Plimbări de altitudine în jurul Dharamshalei 20.12.2013 Walks around Dharamshala

Ieri în centrul Mcleodganj-ului îmi propusesem să fac astăzi un circuit "turistic". Triund-ul, vârful de unde puteam admira zăpezile Dhaladhar-ului, rămâne pentru altă dată! Cu siguranță voi reveni aici! Plec matinal spre centrul stațiunii (Main Chowk) și de aici îmi încep circuitul. Așa cum am plecat și din România doar cu o listă de "obiective", așa am și acum: templele Bhagsu Nag/Bhagsunath și Galu și cascada Bhagsunag! Micul dejun îl iau la un hotel tibetan. Intru la restaurant și gazda îmi spune că găsesc aceeași mâncare la preț pe jumătate la demisol. Mă gândesc că o fi tot al lor? Și dacă e al altora, mi se pare cu atât mai fain și unitar între vecini! Un ceai fierbinte cu miere, lamâie și ghimbir și niște parantha și la drum! Pe drumul asfaltat spre Bhagsu Nag explorez puțin niște poteci de pe panta din stânga de deasupra drumului. Trec de un centru de reciclare a hârtiei și ajung în Bhagsu Nag în centru. Intuitiv ajung spre templul dedicat lui Shiva. Las adidașii la ușa templului și urc pe scări în stânga spre templu. Ascult, fotografiez, înregistrez un mic filmuleț, primesc binecuvântarea zeului și mă liniștesc în jurul bazinului cu apă sfântă. Săgețile indicatoare mă conduc pe poteca asfaltată/pietruită până la cascada Bhagsunag, o Urlătoare bucegeană! Două poze cu un tânăr sikh și pornesc pe un grohotiș înclinat spre un mic templu unde chiar se "rugau" niște capre :D! Revin la cascadă și urc pe valea sălbatică printre cascade și stânci mari. Trec de captarea de apă, dau de alte căderi de apă care de care mai frumoase (gunoaiele dispar cu cât mă îndepărtez de civilizație) și încerc să ocolesc a doua cascadă mare pe un vâlcel și apoi pe un pinten stâncos în dreapta. Panta e prea mare și prea alunecoasă și hotărăsc întoarcerea cu bucuria de a ajunge până aici. La întoarcere spre cascadă descopăr alte mici cascade-minuni pe care le ignorasem la urcare! Înainte de Shiva Cafe (pe hartă era Shiva Cave!) urc pe scările de piatră de pe versantul stâng și apoi prin junglă spre un cătun de piatră de vărat. Doar eu, munții și energia templului cătunului! Printre case cobor spre templul Guna Devi pe poteci foarte clare și mă întorc spre cascadă fiindcă vreau să ajung și prin Dharamkot. Scurte informări despre zonă, revin în poteca pentru cascadă și peste un picior de deal ajung în Dharamkot. Întreb în stânga și-n dreapta de templul Galu și toți îmi arată cu detașare poteca pietruită ce urcă printre casele satului. Salut lumea (veselul Namaste!), urc mereu și puțin înainte de apus ajung în șaua unde e o casă de oaspeți și trei temple. Care din ele o fi templul Galu? Întreb de drumul de mașină spre Dharamkot și Mcleodganj și cobor în câțiva kilometri pe crepuscul. Las în dreapta drumul spre Naddi, mă tocmesc pentru niște portocale, primesc indicații și ajung la Centrul de Montanism unde fusesem aseară. Sunt acasă! Cobor fără lumină pe drumul cunoscut până în centru și merg la un internet cafe pe drumul spre Bhagsu Nag. Două ore trimit mailuri spre prietenii de acasă și cu o ultimă masă de seară cobor pe jos până la casa mea de oaspeți. Mâine plec spre alte locuri pe care le descopăr într-un ghid francez fotografiat la Gunwar.

Yesterday in the center of Mcleodganj, I proposed myself to make a "touristic" circuit. Triund, the mountain where I could admire the snows of Dhauladhar, stays here for another time! I will surely come back! I go to the center of the resort (Main Chowk) early in the morning and I start my circuit. As I left Romania with a list of "objectives", I have here a similar one: Bhagsu Nag/Bhagsunath and Galu temples and Bhagsunag waterfall! I eat my breakfast at a tibetan hotel. I enter the restaurant and the host tells me that I find the same food at half price at the lower level. It's also their's? If it's other's restaurant, it's so fine and unity between neighbors! A lemon, ginger, honey chai, some parantha and on the way! On the paved road to Bhagsu Nag I explore some paths from the up-left slope of the road. After passing one paper recycling center I reach Bhagsu center and I reach Shiva's temple by following my intuition. I put my boots at the temple's door and go up on the stairs to the temple. I listen, take pictures and a small movie, receive the blessing of the god and relax around the holy water pool. The marking signs drive me on the asphalted/rock paved path to Bhagsunag waterfall, an "bucegian" Urlătoare! Two pictures with a young sikh and I start to go up on a scree to a small temple where some goats "prayed" :D! I go back to the waterfall and go up on the wild valley through waterfalls and big rocks. I pass the water abstraction, I find other waterfalls, one more beautiful than the other (the garbage dissapears when i go far from civilization) and I try to avoid the second big waterfall by climbing a narrow valley and a rocky spur on the right. The slope is big and slippery and I decide to go back with the joy of going so much up on the valley. While going back to the waterfall I discover other mini-waterfalls that I ignored when going up! Before Shiva Cafe (Shiva Cave on the map!) I go up on the rocky stairs on the left slope and through the jungle I reach a stony summer hamlet. Only me, the mountains and the energy of the hamlet's temple! I go down between the houses to Guna Devi temple on very good paths and I go back to the waterfall because I want to go to Dharamkot too. With short informing about the area, I go back on the waterfall path and then to Dharamkot over a hill foot. I ask to left and right for Galu temple and all show me with detachment the paved path up between the village's houses. I salute everybody with the happy Namaste, continuously go up and reach the saddle with three temples and a guest house a few minutes before sunset. Which is Galu temple? I ask for the road to Dharamkot and Mcleodganj and I go down in the dawn for a few kilometers. I let the Naddi road on right, bargain for some oranges, get some indications for my way and reach the Mountaineering Center from last evening. I am home! I go down without any light on the well-known road to the resort center and go to an internet cafe on the road to Bhagsu Nag. Two hours of mailing to my home friends and after a last meal I walk down to my guest house! Tomorrow I leave to other places discovered in a french guide captured on the camera at Gunwar's place.

Curățenie albă cețoasă și explorări nocturne 19.12.2013 White foggy cleanliness and night exploring

Templul de Aur, Ierusalimul sau Mecca religiei sikh, este impresionant la orice oră din zi și din noapte. Templul aflat în centrul lacului sfânt este mereu curățat și aranjat, incantațiile continue combinate între islam și hinduism (în mare asta am înțeles că ar fi religia sikh), puritatea și căldura cuvintelor credincioșilor, restricțiile impuse de religie, masa (un amestec original de orez fiert în frunze de bambus) pentru care trebuie să plătesc o sumă formală (în trecut nu se plătea nimic), bazinul de la intrare pentru curățat mâinile și picioarele, toate fac din Templul de Aur un loc unic! Nici nu mă miră că Puiu Dimache l-a pus pe coperta uneia dintre cărțile sale! Ies din templu cu gând să rămân în oraș, sunt descumpănit de mizeria din jur și de puternicul contrast de după zidurile templului și mă hotărăsc să plec mai departe. Spre gară un motorist se dă la mine și cobor rapid de pe motoreta lui. Iau trenul (plătesc direct la casă fără rezervare) dimineață (6.25) spre Pathankot (vreo 4 ore de ațipit într-un tren super aglomerat). Sunt somnoros și nu mă atrage orașul deloc. Cu un tuk tuk mă păcălesc și plătesc 30 de rupii pentru câteva sute de metri până la autogară. Asta e! Am mașină spre Dharamsala-Mcleodganj la miezul zilei. Cu niște apă și două samosa cu sos (un fel de gogoși uscate) îmi umplu pauza până la plecare. Drumul până după Gaggal e dezvăluitor al Indiei rurale de sub munte. Urcăm în curbe cu maimuțe prin Dharamshala și oprim la autogara din Mcleodganj (Dharamshala superioară) la 1750m. Din autogară tocmesc o cameră la prima casă de oaspeți, îmi las rucsacul, închid geamurile și ușa (să nu intre maimuțele să fure ceva strălucitor) și pornesc în sus spre mănâstirea budistă. E închisă și urc pe străzi și alei până se întunecă tocmai până la Centrul de Montanism Dharamshala (circa 2000 de metri). Stau un pic la povești despre vârful Triund (2875m) și pasul Indrahar din munții Dhauladhar și renunț la a mai urca spre el. Pentru mâine îmi propun un circuit prin Bhagsu Nag și Dharamkot și revin cu un taxi tocmit până la casa de oaspeți. Somnul îi tare bun la altitudine!

The Golden Temple, Jerusalem or Mecca for sikh religion, is impressive at every day or night moment. The temple, situated in the middle of a holy lake, is always cleaned and arranged, the continuous chants combined from islam and hinduism (this is what I understood for sikh religion),  the purity and the warm of the sikhs, the religion-forced restrictions, the food (an original mixture of boiled rice in bamboo leaves) that I have to pay with some formal money (you didn't have to pay for it in the past), the entry water basin for cleaning the feet and the hands, all of this make Golden Temple a unique place! I'm not surprised that Puiu Dimache put the Temple image on a cover of his books! I go out of the temple intending to stay overnight here, I am dissappointed with the dirt around and the powerfull contrast after the temples's walls and I decide to move forward. On my way to the railway station an old biker tries to attract me (in a gay manner) and I went of his bike. I take the train (without reservation) in the morning (6.25) to Pathankot (about four hours of asleep in an overcrowded train). I am sleepy and the city is unattractive. I fool myself with a tuktuk for 30 rupees for a few hundred meters to the bus station. That's it! I have a bus to Dharamshala-Mcleodganj at mid-day. I fill my break with some water and two samosa with sauce (a kind of dry doughnuts). The road up to and after Gaggal reveals the under-mountain rural India. We go up on road curves with monkeys to Dharamshala and we stop at the bus station in Mcleodganj (Upper Dharamshala) at 1750 m altitude. I bargain for a room at the nearest guest house, I let my backpack, close the door and the windows (for the monkeys not to take someting shinny) and I go up to the budhist monastery. It is closed and I continue to climb up on streets and alleys to Mountaineering Dharamshala Center until night fall (about 2000m). I have a talk about Triund (2875m) and Indrahar pass from Dhauladhar mountain range and I quit on climbing up to Triund. For tomorrow I have a plan to make a circuit to Bhagsu Nag and Dharamkot and I go back with a bargained taxi to the guest house. The altitude sleep is so, so good!

Plecarea spre Amritsar 18.12.2013 Leaving to Amritsar

Dimineață iau  biletul de la agenție, mai povestim ceva la micum dejun și după prânz (aranjăm partea financiară) mă îndrept cu metroul spre gară. Trenul ar trebui să plece la 13.30! A venit cu întârziere de la Amritsar fiindcă a fost ceață și pleacă cu 3 1/2 ore mai târziu decât era programat! La revedere Delhi pentru vreo săptămână! În vagonul obișnuit de clasa a doua aproape tot drumul sunt "acostat" de indieni (unii și viitori prieteni online) care de care mai curioși. Doar pe ultimii 100 de kilometri (din cei 450!) reușesc să mă odihnesc în liniște. E trecerea spre o altă Indie! Cam pe la ora 1.30 în noapte ajung la sfărșitul liniei la Amritsar și pornesc spre Templu de Aur cu o ricșă cu gândul de a sta acolo sau în zonă peste noapte.

In the morning I go to the agency and take the ticket, we talk about all stuff at breakfast and after lunch (we easily arrange the financial part) I go with the metro to the railway station. The train should leave at 13.30! It came delayed from Amritsar because it was too much fog and it leaves Delhi 3 1/2 hours later than scheduled! Good bye Delhi for about a week! In the usual second class coach I am "hooked" by indians (some of them will be future online friends) very curious. I only quietly relax in the last 100 kilometers (of 450 km!). This is a gate to another India! At 1.30 in the night I reach Amritsar at the end of the line and I go to the Golden Temple with a ricshaw thinking about staying there or around over night.

A doua zi la fermă - 17.12.2013 - The second day at the farm

Dimineața începe devreme în India! De aseară se prevedea ceață și ne gândim să ne întoarcem în Delhi. S-a confirmat cu un white-out fără zăpadă și primul lucru a fost să căutăm tren spre Amritsar (următorul oraș spre care merg). Nu e tren direct și ca urmare mergem în capitală! De la mica gară Gunwar vrea să îmi arate alte tradiții. Mergem la o fabrică tradițională de zahăr din trestie de zahăr, fumez (știți că eu nu fumez de obicei) hukka cu localnicii (un fel de narghilea) și întreb de toate detaliile posibile legate de mica fabrică improvizată. "Vrei să vezi și templul?" "Binențeles!" "Haide dară!" Templul familiei este un mic templu construit pe terenul familiei. Este un loc sfânt în care energia strămoșilor și a divinităților se manifestă neîntrerupt. În curtea templului sunt pomi care te ajută să îți îmbunătățești sănătatea fizică și psihică, e un loc pentru incinerare (pe care e normal să nu poți călca) și totul abundă de bunătate și detașare. O plimbare pe drumurile dintre terenurile cultivate aduce în discuție opera pe Eminescu cu anii petrecuți în India. Pornim spre Rohtak cu mașina familiei și cu un bus (în care abia reușesc să urc din mers) ajungem înapoi în Delhi. Facem rezervare la tren, mai povestim ceva și ne culcăm după miezul nopții.

spre seară plec cu un tren de noapte spre nord spre Amritsar. La revedere Delhi pentru vreo săptămână! În vagonul obișnuit de clasa a doua aproape tot drumul sunt "acostat" de indieni (unii și viitori prieteni online) care de care mai curioși. Doar pe ultimii 100 de kilometri (din cei 450!) reușesc să mă odihnesc în liniște. E trecerea spre o altă Indie! Cam pe la ora 1.30 în noapte ajung la sfărșitul liniei la Amritsar și pornesc spre Templu de Aur cu o ricșă cu gândul de a sta acolo sau în zonă peste noapte.

The day starts early in the morning in India! They previewed fog in the morning and we think about going back to Delhi. A no-snow white-out is confirmed and we go to look for a train to Amritsar (the next city Ițm going to). Therețs no direct train and thus we go to the capital! From the little train station Gunwar wants to show me other traditions. We go to a traditional jagerry factory, I smoke (you know I don't usually smoke) hukka with the locals (a kind of nargileh) and i ask for every possible detail about that improvised factory.

"You want to see the temple?"

"Of course!"

"Let's go then!"

The family temple is a small temple built on the family's land. It is a holy place where you continuously feel the energy of the ancestors and the gods. In the temple's court you find trees that help you to improve your physical and physical health, a incineration place (which you're no allowed to step on) and everything abouns of goodness and detachment. A walk on the country roads brings Eminescu in discussion (with his indian years). We go to Rohtak  with the family's car and with a bus (I hardly manage to go in the outgoing bus) we reach Delhi. We make a train reservation, talk for a few hours and go to sleep after midnight.

I'm leaving with a night train to Amritsar. Good bye Delhi for about a week! In the usual second class coach I am "hooked" by indians (some of them will be future online friends) very curious. I only quietly relax in the last 100 kilometers (of 450 km!). This is a gate to another India! At 1.30 in the night I reach Amritsar at the end of the line and I go to the Golden Temple with a ricshaw thinking about staying there or around over night.

Prima zi la fermă - 16.12.2013 - The first day at the farm

Din Delhi plecăm cu un autobuz spre Rohtak, Haryana. Gunwar știe autogara și am ocazia să văd ce înseamnă agitația unui punct de ieșire din oraș. Am ocazia să văd marele oraș Delhi și suburbiile lui. Mi-e greu să realizez unde se termină orașul (nu am văzut placă de sfârșit de localitate în toată India!) și unde încep alte mici sate. După câteva ore ajungem în Rohtak, coborâm din mers, mâncăm un dal și ne întâlnim cu tatăl lui Gunwar să rezolve ceva chestiuni financiare la bancă. Diferit e sistemul bancar indian de cel european-vestic! Cu mașina (adusă de tatăl lui Gunwar) mergem 90 de kilometri până la Ropal Gopalpur la pământurile familiei. Admir proiectul de construcție a hambarelor pentru stat (proiect de familie), mergem la fermă și sunt primit de familia lui K.V. (foarte calzi si deschiși). Mă instalez sus în cameră și mergem să văd satul și ferma. La casa unui olar experimentez una din vechile tradiții locale și seara ascult de povești în familie și mă bucur de o masă simplă și sănătoasă. Camera e perfectă pentru câteva minute de introspecție înainte de culcare.

From Delhi we take a bus to Rohtak, Haryana. Gunwar knows the bus station and I have the opportunity to see what is the agitation in an out gate of the city. I have the time to see the great city Delhi and its suburbs. It's hard to realize where the city ends (I never saw and end-of-town/city/village mark in all India!) and other small villages begin. We reach Rohtak in a few hours, get of the bus without complete stop, eat dal and meet Gunwar's father who came with the car to solve some financial stuff at the bank. The indian bank system is so different from the european/western one! With the car (driven by Gunwar's father) we go for 90 kilometers to Ropal Gopalpur at the family's lands. I admire the building project of two big granaries for the state (family project), we go to the farm and I am welcomed by K.V.'s family (very warm and open family). I let my baggage up in the room and we go around (Gunwar and me) to see the village and the farm. I experiment an old tradition at a potter's house, in the evening I listen family stories and I enjoy a simple healthy dinner. The room is perfect for a few minutes of introspection before going to bed.

Primul templu și primele cumpărături - Delhi 15.12.2013 - First temple and first shopping

India a știut să mă fascineze din primul moment: în noul aeroport Indira Gandhi International Airport (IGIA) am ieșit din avion pe mochetă moale! Cu un prepayed taxi (cea mai sigură metodă), o mașină britanică veche ce circulă pe stânga (obicei preluat de la britanici), clasică ajung la prietenul meu Gunwar, suntem bucuroși de întâlnire, recuperez diferența de fus orar cu câteva ore de somn (5.5 ore) și ies la plimbare spre templul Lotus, aflat la patru stații de metrou (suprateran). Haos pe stradă, ceață de Delhi, agitație... Bine ai venit în câmpia indiană! Ocolesc templul prin parc, primesc un mesaj de la cineva drag de acasă și încep să mă bucur de tot ce am lângă mine: grădină, maimuțe libere, oameni relaxați în mijlocul orașului... Mă simt acasă! E coadă prea mare la templu (400-500 de oameni) și doar îl ocolesc în câteva cadre de peste gard. În parc meditez în lumina soarelui roșiatic din ceața metropolitană, îmi încep jurnalul și aleg să mă întorc pe jos până acasă. Provocare personală! Printr-un "sat" nomad din parc ies sub linia de metrou, merg o stație pe jos, intru prin piața din stânga pe străzi foarte înguste și aglomerate, trec peste propria reținere (nu obișnuiam să mă târguiesc) și negociez pentru niște portocale, niște banane și ceva verdețuri (morcovi, pătrunjel). Fericit de reușită, pe drum scot niște bani de la două bancomate (străinii nu pot scoate mai mult de 10.000 de rupii o dată - 20 rupii=1 leu românesc) și acasă povestim la masă cu Gunwar (K.V. Singh) și George Hallam, un britisher care are un proiect legat de turism și e promoter la ferma lui K.V. Pe seară ne retragem la somn fiindcă dimineață plecăm la fermă.

India knew how to fascinate me from the first moment: in Indira Gandhi international Airoport (IGIA) I went out of the plane on a soft carpet! With a prepayed taxi (the safest method), a british old clasic left-handed car (british habit), I reach my friend Gunwar's appartment. We are happy to finally meet each other, I sleep for a few hours to recover the timezone difference (5.5 hours) and I go out for a walk to Lotus Temple, four metro stations away (suprateran metro). Chaos on the street, Delhi fog, agitation... Welcome to indian plain! I go around the temple through the park, I receive a message from a close person from home and I start to enjoy everything around: the garden, the free monkeys, relaxed people in the middle of the city... I feel home! The temple entry line is too big (400-500 people) and I just go around it with some photo frames over the fence. I meditate in the park in the light of the reddish metropolitan foggy sun, I start my journal and I choose to go back home by walking. Personal challege! I go out of the park through a nomadic "village", reach the metro line and go by feet for one metro station. I enter in the market on the left of the street, I follow some narrow crowded streets, go over my own restraint (I didn't use to bargain) and I negotiate for some oranges, some bananas and some green stuff (carrots and parsley). Happy of my succes, I take some money from two ATMs (foreigners can't take out of one ATM more than 10.000 rupees one time - 20 rupees=1 romanian leu) and we talk at lunch (me, Gunwar - K.V. Singh - and George Hallam, a britisher who stays here in a tourism project and is now promoter to K.V.'s farm). We go to sleep before midnight because tomorrow morning we'll leave at the farm. 

Ziua Roșiei Montane 6 februarie 2014

Ziua Roșiei Montane 6 februarie 2014 - câteva cuvinte

Astăzi a fost ziua Roșiei Montane. Roșia Montană este una din cele mai vechi localități atestate de la noi. Nu spun cea mai veche fiindcă sunt multe altele înaintea ei, dar totuși să ai mențiunea scrisă a existenței localității Alburnus Maior la 6 februarie 131 (fără 1000!) înseamnă 1883 de ani de atestare documentară! Cu acest prilej Muzeul Țăranului Român din București a dedicat jumătate din zi (începând de la ora 14.00) Roșiei și Roșienilor (intenționat am scris cu majusculă ambele cuvinte, cei care mă cunosc știu ce vreau să spun când folosesc majuscule!). Au fost multe documentare (uite aici programul manifestărilor culturale) și eu am reușit să ajung de la 18.00 la seria de scurt-metraje și apoi la filmul "Nunta de piatră" (1971, regie Dan Pița-Mircea Veroiu). Am văzut multe documentare foarte faine, triste, realiste și unele pline de hotărâre și speranță ("Cetatea de aur", "Patrimoniul Roșiei montane în imagini", "Zidurile",  câteva scurt-metraje realizate de curajosul Tică Darie), câteva imagini de la protestele de anul trecut, imagini de încurajare în lupta pentru libertate. Sinteza lor (deși e greu de făcut) am găsit-o în câteva cuvinte spuse de Mahatma Gandhi, sud-africanul care a schimbat lumea: "Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, nu și lăcomia lui". Imaginile ne-au dat ideea de a veni anul ăsta la Roșia Montană pentru câteva zile.

Filmul "Nunta de piatră" regizat de Dan Pița și Mircea Veroiu e o ecranizare foarte, foarte faină după două nuvele ale lui Ion Agârbiceanu (care de altfel are puternice legături cu Roșia Montană), "Fefeleaga" și "La o nuntă". Prima parte a filmului, plină de sensibilitate și puține cuvinte, ne-a impresionat extrem. Cât chin pe biata Maria și pe calul fără nume pentru a aduce fericire fetei bolnave! "Să creșteți mari... Că ai mei n-au avut parte". A doua parte, ceva mai vioaie, dar la fel de plină de sensuri ascunse, ne-a plimbat pe tărâmurile Roșiei și Gemenei la fel ca și fata Mariei din prima parte. 

Sala "Horia Bernea" a fost plină la toate filmele la care am fost noi!

Trebuia să finalizăm cu un concert de jazz al Mariei Răducanu, dar aglomerația ne-a îndreptat spre un alt loc liniștit și plăcut din apropierea muzeului unde am savurat momente, vorbe și gusturi inedite. Nu spui locul să nu fac reclamă publică! 

La cât mai mulți ani liniștiți, dragă Roșie Montană, inimă ce bate în fiecare român adevărat!