Colegi de tura: Dana, Cezar
Planurile pentru sfarsitul de saptamana s-au schimbat extrem de mult si au iesit altfel de cum am vrut si foarte fain pana la urma. Nunta unui prieten de munte ne-a dus duminica in Ploiesti si ca urmare ramasese doar sambata pentru o plimbarica. Dorul meu de Fagaras (aveam o varianta de Ciortea duminica) a fost compensat de masa de la nunta cu imagini personalizate din Fagaras pentru fiecare invitat (m-am simtit onorat sa am Negoiu si Custura Saratii drept simbol).
Sambata am avut multa treaba in Bucuresti si abia la 12.00 am reusit sa plecam spre dragii nostri munti. Cum nu era timp de altceva, ne-am gandit la o plimbare prin Neamtului (zona de sud pana in varful de altitudine maxima). Pe centura statiunii Sinaia am vazut nori negri peste Baiului si Neamtului si ne-am reorientat rapid spre Bucegi. Mi-a venit o idee de nemarcat pe la poale. Asa ca am urcat la cota 1400 si am lasat masina in afara parcarii. La 15.30 am coborat putin spre drumul spre schitul Sfanta Ana.
De aici BR continua pe forestier in jos. Noi iesim din marcaj si urcam prin padure pe o potecuta slab vizibila denumita Braul Ursilor. Incepe sa ne picure si urcam printre stropii care se preling pe noi. Trecem de doua vaiugi pline de bolovani mari si iesim la o panta inierbata.
Ploaia nu inceteaza sa ne dea pace si ne uda destul de mult. Imi aduc aminte dintr-o tura mai veche (cu Floare de Colt Bucuresti) ca trebuie sa urc in serpentine pe panta si apoi sa ies in padurea din dreapta pantei (in sensul de urcare). Asa ca nasul de muntoman descopera potecile si iesim dupa o ora si 20 de minute la marcajul BA de pe Piciorul Pietrei Arse (15.50). Stiu ca mai avem 10 minute pana la masa de lemn cu panorama de unde se vede platoul. Urcam aici si ne lungim putin la masa cu bunatati (aveam in rucsac o halva extrem de buna care s-a dus pe jumatate ca desert).
Mai stam de vorba putin si se face destul de tarziu pentru planul de a urca in platou si apoi pana la 1400 pe partie. Coboram pe marcaj BA pana in Poiana Stanii (18.50) si pornim pe drumul forestier din dreapta poienii. Eu stiam ca e un drum forestier si m-au mirat dalele de beton si usurinta drumului. In mod evident am gresit cumva aici fiindca in loc sa coboram in cca 30 de minute la drumul de cota, avem serpentine repetate mult mai jos de atitudinea banuita. La un moment dat surpriza (asta fiindca nu stiam zona): in dreapta e drum cu bariera spre Sf. Ana. Ne bucuram in speranta ca ajungem la drumul de unde am plecat. Cand colo dupa 500 de metri dam de chiliile in piatra de la Sf. Ana si de zona de catarare.
M-a bucurat enorm gasirea acestei zone si am incercat sa mai mergem dupa pereti putin sa vedem daca totusi lipsa drumului forestier se transforma intr-o poteca ce ne duce spre schit. Nici o sansa sa fie asa si am urcat cateva zeci de metri pe un frumos canion cu apa. Ne intoarcem la drumul betonat si in cca 1 km ajungem la drumul de cota la o curba necunoscuta mie. Suntem in asfalt si e ora 21.00. Of, mai avem vreo 5-6 km pana la cota si apoi trebuie sa ajungem in Campina nu prea tarziu. Pornim spre cota si prima masina (Mercedes) opreste si ne ia pana la cota (15 minute). Le multumim, ne urcam in masinuta noastra si coboram in Sinaia si apoi la Campina la prietenii nostri. Sa nu uit de pana facuta chiar la intrarea in Sinaia cu o sarma care pur si simplu s-a infipt in cauciuc facandu-i o gaura de toata frumusetea! Seara ramanem in Brebu (langa Campina) in pregatiri pentru nunta de duminica.Duminica facem o vizita scurta de tratament pana la Telega la lacurile sarate (ce fain ii sa stai intins pe spate fara sa faci pic de miscare si sa te tina apa!) si apoi la nunta in Ploiesti. Abia dupa miezul noptii reusim sa ne felicitam prietenii (mirii) pentru a nu stiu cata ora si ne indreptam obositi spre casa pentru o noua saptamana de "rezistenta" in cuptorul Bucurestilor si cu gandul la we urmator.
Drumuri fara ploi, Cezar Partheniu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu