MOTTO: Nu conteaza inaltimea muntilor, conteaza ceea ce iti ofera si ceea ce descoperi in ei.
In sfarsit gasesc si eu un pic de timp sa va povestesc despre plimbarile mele. Mi s-a spus ca muntii de pe aici nu sunt interesanti si de fiecare data descopar contrariul.
Avand deocamdata destul de putin de lucru si vazand ca e singura zi frumoasa din tot sfarsitul de saptamana, m-am orientat spre un munte din apropierea orasului Sandnes numit Øykjafjellet de 372m. Varful era destul de clar pe www.gulesider.no si mai clar pe harta pe care am gasit-o la finele traseului.
Pe harta asta nu se vede varful Sulken care este situat sub soseaua F316 din partea de jos a hartii.
Undeva pe la ora 9.30 plec de acasa cu apa, cateva mere, o ciocolata, niste "paine din cereale" ("nu stiu altii cum sunt", dar mie imi da destula energie si inlocuieste eficient painea obisnuita), o haina de ploaie, mersul autobuzelor si trusa de prim ajutor, adica pe scurt echipamentul obisnuit. Fac o combinatie de autobuze (4 si 3) si la 11.45 cobor in autogara din Sandnes. Cum trecusem de limita pana la care puteam sa merg cu abonamentul meu, pornesc pe jos spre tinta stabilita. Imi facusem eu socoteala ca am vreo 8-9 km de mers, ceea ce insemna vreo 2 ore. Asa ca da-i drumul, Cezare, ca te apuca seara in munti!!! Merg aproape automat pe langa complexul Havana si ajung la intersectia unde drumul nr 13 face stanga spre Hommersåk. Eu continui inainte intr-o zona in totalitate noua pentru mine. Las in dreapta imaginea varfului Ragnhildsnuten (l-am atins intr-o tura trecuta) si ma intampina in fata Vedafjellet (pe care am fost semestrul trecut) si un indicator de 4 km pana in Sviland (abia la jumatatea drumului meu).
Vad ca drumul ocoleste un deal si are o curba la stanga. Urc pe dealul de cca 30m altitudine din centrul curbei si ma pacalesc. Drumul facea inainte. Asa ca sunt nevoit sa sar un gard si sa cobor pana la drum printr-o padurice mica si destul de salbatica. Continui pe sosea tot facand poze in stanga si in dreapta la peretii taiati de drum si la pajistile ce se intind printre pietre. Unul din acestea este dealul Torsteinsfjellet pe care este Arboretul, o expozitie naturala de cateva sute de plante aduse din toata lumea.
In sudul lacurilor din zona un norvegian de vreo 25 de ani imi face o surpriza placuta: opreste masina la semnul de autostop si se ofera sa ma duca cat vreau eu. Se scuza ca trebuie sa mearga mai repede fiindca are de prins un bac in 15 minute. Dupa vreo 4 km cobor si ii multumesc pentru ajutor. Vazusem varful Ørnanuten (cca 270m) pe dreapta drumului si ceva varfuri interesante pe stanga. Urc spre acestea printre case si peretii verticali se arata din ce in ce mai mult. Par sa strapunga pamantul pe care se sprijina. Gasesc un drum forestier care urca pana intr-o sa dintre acele varfuri si il urmez pana la muchia pietroasa din stanga. Ma hotarasc sa fac o escala pana in locul cel mai inalt de aici. Incep sa ma catar printre stancile extrem de plate si alunecoase. Urc printre treptele destul de inalte si imi estimez mereu posibilitatea de retragere. Vreo 10 minute ma duc pana in capatul muchiei unde este varful Jøstolen de 246m (13.20). Aici am panorame asupra salbei de lacuri ce ajung pana la Storaberget. Fac ceva poze si apoi ma intorc lejer pe iarba pana in sa pentru a urca pe celelalte varfuri ale acestui masiv.
Din sa incep sa urc pe panta inierbata ce ma duce spre antena instalata aproape de punctul cel mai inalt. Am surpriza sa dau de un marcaj PR aparut parca de nicaieri. Imi dau seama ca acesta trebuie sa ajunga in varf si caut sa ma tin de poteca. In momentul in care nu mai vad semnele, urc in stanga peste cateva trepte si apoi dau de un valcel inierbat care ma duce pana in platoul de varf. E vorba de cel de-al doilea varf de azi denumit Stakkanuten. Are putin peste 300 de metri si peisaje de invidiat (14.00). As vrea sa pun mai multe poze sa va arat. Cine stie cum voi avea aceasta ocazie!
De aici e o aruncatura de bat pana pe varful Skrussfjell de 303 m unde e antena de care va spuneam mai devreme. Ma adapostesc de vant, mananc un mar cu paine si putina ciocolata si ma odihnesc cateva minute. Vad marcajul spre Øykjafjell pe care il las pentru alta data.
Incep sa cobor pe zona inierbata spre sud. Valea coboara printre doua varfuri cu verticale si caut cu grija o poteca nevazuta. Ma linistesc cand descopar ca panta nu e prea mare si vad statia de nisip de jos. Stiam ca trebuie sa ajung la ea cu orice pret fiindca are legatura cu soseaua pe care am venit. Cobor printre jnepeni pe niste canale facute de apa si curand ajung la gramezile de nisip separate pe marimi. Mereu imi indrept ochii spre drum si spre Sulken, masivul din fata mea cu un imens platou pe post de varf si o momaie in punctul cel mai inalt. Imi aduc aminte de platoul bucegean pe care mereu continui sa urci spre centrul energetic de la Omu.
Odata ajuns la sosea, merg vreo 200m spre est si apoi pe un forestier incep sa urc printre case spre Bufjellet. Niste oi se uita un pic speriate la mine si abia stau pe loc sa le fac o poza.
Citesc cu mintea drumul pe care il voi urma. Urc mai intai pe pasuni pe niste urme de tractor pana dau de peretii verticali ai Bufjellet. Aici las peretii pe stanga si urc pe un valcel de vreo 20 de metri inaltime care ma scoate pe platoul stancos vazut de pe drum.
De aici vad momaia cea mai inalta si ma indrept direct spre ea. Din primul varf cobor intr-o vale unde ma strecor pe langa un gard si depasesc o treapta aproape verticala de vreo 10 metri. Continui printre pietre pe putina iarba din zona si dau de o momaie mai micuta langa care ma opresc doar pentru o poza. Mai cobor intr-o alta depresiune si aici gasesc un alt marcaj venit ca si celalalt din neant. Clar, urca spre varf! Mai continui circa 10 minute facand poze in stanga si in dreapta si la 15.45 ajung langa momaia care marcheaza varful Sulken de 384m (15.45).
Urmez mai departe traseul care ma duce spre Hetlandsbakken. Asta nu e bine!!! Localitatea e spre sud si soseaua mea spre nord. Asa ca urmez muchia pe semn pana ce aceasta face dreapta dupa varful Vardafjell. In acest moment parasesc marcajul si cobor printre jnepeni intr-un platou inierbat aflat inca peste 300 de metri altitudine. Pentru o clipa ma aflu intr-o urma de rimaye inca ascunsa de lumina si razele soarelui dupa o stanca suficient de mare. Un drum forestier coboara in stanga si eu ma incapatanez sa tin muchia pe care o vad in fata pe langa o padure deasa de pini.
Padurea se termina cu niste pereti verticali in jos sub varful Store Hesthammaren. Degeaba incerc eu sa cobor inainte ca drumurile imi sunt inchise. Vazusem eu un fel de canion in stanga muchiei si trebuie sa ma intorc un pic pe muchie pentru a putea cobori pe sub pereti in padurea de foioase destul de deasa. Intr-adevar se face un mic canion care ascunde peretii printre copaci. Cobor prin zona extrem de umeda si de vreo doua ori chiar ma scufund in apa pana peste glezne. Recunosc cu placere umezeala clasica padurilor nordice si caut mereu locuri cat mai ridicate pentru a nu mai intra in apa.
Ies din desisul padurii si dintre radacinile acoperite in totalitate de muschi si ma indrept spre sosea sperand la vreo ocazie inapoi spre casa. Øykjafjell imi face cu ochiul, dar hotarasc sa vin aici in alta tura. Aparent fara succes, pornesc pe jos pe cei 11-12 km pe care ii am de facut. O turma de oi ingradite cu mielusei si o iapa alba in totalitate imi atrag atentia de la asfaltul monoton. Ajung la parcarea unde e harta pe care ati vazut-o la inceput si dupa ce o salvez pe cardul foto, am bafta de a opri un muntoman cu masina. Stam la povesti pana in Sandnes unde ma lasa chiar in autogara. Facem schimb de mailuri fiindca imi spune ca planuieste sa vina in Romania la vara si ne promitem colaborare pentru aceasta posibila excursie.
De aici mai am ca de obicei vreo 40 de minute pana la prima statie de autobuz de unde nu platesc bilet suplimentar. Iau un 6 care ma aduce pana acasa chiar inainte sa se intunece.
Le multumesc muntilor pentru comorile pe care mi le-a dat si pe care reusesc sa le impartasesc cu voi (aici m-am folosit de expresia lui Dinu Mititeanu).
Vremea s-a stricat in we si tura urmatoare va veni abia peste o saptamana!!! Pana atunci sa auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu