Un indian la Istanbul 18.01.2014 An Indian to Istanbul

Înapoi spre Europa! Înapoi spre altă lume!

Avionul se ridică repede la 10.000 de metri și deocamdată vecinul meu fotograf nu e absorbit de peisajul de afară. Deocamdată e încântat că iese pentru prima dată din Asia. Avionul urcă spre zona Amritsar-Lahore (adică trece deasupra Pakistanului) și începe spectacolul afară. De la altitudine putem vedea lanțurile de munți, văile acoperite de zăpadă sau de ceață, canioanele imense, vârfurile înalte... Suntem deasupra părții estice a Himalayei și nu ne săturăm să ne uităm peste tot în jur! Trecem de deșertul Karakum ce formează majoritatea suprafeței Turkmenistanului, zburăm peste partea sudică a Mării Caspice, survolăm Azerbaidjanul și Georgia și ajungem deasupra Mării Negre undeva deasupra Trabzonului. Din momentul în care suntem deasupra monotonului deșert turkmen nu mai e așa de interesant peisajul. Îmi găsesc de lucru cu un film pe care vroiam să îl văd de mult timp: "Viața lui Pi". Am plecat din India așa cum a plecat și Piscine Patel ("Pi") cu familia de circari spre America. Poate e bine că văd filmul acum și nu mai devreme. Prin film mă înțeleg pe mine. Piscine în tinerețe a trecut prin multe religii căutându-l pe Dumnezeu, a fost forțat să renunțe la căutări pentru bunăstare, a fost învățat să-i fie frică de animale, în special de tigru și soarta l-a adus în urma unui naufragiu să conviețuiască chiar cu tigrul fioros. Filmul este plin de pilde și mi-a rămas în minte scena când tigrul îl părăsește când ajung pe o insulă pentru jungla lui. Așa suntem toți, trecem unii prin viața altora, lăsăm bucurii și dezamăgiri, lăsăm speranțe, lăsăm dorințe, ne îngropăm în materialism și pentru fiecare vine momentul când rămâne singur. Nu e trist ceea ce spun, e realitatea. Evoluția este strict personală și unică, indiferent cine sau ce îți este alături. Și mai mult, nu avem dreptul să ne supărăm când un prieten sau un dușman decide că e momentul să plece mai departe. Rolul lui în viața noastră s-a terminat. Dominația fizică a unui sau a altuia nu este decât efemeră (cine a văzut filmul știe cum Pi a reușit să îmblânzească fiorosul animal). Istoria înregistrează faptele fizice, sufletul înregistrează imagini, amintiri, sentimente, gânduri și le duce mai departe indiferent de piedicile peste care trebuie să treacă.

Back to Europe! Back to another world!

The plane goes over 10.000 meters high and for the moment my neighbor is not absorbed by the out landscape. He is glad for going for the first time out of Asia. The plane flyes north to Amritsar-Lahore region (over the border with Pakistan) and the show begins. From this altitiude we can see the mountain chains, the snow or fog covered valleys huge canyons, high top of the mountains... We are over the eastern part of Himalaya and don't satiate of looking around! We pass the karakum desert that forms Turkmenistan, fliy over the southest part of Caspic Sea, fly over Azerbaidjan and Georgia and we are above Black Sea somewhere close to Trabzon. The landscape is not so interesting when we fly over the desert. I find a movie that I wanted to see for a long time: "Life of Pi". I left India the same as Piscine Patel ("Pi") with the circus family to America. Maybe it's better to see the movie now than earlier. I understand myself through the movie. When he was young Piscine tried to find God in a lot of religions, was forced to stop his search for well-being, was taught to fear for animals, specialy with the tiger and the faith brought him in a shipwreck and he had to survive with a fierce tiger. The movie has a lot of taughts and I remember the scene when the tiger leave him for his jungle when they reach an island. We are all like this, we pass others' lifes, we mark joy and dissapointings, we let hopes, wishes, we go deep in materialism and each of us has his moment of solitude. It's not sad what I say, it's reality. The evolution is personal and unique, no matter who or what is standing beside you. Moreover we don't have the right to get upset when a friend or enemy decides that it's the time to move on. His role in our life is over. The physical domination of one or other is transient (who saw the movie knows how Pi manages to tame the tiger). The history registrate physical facts, the soul registrate images, memories, feelings, thoughts and take them further with all the obstacles of the way.

Zburăm un timp deasupra Mării Negre cu Turcia la sud și deasupra zonei Kocaeli coborâm spre Istanbul peste ultimul bastion asiatic, peninsula ce se termină în strâmtoarea Bosfor (Bogazici). Traversăm strâmtoarea și coborâm deasupra mării Marmara spre aeroportul Istanbul Ataturk aflat în partea europeană. Înapoi pe vechiul continent!

We fly above Black Sea with Turkey to south and above Kocaeli area we go down to Istanbul over the last Asiatic bastion, the peninsula that ends in Bosphorus (Bogazici) Strait. We pass the strait and go down above Marmara Sea to Istanbul Ataturk airport in the European side of the city. Back to old continent!

Mă simt acasă aici. În șalvari indieni verzi, cu un tricou verde și cu ghiozdanul la spate sunt gata de cutreierat Istanbulul pentru câteva ore. Îmi pun pe pașaport ștampila de intrare în Turcia (la biroul "alte naționalități"; noi nu mai avem nevoie de viză pentru Turcia) și mă îndrept direct spre metrou. Iau un jeton, trece de aparate și cu metroul rapid M1A merg până la celălalt capăt la Aksaray. Îmi aduc aminte cu umor cât de interesat eram de peisaj data trecută. Era prima dată! Acum mă atrag și studiez (atât cât permite decența) oamenii. Îmi confirm seriozitatea, culorile închise și starea europeană de aici! Urc la Aksaray la exterior și hotărăsc să merg pe jos spre centrul istoric. Pe dreapta fotografiez Murat Pașa Camii și pornesc la drum printre tarabe pe Ordu Cd pe linia tramvaiului T1. La un moment dat îmi iau un covrig din puținii bani rămași. Trebuie să calculez banii fiindcă am de luat steag pentru mama și ceva magneți de frigider. Lângă Laleli Camii găsesc o toaletă publică (1 liră taxa) de care aveam nevoie, pe străzi mai mici revin prin spatele moscheii în bulevardul mare, traversez pe partea cealaltă ca să mai schimb 3 euro (monezi) și abia găsesc o casă valutară care acceptă monezi, văd magneți scumpi peste tot, revin pe stânga bulevardului turistic Yeniceriler Cd și pe lângă Atik Ali Pașa Camii intru pe străduțe și nimeresc la stânga spre Marele Bazar. Neplănuit! Aici trebuie să găsesc ce caut! Înainte de bazar mă tocmesc la niște magneți mai ieftini cu niște băieți și îmi indică bazarul pentru steag. Marele Bazar este imens, sunt foarte multe magazine și mulți oameni, în multe locuri galeriile strălucesc de oglinzi... Eu sunt destul de neobișnuit aici cu îmbrăcămintea mea și atrag atenția! "De unde ești?" "România!" "Salut! Ce faci? Hagi!" sunt discuțiile cu mulți turci. Cuvinte în română! Întreb de steaguri și sunt îndrumat la un singur magazin! Evident și scump. Sunt prea mari steagurile și plec motivând că-mi trebuie un bancomat. După colț găsesc un steguleț la 5 lire, nu 50-60 cum îmi cerea mai devreme! Îl iau, mă mai plimb puțin și ies din bazar bucuros de cumpărături!

I feel like home here. In green trousers, green T-shirt and my small backpack I am ready to wander  in Istanbul for a few hours. I get my passport entry stamp in Turkey (at the "other nationalities" office; we don't need any more visa for Turkey) and head to metro station. I take a coin, pass the gates and take the fast metro M1A to the other end Aksaray. I remember with fun how I was interested in the landscape one month ago. It was the first time! Now I study (as decency allows) the people. They confirm the seriousity, the black colors and the European atmosphere! I go out to Aksaray and decide to walk to historical center. On the right I take a picture of Murat Pasa Camii and walk between stalls on Ordu Cd on the line of tram T1. i take a cracknel with my few money. I have to calculate my money because I must buy a flag for my mom and some fridge magnets. I find a toilet that I needed (1 lira) near Laleli Camii, I go back at the big boulevard on small back streets, go on the other side to chenge 3 euro in coins (rare exchange offices accept coins), i see expensive ("exipensive", remember Yasin!) magnets, go back on the left side of Yeniceriler Cd boulevard and near Atik Ali Pasa Camii I enter some small streets that take me to Grand Bazaar. Unplanned! This is the place for me! I bargain with some boys for magnets before entering the bazaar and they guide me to the bazaar for the flag. Grand Bazaar is huge, there are a lot of stalls and a lot of people, the corridors shine in mirrors... I am pretty unusual here with my clothes and take all attention! "Where are you from?" "Romania!" "Salut! Ce faci? Hagi" make discussion with a lot of Turkish men. Words in Romanian! I ask for flags and I am guided to one store. Obviously expensive! The flags are too big and I leave motivating that I need an ATM. After one corner I find a small flag with 5 liras, not 50-60 as they asked earlier! I take it, walk around and exit the bazaar happy with my shopping!

De la bazar cotesc la stânga pe Mahmut Pașa Yokusu Sk, apoi dreapta pe Bezciler Sk și Celar Ferdi Gokcay Sk până în Turk Ocagi Cd. Să nu credeți că am reținut toate denumirile astea! Le-am luat de pe Google Maps ca să vă puteți orienta! Continui pe Prof. Kazim Ismail Gurkan Cd și pe stânga văd Cagaloglu Hamami, una din cele mai vechi băi turcești din Istanbul. Locul apare menționat în cartea "1000 places you have to see before you die" scrisă de Patricia Schultz. Pe aici se pare că au trecut multe personalități de-a lungul vremii. Nu pot face poze în interior din cauza respectării intimității și mă rezum doar la o poză în holul principal.

From the bazaar i turn left on Mahmut pasa Yokusu Sk, then right on Bezciler Sk and Celar Ferdi Gokcay Sk to Turk Ocagi Cd. Don't believe that I remembered all these names. I took them from Google Maps for you to make an indea of the way! I continue on Prof Kazim Ismail Gurkan Cd and I see on the left Cagaloglu Hamami, one of the oldest Turkish bath of Istanbul. The palce is mentioned in "1000 places you have to see before you die" of Patricia Schultz. It looks like a lot of important people passed its gate. I can't take pictures inside for respecting privacy and I resume with a picture of the main hall.

Continui pe Yerebatan Cd până la vechea Yerebatan Uskubi Ibrahim Aga Camii (geamie, moschee) și după ea pe stânga e un părculeț unde găsesc un loc de stat jos. Mănânc punga de caju în coajă (evident că arunc cojile) și mă odihnesc câteva minute. Găsesc un coș de gunoi ca să nu arunc pe stradă și trec pe dreapta străzii Yerebatan Cd la Yerebatan Sarnici/Cisterna Basilică. Cum intrarea îmi e inaccesibilă acum (financiar), urc peste cisternă în parc și  ajung pe partea cealaltă la Kilometrul Zero al Istanbulului, piatra Milion a lui Constantin de unde se măsurau distanțele în Imperiul Roman de Răsărit. Până la București în linie dreaptă sunt 615 kilometri!

I continue on Yerebatan Cd to old Yerebatan Uskubi Ibrahim Aga Camii (mosque) and find a little park after the mosque. I eat my caju and rest for a few minutes. i find a garbage bin for not throwing trash on the street and turn on the right side of Yerebatan Cd to Yerebatan Sarnici/Basilic Cistern. As the entrance fee is inaccesible for me now, I go up in the park above the cistern and on the other side I see Kilometer Zero of Istanbul, the Milion stone of Constantin where from they measured all distances in East Roman Empire. From here to Bucharest we have 615 km in straight line!

Cobor în parcul Sultan Ahmet aflat între Agia Sofia (stânga) și Sultanahmet Camii/Moscheea Albastră în dreapta. Cum nu am bani mai deloc, mă mulțumesc cu poze către Agia Sofia și către Sultanahmet Hamami, trec prin mirosul de castane prăjite și îmi permit să îmi iau un porumb copt. Îl mănânc în parc printre cerșetori (nu e frumos ce fac, dar chiar nu mai rezist de foame!) și mă îndrept spre intrarea nordică în moschee. Numele moscheii vine de la ceramica albastră din interior! E oră de rugăciune (interzis accesul turiștilor) și primesc invitație la un seminar gratuit despre Islam. Urc un pic cu întârziere în sală, prezentarea e ținută de o femeie foarte de treabă și aflu multe detalii despre Islam. Printre altele Islam înseamnă supunere și deci orice credință care se supune regulilor unui Dumnezeu se poate încadra în Islam! Alte multe detalii despre rugăciunle de peste zi, despre nizamudini, despre Mohamed, despre Mecca și Medina, despre profeți printre care și Iisus și Buddha... Mohamed este considerat de musulmani ultimul profet deși Baha'u'llah, profetul din credința Baha'y a trăit după Mahomed. Continuăm discuțiile la liber la final, mă bucur de un ceai infuzat și de schimbul de informații deschis despre alte religii (eu venind din India, ei sunt interesați de hinduism) și la sfârșit iau un Coran în română în ultimă ediție. Tot vroiam eu să îl citesc și voi face asta în următoarele luni. Intru în Curtea moscheii Sultanahmet, nu țin neapărat să intru și fotografiez ce găsesc interesant pe exterior și drumul nu mă duce în interior. Când ajung la poarta turistică, e ultima oră de rugăciune! Așa că ies în Sultan Ahmet Parki, pozez moscheea din față și cele trei coloane din parc: obeliscul egiptean, coloana lui Constantin și coloana șerpuită, fiecare cu poveștile ei.

I go down to Sultan Ahmet Park between Agia Sofia (left) and Sultanahmet Camii/Blue Mosque on right. As I din't have money, I am satisfied with some pictures to Agia Sofia ant Sultanahmet Hamami, I pass the smell of fried chestnuts and I buy a baked corn. I eat it in the park between beggars (it's not nice but I am so hungry!) and head to the nordic gate of the mosque. The name of the mosque comes from the inside blue ceramic! It's praying time (tourist have no access) and I receive an invitation to a free seminar about Islam. I go up in the room, the presentation is made by a nice woman and I find a lot of details about Islam. Among others Islam means obedience and any belief that follows the rules of any kind of God is a part of Islam! Other details about the hours of praying, about nizamudins, about Mohamed, about Mecca and medina, about prophets like Jesus and Buddha... Mohamed is considered to be the last prophet even if Baha'u'llah, the prophet of Baha'y belief lived after Mohamed. At the end we continue with a free discusion, i enjoy an infused tea and the open change of information about other religions (coming from India, they are interested in Hinduism) and at the end I take a free Coran (Qur'an) in Romanian (the last edition). I wanted to read it and I will do this in the next few months. I enter Sultanahmet Camii main court, it's not so important for me to enter the mosque and I take pictures of everything I find interesting. When I reach the touristic gate, it's the last praying hour! So I go out to Sultan Ahmet Parki, take a front picture of the mosque and the three columns i nthe park: the Egyptian obelisque, the Column of Constantin and the Serpent Column, each of them with its own story.

Prin parcul Mehmet Akif Ersoy (ultimele cadre spre Sultanahmet Camii) ajung la veche moschee Firuz Aga de lângă stația de tramvai Sultanahmet. Intru puțin în moschee pentru o rugăciune și la drum. Pe jos că bani de transport nu mai am! La stația Beyazit  mă urc pe furiș în tramvaiul T1 și merg cu el până la Zeytinburnu. Ie ultimele stații se nimerește să stau lângă un călător care studia harta liniei. Îi explic în câteva cuvinte și semne unde suntem și ne vedem mai departe de ale noastre. Ca să pot intra la metrou spre aeroport, trebuie să schimb niște bani și îmi iau un sandwich de la un chioșc din stație. Ajung la aeroport, trec de formalități (ștampila de ieșire din țară, control de bagaje) și înainte de plecare caut ceva cadouri. Găsesc niște rahat turcesc foarte bun și iau două cutii cu cardul după ce mă învârt prin magazine pentru un preț mai mic. Nu mă pot abține și îmi fac o mică bucurie: trei CD-uri cu muzică tucească la 20 de euro pachetul! Schimb mesaje cu sora mea și sus la poartă și în avion! Zborul de noapte de doar 50 de minute (1 oră și 20 de minute pe ceas) mă lasă să văd luminile Bulgariei și apoi galeria de lumini a Bucureștilor. Aterizăm după miezul nopții și aștept ceva să îmi recuperez rucsacul mare. La ieșire bucurie mare: știam că vine verișoara mea Ileana cu Nae cu mașina să mă ia, dar nu știam că vine și mama! Mi-era dor de voi!

I pass Mehmet Akif Ersoy park (the last pictures with Sultanahmet Camii) and reach the old mosque Firuz Aga Camii next to Sultanahmet tram station. I enter the mosque for a few minutes and continue my way. Walking because I don't have money for transport! At Beyazit station I jump i nthe tram T1 and stay in the tram to Zeytinburnu station. I nthe last few stations a stay near a traveler who was studying the map of the line. I explain him where we are with a few words and signs and continue the own way. For enter the metro line to airport, I have to change some money and buy a sandwich from a station stall. I reach the airport, pass the formalities (the stamp for leaving the country, luggage control) and I look for some presents before leaving. I find some good Turkish Delight and take two boxes with my card after checking some stalls for the smallest price. I can't hold and make myself a little delight: trei CDs with Turkish music, 20 euro/package! I change some messages with my sister and up to the gate and in the plane! The night flight of only 50 minutes long (1 hour 20 minutes totally) let me see the Bulgarian lights and the light gallery of Bucharest. We land after midnight and I wait some time to get my luggage. Big joy at the exit: I knew that my cousin Ileana and nae are at the airport to take me with the car, but I didn't know that mom is here too! I missed you!

Povestim în mașină pe scurt despre India. De fapt le confirm/infirm informații pe care le-au aflat din diverse surse. Și atunci și în continuare mi s-a părut dificil să povestesc celor care vor doar confirmări a ceea ce știu ei. Puțini oameni până acum au avut și au răbdarea să afle cum e India prin ochii mei, nu prin ai lor! Îmi spun și mie și altora, ascultați ceea ce are altul de spus fără să treceți prin filtrul vostru, poate un cuvânt de-al lui/de-al ei este exact cheia pe care o căutați de multă vreme!

We shortly chat about India in the car. In fact I confirm/infirm information that they found from diverse sources. At that time and later on it seems very difficult to tell stories to people who wantonly confirmation of what they know. Just a few people until now had and have the patience to find India through my eyes, not through theirs! I tell myself and others, listen to what other has to say without passing through your filter, maybe one word of him/her is the key you were searching for a long time!

Rezumând tot ce ați citit în ultimele postări (de când am plecat din România și până acum), pot caracteriza India prin câteva cuvinte: TOLERANȚĂ, DIVERSITATE, DESCHIDERE SPIRITUALĂ! Sigur voi mai reveni în India Incredibilă! Și închei cu o imagine din cartea "1000 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să mori" a Patriciei Schultz.

Resuming everything you read in the last posts (since I left Romania until now!), I can caracterize India in a few words: TOLERANCE, DIVERSITY, SPIRITITUAL OPENING! For sure I will come back to Incredible !ndia! And I finish with an image from "1000 places you have to see before you die" of Patricia Schultz.

Ultima zi indiană (o mânăstire tibetană și drumul spre Delhi) 17.01.2014 Last Indian day (a Tibetan monastery and travel to Delhi)

Ultima zi din India! Într-o tură normală parcă găsești atâtea lucruri de făcut în ultima zi și nu știi de care să te apuci. Aici nici nu simt că e așa. Totul e liniștit și dimineața nu promite nici o agitație de de drum. Dimineață Sanjay pleacă la serviciu, eu mai lenevesc un pic, strâng bagajele, mănânc în pragul ușii cu grădina în față, închid totul și pornesc spre oraș. Pentru azi am în plan doar mânăstirea tibetană Mindrolling din cartierul Clement Town și plecarea spre Delhi. M-am obișnuit să nu îmi mai fac prea multe planuri!

Last day in India! In a normal trip all things appear in the last day and you don't know where to start. Here is different. The morning is silent and it doesn't promise leaving agitation. Sanjay goes to work, a doze a little, pack everything, eat in the door watching the garden, close everything and head to city. For today my pan includes Mindrolling Tibetan monastery from Clement Town neighborhood and leave to Delhi. I am used not to make so many plans!

Cu un autobuz pentru ISBT ajung lângă autogară (7 rupii) și de aici iau vikramul 5 care merge în Clement Town. M-am obișnuit cu multe opriri, urcări și coborâri repetate, plată a câteva rupii, atenționare a șoferului pentru oprire prin lovire a tavanului cu mâna sau apăsarea unui buton (între noi fiind vorba nu știu cum aude șoferul lovitura în tavan în toată hărmălaia de pe stradă). Ajungem în Clement Town și nu îmi pare nimic special. Întreb de mânăstire și șoferul îmi arată strada la dreapta. Mulțumesc! Pe dreapta sunt case obișnuite, pe stânga e o unitate militară cu gard înalt. Niște vaci și niște maimuțe stau calme lângă o ghenă de beton. Încep să văd călugări tibetani îmbrăcați în portocaliu și chiar călugărițe! Se schimbă atmosfera! Fac pe stradă la stânga și intru în cartierul tibetan Clement Town. Peste tot văd inscripții tibetane și locuitori liniștiți refugiați din Tibet. Joacă table, vorbesc mult... Nu știu cum să dau de mânăstire și pe stânga văd o săgeată: Mindrolling Monastery. Fac dreapta și ajung la intrarea dublă în mânăstire. La a doua poartă citesc la dreapta despre mânăstire și la stânga despre puternica mantra Om mani padme hang/hum, mă descalț și mă apropii de mânăstirea propriu-zisă. Sunt încântat de imaginile pictate cu grație peste tot, fotografiez și filmez incantațiile impasibile ale călugărilor tibetani. Niște călugări tineri au întârziat și nu mai intră între cei ajunși la timp. Câțiva indieni se prosternează la intrarea larg deschisă... Sunt în altă lume, aici nu mai este India! Ies calm din mânăstire pentru a mă îndrepta spre cea mai mare stupă din lume. Citesc semnificația mantrei amintite, fac dreapta pe lângă zidul mânăstirii și la primele cilindre de rugăciune merg pe lângă ele rotindu-le. De-aș merge și unde trebuie! Pe aici se intră spre mânăstire, nu spre stupe! Pe intrarea următoare ajung la parcul budist cu stupe.

I take an ISBT bus to the bus station (7 rupees) and vikram 5 to Clement Town.I am used with a lot of stops, going ons and offs, paying of a few rupees, atention the driver with a knock in the vikram's roof or by pressing a button (I don't know how the driver hears the knock in the roof in all this mess). We reach Clement Town and nothing seems special. I ask for the monastery and the driver shows me the street to the right. Thank you! On the right side I see normal houses, on the left a military unit with a high fence. Some cows and some monkeys stay quiet near a concrete garbage bin. i start to see orange dressed Tibetan monks and even some women! The atmosphere is changing! I follow the street to left and enter the Tibetan neighborhood Clement Town. i see Tibetan inscriptions all around and quiet refugee inhabitants. They play backgamon, they speak a lot... I don't know how to reach the monastery and I see an arrow on the left: MInrollong Monastery. I turn right and reach the double entrance of the monastery. At the second gate I read on irght about the monastery and on left about the powerful mantra Om mani padme hum/hang, I take off my shoes and enter the monastery. I am delighted by the graceful all over paintings, I take pictures and film the unmoved incantations of the Tibetan monks. Some monks are late and they don't enter. A few Indians prosternate at the large open entrance... I am in another world, there's no India here! I go out of the monastery with a big calm and head to the world biggest stupa. I read the semnification of the above mentioned mantra, turn right near the monastery's wall and walk near the first praying cilinders rolling them. If I would follow the right way! This is an entrance to the monastery, not to stupas. I enter the next gate to the budist stupas park.

La intrare primul panou cere vizitatorilor ajutorul pentru găsirea ultimei reîncarnări a lui Buddha și alte panouri conțin descrieri ale marii stupe (surprinde toate etapele evoluției lui Buddha până la perfecțiune) și a celorlalte stupe mai mici. Până să cobor la baza marii stupe, pe stânga citesc semnificațiile unor mantre importante. Prin parc pozez stupele mai mici (o stupă aurită a fost construită de familia unui mare maestru), admir statuile de lemn din spatele marii stupe și maimuțele de pe gardul înalt, ajung în stânga marii stupe (cum te uiți de la intrarea stupei cu spatele la ea) și mănânc ceva mâncare la restaurantul tibetan (nu era în plan :D). Pozez ce mai e de pozat prin parc și ies spre statuia lui Buddha (ghidat de niște călugări).

 At the entrance the first panel ask the visitors to help in finding the last reincarnation of Buddha and other panels contains descriptions of the big stupa (it has all the stages of evolution of Buddha to perfection) and the other smaller ones. Before going down to the basement of the big stupa I read on the left signification of some important mantras. In the park I take pictures with the smaller stupas (one can see a gold stupa build by the family of a great master), I admire the wooden statues at the back of the big stupa and the monkeys on te big fence, reach the left side of the big stupa (as from the big stupa with the back to it) and eat some food at the Tibetan restaurant (unplanned :D). I take some more picture in the park and exit to Buddha statue (guided by some monks).

Ajung la a doua mânăstire unde e marea statuie a lui Buddha (cu paratrăznet!), mă plimb prin parc rotind cilindrele de rugăciune și privesc multele steaguri de rugăciune bătute de vânt și la ieșire refuz să plătesc mult pe câteva stegulețe.

I reach the second monastery with the big statue of Buddha (with lightning rod!), wander in the park rolling the praying cilinders and watch the praying Tibetan flags and refuse to pay a lot of money at the exit for some smaller flags.

Printre mici restaurante urmez drumul înapoi spre capătul vikramului 5 și iau primul vikram spre oraș. În vikram sunt ghidat către un alt autobuz care mă duce la institut. Merg repede să îmi iau bagajul și mă întorc la institut să-mi salut dragii prieteni. Motiv pentru o poză de grup!

Among small restaurants I follow the way back to the start of vikram 5 line and take the first vikram to city. On the way I am guided to another bus that takes me to the institute. I go home to take my baggage and turn to the institute to salute my dear friends! Reason for a group picture!

Sanjay îmi oprește un autobuz alb care merge la ISBT. Ultima salutare și la drum! Ajung la autogară și întreb de primul autocar spre Delhi. Primul autobuz care pleacă este un autobuz de lux cu aer condiționat Royal Cruises: 610 de rupii! Plătesc fiindcă vreau să trăiesc experiența asta! Autocarul de lux este asemănător cu autocarele care merg uzual între orașele mari din România! Mi se pare ca o revenire din visul indian: autocar ca acasă, oamenii au laptopuri și telefoane pe care se joacă sau intră pe internet, e liniște și fiecare e în universul lui... Doar filmul de afară mai este indian: păduri, junglă, munți, sate și orașe dezordonate, magazine ambulante pe stradă, două opriri cu mâncăruri la marginea autogării, toalete cu taxă... Parcă toate săptămânile în India se derulează în fața ochilor mei în cele 8 ore până la Delhi! La un ultim popas mănânc la un fast food și nu mai au suc de trestie de zahăr. Ce dor o să-mi fie de el! Schimb câteva mesaje cu sora mea și o anunț când vin acasă. Ultima sută de kilometri până la Delhi trece prin ploaie de mă gândeam ce voi face în Delhi. Ajungem după lăsarea întunericului la poarta Kashmir și de aici am metrou până la aeroport.

Sanjay stops a white ISBT bus for me. The last salute and on the road! I reach the bus station and ask for the first bus to Delhi. The first bus id an luxury air conditioned Royal Cruises: 610 rupees! I pay because I want to live this experience! The luxury bus is similar to the usual intercity buses from Romania! It is like a return from the Indian dream: bus like home, people have laptops and phones with games or internet, it is silent and everyone has his/her universe... Just the outside movie is still Indian: forests, mountains, messy cities and villages, street little stores, two stops with food on the street, tax toilet... All the weeks in India play in front of me in the 8 hours to Delhi! At the last stop i eat at a fast food and they don't have sugar crane juice. I will miss it! I change some messages with my sister announcing her of my coming home. The last hundred of kilometers runs in rain and I was thinking what will I do in Delhi. We reach Kashmir Gate after sunset and I have metro to the airport.

Ca toți indienii, mă ușurez pe stradă până la stația de metrou, merg cu primul metrou până la New Delhi (pronunțat "Nai Deli"). Aici schimb metroul cu linia expres pentru aeroport. Taxa este de 150 de rupii și metroul/trenul face aproximativ 25 de minute până la aeroport.

As all Indians, I pee on the street on the way to the metro station, take the first metro to New Delhi (pronounced "Nai Deli"). I change the metro on the express line to the airport. The fee is 150 rupees and the metro makes around 25 minutes to the airport.

Atenție: Delhi Aerocity e stația pentru terminalul 1 (zboruri interne) și Airport e stația pentru terminalul 3 (zboruri internaționale). Am ceva ore până la deschiderea porții avionului meu spre Istanbul, mă învârt prin zonă și de plictiseală mai mănânc câte ceva,  un indian la un magazin caută să mă păcălească cu niște magneți și nu reușește. Chiar de sunt turist, am trecut prin atâtea prin India că le cunosc din șiretlicuri! În sala de așteptare stau vreo două ore lângă un turkmen cu care schimb câteva cuvinte. Avem amândoi avioanele în jurul orei 7.00 dimineața! Mediul aici e internațional și nu are legătură cu India reală! La poarta de plecare pașapoartele ne sunt verificate înainte de intrarea în poartă și în burduf trecem chiar fără să ne mai verifice locurile.

Atention: Delhi Aerocity is the station for Terminal 1 (internal flights) and Airport is the station for Terminal 3 (international flights). I have some hours to the opening of the gate for my plane to Istanbul, I wander and eat something for boring time, an Indian seller tries to cheat me with some magnets and he is unsuccessful. I am a tourist but I lived so many things in India and know some tricks! In the waiting room I stay about two hours next to a turkman and we change some words. We both have the planes around 7.00 a.m.! The environment is international and has no connection with real India! At the departure gate the passports are checked before entering the gate and we pass the corridor to the palne without any other checking.

La revedere, India! Sper să ne revedem curând!

Good bye, India! Hope to come again soon!