Colegi de tura: Ilinca Alexandrescu, Florentina Paun, Cezar Partheniu
Motto:
"Orisiunde merg frunze cad din cer
Si din clopot ni se-aude mersul
Scriu scrisori de flori lacrimand in ploi
Intr-un liber schimb cu universul"
Dorul padurilor de toamna si cateva trasee mai putin umblate intra in planul pentru acest sfarsit de saptamana! Putin neobisnuit pentru mine (dormitul la cabana), vorbesc cu mama Oara cam pe joi si rezerv trei locuri sperand ca voi gasi cu cine sa merg. Ilinca e prima care zice DA cand e vorba de plecat! Flori nu a mai mers de ceva timp pe munte si imi cere sfaturi despre echipament, cam ce ar trebui sa ia in rucsac si despre rezistenta. O sa vedem ca frumusetea padurii aurii-rosiatice acopera toate durerile si oboseala. Pana la urma amintirile raman! Stabilim sa ne vedem la 6.00 in Gara de Nord la automatul de bilete. In cateva gari din Romania (eu stiu pana acum de Bucuresti si Brasov) nu mai e nevoie sa mai stai la casa in gara ca sa iei bilet. Platesti cu cardul, iti stabilesti tu toate detaliile si aparatul iti da biletul intocmai ca angajata de la ghiseu. Mai are sistemul asta ceva erori, dar chiar e practic!
Ziua 1 - sambata 20.10.2012
Cu trenul Regio plecam la 6.27 din Bucuresti si in Sinaia ajungem la 9.14 conform mersului trenurilor (atentie se va schimba in decembrie!). La plecarea din Bucuresti si apoi in gara in Sinaia ne intalnim cu Adina, Mitica si Eugen care vor merg in saua Strunga cu ditamai rucsacii. Ii lasam sa-si bea cafeluta si sa manance ceva de dimineata in gara si la 9.35 pornim spre centrul Sinaiei. In fata parcului "Dimitrie Ghica" ne tocmim cu un taximetrist sa ne duca pentru 20 de lei pana la intrarea pe drumul de acces auto spre Poiana Stanii de unde practic incepe traseul nostru. Pornesc GPS-ul si la 9.50 plecam pe BA spre Poiana Stanii pe drumul construit in 1912-1913 "efori fiind Al. S.C. Ghica, Cr.C. Cantacuzino si D.A. Leonte dupa proectul inginerului I. Sanceorcean". In 10 minute facem o iesire din traseu spre stanca Sfanta Anna unde stiu de cateva trasee de catarat si de o mica chilie.
Continuam pe drumul forestier in serpentine, trecem de valea Pelesului si la ora 11.00 iesim in Poiana Stanii prin partea de sud. Urcam la cabana-restaurant "Stana Regala" si gasesc cateva minute pentru detalii: urma de bruma de pe mese, poneiul "angajat" al cabanei, tabloul fixat in stanca cu portretele conducatorilor regali ai Romaniei si, nu in ultimul rand un schi vechi cu legatura PRIMUS.
La 11.20 pornim mai departe pe PG spre Poiana Tapului. Daca nu stii exact pe unde trebuie sa iesi din poiana, e tare interesant! Nu e nici un stalp sau alt semn indicator. Coboram prin padurea de conifere de unde alta data am cules leurda (undeva mai in vara gasim leurda aici!), trecem peste valea Piatra Arsa si apoi pe panta mai mare ii aratam lui Flori ce inseamna sa cobori cu bete (4x4 in loc 2x2 alunecos:D!).
La 11.45 ajungem intr-un drum de TAF, il traversam si continuam pe baza amintirilor mele in jos pana in valea Babei. Cu alta ocazie de aici am coborat direct spre poiana Tapului. Acum Flori vede pe drumul de TAF din fata un marcaj, urcam pana la el si apoi coboram pana in valea Tapului unde incepe localitatea Poiana Tapului (12.10). Se cere pauza de masa (cateva sandwich-uri, fructe uscate, nuci, mere) si pe strada Mihai Viteazu coboram pana in DN1 si apoi la gara (13.00). Ne intoarcem la DN1, mergem pe langa parc cateva sute de metri spre nord si pe strada Urlatoarei incepem sa urcam pe PA spre cascada Urlatoarea. Ilinca merge putin mai incet, simt ca i se intampla ceva si stam un pic in padure pentru energizare. De aici va simti ceva ameteala pana diseara, motiv pentru care nici nu ne vom grabi! De la intrarea in padure urcam circa 30 de minute pana in valea Urlatorii Mici pe drum de TAF si apoi pe poteca. Fiindca e o poteca extrem de usoara, e si foarte populata de tot felul de oameni (foarte putini echipati pentru mersul pe munte!).
La ora 14.00 ajungem la odata frumoasa Urlatoare. Spun "odata" fiindca si acum cascada este extraordinar de faina daca nu ar fi ghereta din fata cascadei si o gramada de pitzi de oras galagiosi! Dupa cateva poze de sub cascada, le propun fetelor si urcam deasupra cascadei cateva zeci de metri ca sa scapam de galagie. Ce poate face natura! Deasupra caderii de apa nu se mai aude mai nimic si doar susurul cascadelor din partea superioara a Urlatorii ne dezmiarda auzul! Ne intoarcem la cascada si intre 14.25 si 15.05 coboram la intrarea in CA pe Valea Jepilor. Inca 10 minute pana la statia de telecabina si apoi o scurta pauza de pranz inainte de urcarea spre Kalinderu pe marcajul PG (45 de minute pe sageata).
Poteca foarte clara ne conduce sub marele S al Kalinderului. Chiar inainte de partie Flori descopera ce inseamna sa cercetezi terenul pentru marcaj. Marcajele lipsesc aici si cauta cu atentie fiecare marcaj vechi si sters! Coboram cateva minute pe partie pana deasupra zonei Boncu si facem stanga pe legatura cu partia Kalinderu 2. O traversam si pe aceasta, mergem pe deasupra Fun Park-ului si a structurii de catarare pe gheata, traversam Valea Alba, pe drum forestier ajungem deasupra Caminului Alpin la intersectia cu marcajul TR si coboram pe PG pana in valea Cerbului (17.30). Ce frumos a fost asta iarna aici in prima tura pe schiuri :)!
Pe drumul pana la Gura Diham (18.20) remarc cu tristete remorca cu numarul PH 07 GIA plina cu lemn nemarcat (am verificat pe capatul taiat al lemnului!). Cateva minute pauza la Gura Diham (pentru fete se simte oboseala; o simt si eu, dar stiu ca trebuie sa ajungem la Diham si vor fi incantate amandoua de caldura sufleteasca si omenia mamei Oara!) si la 18.35 incepem sa urcam pe panta prostului pe TA si apoi dupa 15 minute lasam BR in stanga si noi urcam pe intuneric spre si pe conducta pana in saua Baiului (o ora de mers). Vad in mersul nocturn bucuria lui Flori si starea neplacuta a Ilincai si merg cumva intre ele ca sa tin grupul cat de cat compact. Din saua Baiului sunt mai mult decat acasa (se poate spune in dormitor :D) si eu cu Flori vedem ca Ilinca prinde elan si porneste inainte (asta datorita frigului pe care il resimte). Deasupra cabanei Diham la intersectia cu PR vedem luminile cabanei si coboram in cateva minute pana la cabana. Nu e mare aglomeratie pe aici si mama oara ne primeste ca pe dragii ei copii. Mancam cate o ciorbita de vita, bem cateva ceaiuri si recomand "specialitatea casei": mamaliga cu lapte acru! Lui Flori ii place combinatia, terminam de mancat si ne retragem pana in 21.30 in camera. Flori isi trateaza gleznele umflate cu crema de galbenele si fasa elastica, mai povestim un pic si ne bagam la somn.
Ziua 2 - duminica 21.10.2012
Buna dimineata! E 7.30! Trezirea! Fetele mai motaie un pic si simt si eu aceeasi tendinta! Ma ridic doar din pat pentru cateva cadre cu Bucsoiul in flacari!
Ne trezim definitiv in cateva minute, facem ordine si curatenie prin camera, strangem rucsacii si coboram la masa. Mama Oara e pregatita pentru micul dejun si ne ajuta cu niste ceai fierbinte. Il completam cu cate o omleta si ceva "adaosuri" din bagaj si pe la 9.00 suntem gata de drum. Imi rezerv de pe acum un loc pentru saptamana viitoare fara a-mi face prea mari griji. Chiar daca e cabana plina (e o aplicatie a scolii de munte Pathos), pentru mine un loc se gaseste! Mergem un pic sa aprindem o flacara vie pentru nea Gigi, fostul cabanier atat de drag in adolescenta si pe la 9.20 pornim la drum.
Mergem agale pana in Saua Baiului (9.45) si schimbam TA pe BA spre cabana Forban. Multe benzi albastre sunt la Forban (asta chiar si cand nu ai ceva la bord :D)! Trecem pe langa stana de sub saua Baiului si mergem pe drumul larg de masina in jos spre Forban si apoi soseaua de Paraul Rece. Prin cateva locuri gasim niste "bastoane" galbene de la o conducta de gaze ascunsa in pamant. Cam pe la 10.15 iesim in poiana cabanei Forban si ocolim pe serpentine pana in dreptul cabanei. Inainte de cabana vad crucea lui Aurel Molnar (?) "iubitor al muntelui, calator al pamantului, prea devreme locuitor al cerului" (01.04.1959-07.03.2010). La 10.30 ajungem langa Forban si pornim prin spatele cabanei/unitatii spre muchia Bradetului. Urcam cateva zeci de metri si apoi coboram in continuu pe muchia culorilor de toamna. Iarasi si iarasi imi vin in minte "tincturile de frunze" din motto.
La ora 13.00 schimbam directia din vest spre sud-vest si incepem sa rucam pe culoarul destul de ingust al vaii Iadului. La inceput poteca ne duce pe langa firul apei si apoi urca mai abrupt pe versantul stang (drept geografic) pana sub Dihamul Militar. Aici semnele cotesc brusc la 90 de grade stanga pentru a iesi pe langa gardul estic al unitatii.
Facem o mica pauza de odihna pentru Ilinca (a luat-o un pic ameteala) si de masa si detasare pentru Flori. Ce ar mai sta Flori aici... O cred ca si eu as sta cu uimitorul Morar in fata mai mult timp. Timpul ne lasa si nu prea sa mai zabovim si la 13.50 pornim pe o alta BA spre Clabucetul Baiului si valea Leucii.
La 14.38 trecem de Saua Grecului si pentru cateva zeci de metri mergem in paralel cu TG ce coboara pe muchia Grecului spre Azuga. Lasam in dreapta TG cu contur galben si cateva zeci de metri mai sus si pe cel cu contur negru. Acum aproape doua luni le-am intalnit pe amandoua pe culmea Grecului si saptamana viitoare le vom intalni pe valea Grecului. La 14.50 intram in larga poiana de pe Clabucetul Baiului si nu mai gasim semne. Logica spatiala ma coboara prin poiana, tot nu vad semnele si in schimb in stanga poienii mi se arata un drum de TAF mai mult acoperit de copaci. Coboram pe el si pe Flori cam incep sa o doara genunchii. Cunosc senzatia de intepat in genunchi si incerc sa nu grabesc foarte tare pasul. Ilinca in schimb a primit de undeva din padure elan si ii vine sa coboare aproape alergand la vale. Fiindca Flori a ramas mai in urma si coboara incet (o admir fiindca eu nu stiu cum as cobori cu durerile si intepaturile din genunchii ei si cu gleznele umflate!) si o asteptam la un drum forestier ce ne taie drumul si apoi in valea Leucii (16.15).
Cand vad ca dupa 15 minute nu apare in urma noastra, las rucsacul, aparatul si betele si pornesc in sus in recuperarea lui Flori. Ce sa recuperez ca e la cateva zeci de metri mai sus! Coboram amandoi inapoi la Ilinca in valea Leucii si in aproape o ora ajungem la unitatea militara. Pe plat e altceva si Flori accelereaza pasul. De la un gater putin mai sus de unitate se tin dupa ea niste pufuleti de catelusi negri de cateva saptamani. pana la sosea nu-i bai, dar de acolo... Unul din catelusi se tine dupa noi si pe sosea pana la intrarea din DN1 si Flori ii roaga pe doi soldati ce se duceau la unitate sa il ia cu ei. Ce bine! Ajungem pe DN1 la gara pe la 18.30, ne luam bilete si la 19.19 ne imbarcam in IR spre Bucuresti.
Un frumos we de toamna din care raman amintirile frumoase si bucuria revederii noastre si a Muntilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu