Ce dacă e ger ”de crapă pietrele”? Pe noi nu ne sperie! Cam pe miercuri caut partener de tură pentru mers cu cortul sau la o stână și doar un singur prieten din București ar face asta. Restul au alte treburi. Așa că îl sun pe State (Bunicu) și îmi spune că merge doar duminică într-o tură lejeră cu senioarele. Merg cu ei! Planul e Predeal-șaua Susaiului-valea Limbășelului și îl vom respecta întocmai.
Cu trenul regio clasic (6.23 plecare din București) suntem în Predeal la ora 11.00 pe un ger de -18 grade. Ce contează, suntem echipați și pregătiți pentru asta. Eram șase în plan, ne-am mai adunat în tren și suntem 11!
Mergem paralel cu calea ferată spre sud spre pârtie și facem stânga pe un drum forestier înainte de a ajunge la pârtie. Nu îl știam, deci încep cu ceva nou (pentru mine)! Lăsăm să treacă friguroșii cu mașinile lor mai mult sau mai puțin puternice. La ieșirea din drumul de mașină (lângă viitoarea parcare a pârtiei), mai dăm jos ceva haine fiindcă ne-am încălzit și intrăm în feeria iernii. Drumul forestier e frumos, doamnele sunt mereu în față fiindcă noi ne mai lungim la poze (are dreptate Bunicu cu vremea asta că nu prea e de poze), eu rog un prieten la un moment dat să îmi facă o poză ”la birou” ;), ne depășesc cu zgomot și fum niște ATV-uri care se opresc la primele vile. Parcă nu le-ar mai porni motoarele. Bucurie pentru noi și un pic de mustrare pentru ei că au trecut pe lângă bariera pusă la drum!
De aici intrăm pe poteca marcată cu BR spre Susai și urcăm tot povestind una alta și reglând mereu ritmul de mers. Om avea câțiva compasul mare, dar mergem cu grupul și e normal să ne adaptăm grupului! Ieșim la drumul auto ce coboară în valea Azugii pe sub Susai, urcăm (fiecare cum vrea, pe drum sau pe potecă) spre șaua Susaiului și de aici ar vrea câțiva să meargă la Susai să se învălzească. Doar unul urcă, restul urmăm planul stabilit și continuăm în jos pe drum. Doar câteva zeci de metri și ne oprim puțin pentru masă și vin fiert la intersecția de drumuri unde urmează să facem dreapta pe valea Limbășelului Mic. Nici pe bucata asta nu am fost! Doar cinci minute putem sta aici pentru o gură de vin fiert de la Bunicu din termos că ne îngheață toate cele! Unii își pun sandwich-urile în buzunare, nu mai e chip de stat! Probabil că sunt -20 de grade! Coborâm la vale pe urmele de ATV/mașină, povestind în grupulețe sau fiecare în ritmul lui. Eu tot mă bucur de partea asta nouă pentru mine. E chiar ger doar cu mănușile de polar și din când în când mai fac schimb de supramănuși cu un coleg care e ceva mai friguros ca mine. La fosta cabană Limbășel (acum privată, închisă și în ruină) regrupăm și mâncăm câte ceva într-o anexă (14.20). Ne ajunge și colegul care urcase la Susai, una din colege e mai în față și celelalte o urmează. Pornim și noi cu puterile refăcute și drumul ne duce până la ieșirea în valea Azugii (15.50).
Aici practic suntem acasă (ca de altfel cam în toate orele astea prin viscol). Mai avem de parcurs Azuga la sfârșitul căreia vedem și ce temperatură este: -15 grade (16.40)! Ce cald e :D!
Teoretic la 17.15 avem tren spre București. Are anunțate 60 de minute întârziere, așteptăm în sala de așteptare full de copii veniți într-o tabără tocmai din Constanța. Fără să anunțe trenul, acesta vine pe la 18.00 și îl ratăm fiindcă nu stătea nimeni pe peron în ger... Pe la 18.35 vine un IR tot cu întârziere spre Galați și trei colegi urcă în el până la Ploiești (două dintre colegele de drum prinseseră un tren mai devreme tot până la Ploiești). Mai rămânem trei care urcăm în trenul IR de Constanța și abia găsim locuri în vagonul cald plin de gălăgioșii copii de la mare. Bine că sunt așa și nu stau chiar tot timpul cu nasul în telefoane! Pe hol, chiar și cu ușa închisă, bate viscolul și arată într-un mare fel!
Ajungem prea decent în București unde, la doar câteva grade sub minus, ni se pare că e o mare primăvară :D! Vreo trei zile am resimțit un deget de la mână care începuse să îmi degere. Nu-i nimic, așa ne învățăm la vremuri dure (am avut supramănuși, le-am folosit puțin fiindcă am avut doi nevoie de ele!)
Pe săptămâna viitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu