai apropiată stație de baltă! Ce liniște era în metrou cu căștile în urechi și cu mantrele care se scurg una după alta (de niște luni bune nu mă satur să le ascult!). Ies de la metrou într-o aglomerație, agitație, claxoane, polițiști în intersecții. Nu-mi place deloc orașul ăsta și știu că scap repede de toată hărmălaia asta! Pe sub podul în construcție urc pe barajul lacului și doar ce cobor câțiva metri și se lasă liniștea naturii: fâșâitul stufului uscat, păsări care triluie (cântă triluri; nu e cuvânt inventat, chiar există!). Cunosc potecile și mă las dus de ele. Câte o potârniche zboară prin fața mea, rândunicile ciripesc în stoluri, rațele mă cheamă la baltă. Chemat ca de sirene, ajung la marginea bălții prin zone arse. De ce și cum nu știu, interesant este că potecile care erau prin zonele astea ies în evidență. Ele nu au ars! Două rațe sălbatice pleacă de lângă stuf dând din labe. Nu zboară fiindcă reușesc să nu le sperii. Profit de bătaia vântului în stuf ca să înaintez liniștit spre apă. Cadre peste cadre... Îmi dau seama că nu fac nimic cu 18-105 al meu și că mi-ar trebui cel puțin un 200 dacă nu și mai mare! Soarele s-a dus după blocurile de la marginea lacului și acum se reflectă în apă prin norii albi ce pătează cerul. Mă mai învârt pe lângă baltă, o rață și o altă potârniche fug din fața mea. Încerc să intru pe niște istmuri care se blochează cu apă (protecție naturală, Cezare, nu te băga dacă nu te lasă!). Pe la 7 seara e întuneric și urc spre dig și apoi spre casă cu căștile în urechi ca să mă adaptez treptat prin mantre la zgomotul din afara lacului.
                               

joi, 13 martie 2014

Începuturile Rajahstanului 30.12.2013 Beginnings of Rajahstan

Ieri am cheltuit cei mai mulți bani într-o singură zi și acum îmi propun să recuperez diferența. Așa că vor urma câteva zile mai mult pe drumuri. Dimineață dau să rezolv cu cazarea. "Ai venit înainte de ora 12.00, trebuie să plătești două nopți de cazare!" "Serios? Nu cred fiindcă am convenit și plătesc doar cât am stabilit". Cum încearcă să te fraierească... Plătesc doar o noapte și pornim la drum. Yasin tot face planul și vrea să mergem doar în anumite locuri. Îi e greu să înțeleagă modul meu de abordare. Îmi spune de Fatehpur Sikri că e ceva obligatoriu și eu îi spun că vreau să merg în parcul național Keolandeo din Bharatpur și cam atât până la Jaipur, capitala Rajahstanului. La 10.30 suntem la ieșirea din oraș. "Uite, luptă de  tauri!" Trage pe stânga și ne uităm câteva minute la luptele de tauri organizate ad-hoc pe un teren viran de pe dreapta drumului. "Uite-i și pe cei mici cum se antrenează!" Plecăm mai departe și ajungem într-o jumătate de oră la Fatehpur Sikri, locul unde lui Akbar i s-a prezis că va avea un copil. Fatehpur Sikri a fost capitala a Imperiului mogul pentru doar 10 ani. Din stația de autobuze (unde Yasin rămâne în mașină) iau un autobuz turistic pentru 20 de rupii. Mergem vreo 2 kilometri până în parcarea complexului! Nu vreau să plătesc nimic și nu intru în orașul-cetate. Pe lângă el ajung în Diwan-i-Am, locul de reuniuni publice (denumire cunoscută din postarea trecută). E o grădină dreptunghiulară cu camere pe laturi. Reușesc să fac o poză prin poartă spre Diwan-i-Khas, un templu din cetate și spre ieșire mă întâlnesc cu un canadian din Quebec plecat în India de 42 de zile. Are un ghid foarte fain în franceză și mergem spre Jama Masjid, moscheea faimoasă. Îi gonește pe copiii care ne cer bani amenințându-i cu poliția :D! La intrarea prin Shahi Darwaza ne descălțăm și intrăm cu  încălțămintea în mână sau în bagaj! În marea curte a moscheii pe dreapta vedem Mormântul hanului musulman și mormântul lui Shaik Salim Chishti, cel care ia prezis lui Akbar nașterea băiatului. Un tip se oferă drept ghid gratis, canadianul rămâne în curte cu adidașii mei și eu mă las condus în mormântul sfântului. Pentru străini se poate vizita doar culoarul exterior! E o sculptură în marmură foarte faină prin care se vede într-un singur sens (interior spre exterior)! Pe partea cealaltă a mormântului e o ușă mai mică pe care intrau femeile (diferită de cea a bărbaților) venite pentru rugăciune! "Să-ți arăt elefanții!" Sunt de fapt niște mini-sculpturi formate din mai mulți elefanți unul în celălalt (2 sau 3). Migală indiană pe care o apreciez doar vizual, nu și financiar! Ieșim prin aceeași poartă Shahi Darwaza și mergem sub marea poartă Buland Darwaza. În ghid scria că e vestită prin roiurile de albine. Urc singur scările în ritm alert (canadianul rămâne la baza scărilor) și printre comercianți aud sunetul albinelor la 20-25 de metri deasupra mea. Sunt faguri imenși de 1,5-2 metri înălțime! Pentru câteva momente mă "pierd" în amintirile apicole trăite cu tata în ultimii ani. Cobor scările și prietenul meu mă întreabă dacă nu ar putea merge cu noi prin Rajahstan (contribuind cu bani). Mergem pe jos până la parcare, Yasin nu acceptă (motivul fiind asigurarea și riscul de amendă) și ne salutăm cu urări de drum bun. Mergem mai departe până la intrarea în parcul național Keolandeo din Bharatpur. În mod clar nu dau 400 de rupii (prețul pentru străini) pe bilet, deși mi-ar place să mă plimb puțin pe aici prin ceața și  jungla indiană! Iau trei abțibilduri și câteva vederi și mergem mai departe. Pentru prânz facem pauză la restaurantul de la mijlocul drumului (Midway Restaurant veți găsi pe toate drumurile lungi). Nu mi-e foame și mănânc doar două paratha umplute cu cartofi, un lassi (un fel de iaurt) și un sos foarte picant (coriandru, ardei iute, mentă). Chelnerii sunt foarte curioși în privința țării mele ("România e o insulă?"). Pe drum trecem printr-o barieră de marmură roșie (un fel de Măcin roșu) și într-o carieră de aici fac câteva poze spre imediata curiozitate a unor localnici. "Ce o face ăsta poze pe aici?" Continuăm drumul și eu ațipesc vreo oră având garanția și siguranța unui șofer bun. Spre seară ajungem în Jaipur și Yasin găsește un hotel cu preț acceptabil (ne-am tocmit la preț prin telefon înainte să intrăm în oraș). Scriu puțin în jurnal și e prima dată când mă uit puțin la televizor înainte de culcare! Sunt doar posturi indiene (filme, știri și ceva muzică) care nu mă țin prea mult în fața ferestrei TV ce închide lumea într-o cutie.

I spent a lot of money in one day yesterday and now I want to recover. So we'll have a few days on road. In the morning I want to solve with the hotel. "You came before 12.00, you have to pay for two nights!" "Really? I don't think because we fixed the price and I pay how we talked". How they try to cheat you... I pay for one night and we go on road. Yasin is always making the plan and he wants to go only in touristic places. It's hard for him to understand my way of traveling. He tells me that Fatehpur Sikri it's a must and I tell him that I only want go to Keolandeo National Park from Bharatpur. At 10.30 we go out of the city. "Look, bull fight!" He stops the car on left and we watch for a few minutes at the ad-hoc bull fights organised on a free land on the right of the road. "Look at the small ones how they train!" We move forward and reach Fatehpur Sikri in half an hour. Fatehpur Sikri is the place where Shaik Salim Chishti predicted Akbar that he will have a child. Fatehpur Sikri was the capital of the Mogul Empire for only ten years. From the bus station (where Yasin stays in the car) I take a tourist bus for 20 rupees. After 2 kilometers we are at the entrance of the city complex! I don't want to pay and I don't enter the city. Passing near the city walls, I head to Diwan-I-Am, the place for public gathering (you know the name from the last post). It is a rectangular garden with rooms on all sides. I make a picture to Diwan-i-Khas, a temple from the city and at the exit I meet a Canadian from Quebec who came in India 42 days ago. He has a very good french guide and we head to Jama Masjid, the famous free entrance mosque. He sends away some begging kids away by threatening them with the police :D! We take off our shoes at Shahi Darwaza and enter with the shoes in hand or in the baggage! In the big court of the mosque we see Islam Khan's Tomb and Shaik Salim Chishti's Tomb on right. A boy offers to be a guide for free, the Canadian stays with his guide, backpack and my shoes and I let myself taken to the saint's tomb. As a foreigner, I can visit only the external hall! There is a very fine marble sculpture in which you can see in only one way (from inside to outside)! On the other side of the tomb I find a small door for women (different from the on for men) who came to pray! "Let me show you the elephants!" In fact they are some mini-sculptures formed from 2 or 3 elephants carved one in another one! Indian meticulosity which I appreciate just visual, not financial! We go out on the same Shahi Darwaza gate and go under the big gate Buland Darwaza. They wrote in the guide that it is famous for the bee houses. I go up the stairs almost running (the Canadian stays at the base) and between the merchants I hear the sound of the bees 20-25 meters above me! There are huge 1,5-2 meters high combs! For a few moments I lose myself in the bee memories lived with my father in the last years. I go down the stairs and my friend asks me if he could go with us in Rajahstan (with some money contribution). We walk to the parking, Yasin doesn't accept (the reason is the insurance and the fine risk) and we salute each other. We move on to the entrance in Keolandeo National Park from Bharatpur. Obviously I won't pay 400 rupees (price for foreigners) for the ticket, although I would like to walk in the Indian foggy jungle! I take three stickers and some photos and we move on. We take the lunch at the Midway restaurant (you'll find a midway restaurant on every long road). I'm not hungry and I eat two potato stuffed paratha, a lassi (a kind of yogurt) and a spicy sauce (coriander, chili, mint). The waiters are very curious about my country ("Romania is an island?"). On the road we pass a red marble barrier (a kind of red Măcin) and I take some pictures in an exploitation to the curiosity of some locals. "Why is he taking pictures here?" We continue on the road and I doze for an hour with the warranty and safety of a good driver. In the evening we reach Jaipur and Yasin finds an acceptable price hotel (we bargained for the price on the phone before going there). I write something in the journal and it's the first time when I watch TV before going to bed! There are only Indian broadcasting channels (movies, news, music) which don't keep me for a long time in front of the TV window that close all the world in a box.