Poveste de iarna in Piatra Mare 8.12.2012

Poveste de iarna in Piatra Mare 8.12.2012

Colegi de tura: Oana, Radu Antonescu, Mihai, Dan, Bogdan, Cezar Partheniu

Abia vineri seara ne hotaram sa mergem intr-o plimbare de o zi in Piatra Mare. Fixam traseul si grupul (in principiu). Stiam ca merg cu Radu si cu Oana si in tren (regio) aflu ca mai merg inca trei prieteni de-ai lor de prin grupul "Floare de Colt" : Mihai, Dan, Bogdan. La inceput nu mi-a placut situatia (sa plec cu necunoscuti si abia in tren sa aflu ca mergem impreuna!), dar s-a dovedit a fi un grup tare vesel. 

De la gara la Dambul Morii eu raman putin in urma sa mai fac ceva setari la aparatul foto si ajung la podul de la Dambul Morii exact cand ajungea si un autocar cu elevi de liceu. Plecasera intr-o tura pana la "7 scari" de "invatare" a muntelui: unii in bocanci si echipament, altii in cozmulite, fara caciuli! Dintre ei cunoasteam pe Florin Cristescu, pe Ilinca si pe Diana si am mers un pic cu toata "turma". Ce monom, mers echilibrat ... ca oile! Nu rezist prea mult in turma si dupa ultima casa de pe valea Sipoaia fac stanga pe PR. Oricum colegii mei erau inainte si trebuia sa recuperez distanta! Trec prin apa (ca doar bocancii de iarna nu-s degeaba!) si urc printre bradutii impodobiti de catre IARNA pana la marginea padurii unde ma asteptau colegii!

Urcam in grup complet prin padure printre brazii albi, la stanca panoramica Dan si Radu urca sa vada Brasovul in timp ce noi savuram niste ceai fierbinte (la intoarcere i-au tremurat un pic picioarele lui Radu :) !) si fix la doua ore de la plecarea din gara (12.20) lasam in dreapta PA "poteca tiganilor" care face legatura cu Familiarul. Spunea careva sa scurtam pe aici si asta insemna sa "taiem" exact partea faina a traseului! Continuam pe PR si in 5 minute intram pe sub Sirul Stancilor. Am mai fost pe aici de atatea ori, stiu aproape fiecare piatra si curba si raman placut impresionat (pentru a cata oara!) de frumusetea acestui drum acum la inceput de iarna!

Stalpul de la intersectia cu BA (spre Bunloc) ne intampina cu un rucsacel in spate :D!

Piticii inzapeziti ne lasa sa trecem printre ei, eternii verzi cu crengile coborate sub mingile albe se dau cateodata la o parte, sorinelu' se arata rar dintre norii grizonati, timpul povestii se scurge si ajungem in Livada Mare de unde am mai avea 20-30 de minute pana la cabana. Grupul (fiindca eu iarasi sunt in urma pentru incadrari) hotaraste coborarea pe Familiar (13.45). "Tinta" de mai sus oricum nu era inclusa in plan asa ca e ok!

De aici vom urmari benzile rosii spre Dambul Morii! Doar o parte din noi fiindca pe mine ma cam "roade" sa merg pe variante de traseu. In capatul de jos al Livezii Mari, incep sa "alerg" mai jos de poteca marcata printr-un culoar de pulvar. Ma opresc la marginea padurii si vad ca vine si Dan dupa mine. Bine ca nu am ramas singur (de parca ar fi asta o problema pentru mine ;)!). Coboram amandoi pe vechi marcaje, la un moment dat Dan ar vrea sa se intoarca la marcajele noi, refacute si eu ii zic ca daca tot am venit pe aici, cobor in continuare! Asa ca pe un vechi drum de caruta in serpentine ajungem din spate colegii.
"Radu, sa vezi ce pestera am gasit :D!" incearca sa il pacaleasca Dan cand incepem sa mergem impreuna! Nici o sansa pentru Radu care stie locurile! La 14.10 suntem la bancuta de unde pleaca TA prin Prapastia Ursului pana in valea Sipoaia (putin mai jos de capatul din aval al canionului). Bem niste ceai, primesc un sandwich de la Dan (asta fiindca nu vreau sa imi dau rucsacul jos sa mananc ca sa nu mi se raceasca spatele) si mergem cu totii pana la locul de panorama de deasupra peretilor Prapastiei Ursului.

Revenim la banca si apoi pe BR coboram o vreme impreuna pe semne. La un moment dat mie imi face cu ochiul un sant sapat de ape mai jos-stanga fata de poteca.
"Eu cobor pe aici sa vad daca merge!"
Peste cateva zeci de metri Dan, care era in spatele grupului, vede ca toti coboara pe niste serpentine la dreapta si vine in "santul" meu. E interesant sa tot coboram prin santul adanc uneori pana la 2 metri si cu ceva trepte stancoase (de maxim trei metri diferenta de nivel). Ajungem intr-o sa unde vedem in dreapta un drum de caruta. Coboram la el si continuam tot in dreapta pentru cateva minute pana revenim in marcaj. Astfel scurtam poteca marcata cu vreo 10 minute (vazandu-i pe colegii nostri in spate sus in padure, am realizat cam cat se scurteaza). Coboram incet pe semne si la iesirea din padure (15.10) ne asteptam tot grupul vesel.

La primul magazin spre Dambul Morii mai luam cate ceva de rontait pentru tren si ajungem la autocar. Exact Acum apar cunoscutii mei din grupul de elevi, mai schimbam cateva vorbe si pornim pe jos spre gara. Fiindca mai avem ceva timp pana la tren (circa 30 de minute) ne oprim "La butuci" pentru un papanas si o bere (cine vrea!). Putin inainte de ora 17.00 vine trenul nostru regio care va scartai pe liniile atat de cunoscute pana la Bucuresti. In tren am gustat printre altele si cate un pahar de vin fiert (carat de Dan toata ziua in termos!)

De la stanga la dreapta: Oana, Bogdan, Cezar, Dan, Mihai, Radu

Ne-am bucurat de prima zapada compacta de iarna asternuta pe poteca si sub forma de ghirlande si globuri in foioase si in brazi (de la 2-3 cm pana la 20-30!). Lumina n-o fost chiar cea dorita si am mai experimentat ceva tehnici foto noi ("joaca" cu setarile manuale ale aparatului!). Zapada inca nu se anunta buna de schi de tura (am mers doar pana pe la 1500 de metri de multe ori prin frunzele de sub patura alba!) si sper ca dupa ninsorile de sambata spre duminica sa devina numa' buna de schi!