Retezat, Stâna de Râu 16.07.2021

Mă apropii de 20 de ani de când merg în Retezat și nu am reușit să îmi îndeplinesc visul de a urca pe valea apei Râu Bărbat la Stâna de Râu și mai sus spre Șaua Custurii, Tăul Țapului și alte frumuseți de pe aici. Principalul motiv a fost lipsa mașinii sau a ocaziilor de a urca cu cineva cu mașina plus neconcordanța programelor... Acum suntem în zonă și abia pe seară avem de ajuns la locul de întâlnire cu cei de la SVM. Știu că e un drum lung și nu prea ușor și Laura ”cuplează” la ideea de a urca spre Tăul Țapului. Era să spun ”poate cel mai fain tău din cele peste 80 din Retezat”, dar fiecare lac sau tău are frumusețea lui! Nu mai fusesem în zonă și mă orientez doar după hartă. Voiam și după intuiție dar... vedeți mai jos :)!

După câteva poze în două pauze pe drumul de pe valea apei Râu Bărbat ajungem la parcarea aflată ceva mai jos de Stâna de Râu, sub pod. Urcăm pe marcajul PR la stână, ne adăpostim puțin până se potolește ploaia și vom porni a deal fără a vedea refugiul triunghiular. Abia deasupra lui îl vom vedea și ne dăm seama că am pierdut marcajul PR spre Tăul Țapului. Avem în schimb marcajul TA care merge spre Șaua Custurii. Hai într-acolo și poate reușim să ajungem spre Tăurile Custurii... Cumva eu îmi exprim frustrarea de a nu avea intuiția bună și tot caut variante pe unde ar fi marcajul PR. Dar mă înșel de câteva ori: tot spun de urcușul în căldarea Tăului Adânc și de fapt poteca e undeva mai la dreapta spre căldarea Tăului Țapului!...

Locurile sunt superbe! Ne bucurăm de o imensă cascadă ce vine din căldarea Tăului Adânc, tot mai urcăm spre căldarea glaciară de sub Șaua Custurii și în ea suntem uimiți de lipsa unui tău, fie el și temporar, de frumusețea roz a unor tufe de rhododendron și de ascuțimea custurii care leagă vîrfurile Păpușa și Custura. Îi spune în mare Custura Păpușii...

Înainte de a ne întoarce propun să trecem piciorul de munte spre căldarea în care ar trebui să găsim tăurile Custurii. Laura e de acord! Trecem piciorul stâncos printre tufe de rhodo și pe sub o pată de zăpadă și urcăm prima treaptă glaciară. Aici e un haos geologic și tot cercetez zona sperând să dau de ceva apă. Ca să zic că am ajuns la tăuri! Dar ele sunt suspendate pe o altă treaptă glaciară mai sus de noi! Ne bucurăm de sălbăticia pietroasă de aici, de rozul de iulie și de supravegherea noastră de către 3-4 capre negre care ne monitorizează de pe linia crestei.

Cumva ne lăsăm printre pietre direct în marcajul TA pe care am urcat și apoi la vale mai facem o pauză de cules cimbrișor și încă una la trecerea apei de sub cascada Ciomfu. Cumva suntem intrigați că am ratat intrarea în PR spre Tăul Țapului. Sperăm să o găsim pentru altă dată și să vedem și refugiul pe interior. Așa că pe tăpșan ne lăsăm la refugiu și pe stâlpul dinainte de refugiu descoperim marcajele pe unde ar fi trebuit să urcăm în căldarea Tăului Țapului. După ceva poze la refugiu căutăm fără succes o variantă de a ajunge direct la pod pe firul apei. Ne întoarcem la refugiu și vom coborî pe la stână, pe unde am și urcat...

Misiune și vis împlinit! Cu mulțumiri ne îndreptăm spre locul de întâlnire cu Arpi și Emilia, la cabana de sub intrarea din Cioclovina Uscată. Vedeți motivul în postarea următoare :)!

Slătioara-Polovragi-Peștera (HD) 15.07.2021

Sâmbătă, 17 iulie 2021, vom participa la explorarea non-turistică/parcurgerea unei peșteri unicat la noi în țară. Până acolo ne facem o scurtă introducere, pe drum, cu locuri pe care le văzusem sau de care nici nu auzisem. Este vorba de...

... Piramidele de la Slătioara! 

Sunt ușor de localizat pe hartă și ceva mai greu pe teren! Între Horezu și Polovragi, pe DN67 treci la un moment dat prin Slătioara. Un drum lateral coboară (geografic) spre Gorunești și Stroești și, dacă mergi mult pe el, ajungi spre Balș. Dar locul nostru este la 2-3 kilometri pe drumul ăsta! Până în Gorunești pe stânga și dreapta sunt dealuri împădurite și undeva în partea de sus a lor sunt maluri de pietriș solidificat. În stânga drumului/est sunt malurile în care se formează piramidele căutate. După ce întrebăm niște localnici din Gorunești de piramide și nu au idee, revenim într-o parcare/alveolă unde lăsăm mașina și pornim în explorare. E chiar explorare fiindcă nu știu cum aș putea da indicații despre traseu. Cert e că prin pădure dăm de niște mici maluri de pietriș solidificat, urcăm pe niște vâlcele abrupte și reușim să ajungem în coama dealului... deasupra piramidelor! Se pare că era o variantă mai ușoară de ajuns de sub pereții albicioși. Poate cu altă ocazie fiindcă acum revenim prin pădurea deasă spre mașină și mai departe. 

Fusesem mai demult și, cum Laura nu fusese, mergem la peștera Polovragi. Vizităm peștera lipindu-ne la un grup. Mergem până în capătul turistic și revenim cu grupul pentru a nu ”agita” ghidul. Mi se pare bine documentat cu multe povestiri și legende despre peșteră și speleotemele cu forme extrem de variate. Din păcate nu mai țin minte că intrarea din amonte e mai departe decât credeam eu și nu mai ajungem pe drum chiar până acolo. Oricum am înțeles că s-ar fi acoperit/zidit pentru a nu permite explorări riscante amatorilor. Îmi aduc aminte că și eu m-am oprit mai demult, când, după un pasaj extrem de îngust, am simțit miros de hidrogen sulfurat...

Ne continuăm drumul fiindcă aveam de ajuns la un prieten din Coroiești, jud. Hunedoara (părintele Gherontie). Ajungem pe după-amiază, povestim una-alta și ne duce cu mașina într-un sat apropiat Peștera. El știa de peșteră și nu avusese niciodată curajul să intre. Găsesc pe net acum că e vorba de Peștera de la Gura Cetății pe care noi o putem explora fără echipament special doar la începutul galeriei din amonte, o diaclază de unde apa face stânga la 90 de grade și coboară peste cascade spre nord, printr-o galerie inundată. Nu ne băgăm acolo!

Suntem mulțumiți cu toții de explorare, revenim ”acasă” și după alte povești suntem îndrumați spre un loc fain unde să putem pune cortul în liniște, aproape de un izvor cu apă taare faină! Mulțumiri, Doamne ajută!