În ziua de Crăciun mergem la o mănăstire pe lângă care am trecut mereu și, din fuga mașinii sau a trenului, nu am oprit. E vorba de mănăstirea Pissiota (1928-1929) ctitorită de macedoneanul Nicolae Pissiota pe moșia cumpărată de la familia generalului Gheorghe Angelescu, nume cu rezonanță în istoria războiului de independență. Construcția este o îmbinare între stilul renascentist italian și elemente bizantine specifice țării noastre. Sunt suficiente detaliile acestea. Pe restul (interesante) le puteți citi în istoricul de mai jos.
Ce pot să mai redau ca element interesant este că biserica se află pe criptele ctitorilor și familiilor acestora și, ca urmare, pentru a ajunge în biserică trebuie să urci câteva trepte față de intrarea principală. Poate sună un pic macabru să mergi pe morminte, dar este un obicei adânc înrădăcinat în cultura noastră religioasă...
În curtea bisericii, chiar în fața ei este o cișmea considerată tămăduitoare și în clădirea în același stil renascentist găsim la etaj un muzeu de artă și obiecte bisericești. Nu îndrăznisem să întrebăm de muzeu (de fapt aparent nu e nimeni pe aici deși totul e îngrijit) și o doamnă (cred că era în vizită la cineva aici) ne întreabă dacă vrem să vizităm muzeul. Așteptăm să ne aducă cheia și să deschidă în timp ce ne jucăm cu una din pisicile de aici. Pisica ne va însoți prin mini-muzeu chiar dacă acolo pare ceva mai rece pentru ea. În muzeu sunt multe obiecte faine din punct de vedere al vechimii. Vă las câteva imagini mai jos.
Mulțumim pentru deschidere și pornim la drum, cu o scurtă pauză la o cruce veche cu fântănă și o placă comemorativă pentru eroii căzuți în războiul pentru întregirea neamului și pentru prizonierii de la Turtucaia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu