Laura trebuie să plece într-o delegație și eu îmi doresc de ceva vreme să văd cetatea Făgăraș. Combinăm cele două planuri și vom opri mai întâi la Șinca Veche. Am mai fost și acum ne bucurăm de fiecare loc și mai ales de liniște. Da, este liniște fiindcă sunt puțini vizitatori, azi fiind o zi de miercuri. Pozele spun mereu mai mult decât cuvintele...
Sperăm să găsim ceva boboci sau chiar narcise la Vad. Încă este devreme, abia au ieșit frunzele. Abia peste vreo lună vor fi înflorite narcisele...
Și de aici direct la Făgăraș. Găsim un loc de parcare lângă catedrala Sfântul Ioan Botezătorul (acea catedrală imensă cu acoperișul aurit care se vede de departe!) și mergem spre cetate. Este deschisă, spre norocul nostru, și o vizităm prin cele mai ascunse locuri. Bine, nu sunt ascunse, peste tot sunt săgeți că se poate vizita. Doar că, fiind cetate medievală, uneori drumul de acces în diverse unghere este atât de mic încât ai impresia că sunt tot felul de pasaje secrete. Pasaje care de altfel alternează cu săli mari și spațioase, cu culoare lungi, cu turnuri cu iatace, cu muzeul Țării Făgărașului întins pe multe camere, cu colecția de îmbrăcăminte populară din zona Moeciului (colecția ”Comoara de acasă” a familiei Adam). Bineînțeles că în curtea interioară este nelipsita fântână și cetatea este înconjurată de un frumos canal cu apă. Peste el se pot vedea și aici și în multe alte locuri emblematicele poze cu cetatea Făgărașului...
Foamea își face simțită prezența și întrebăm pe unde găsim o patiserie. Este aproape și ne bucurăm de ceva plăcinte aproape fără să mai spunem nici un cuvânt :D! Apoi, cu ”șoriceii” rezolvați, mergem spre gară de unde eu voi avea tren spre casă peste vreo două ore. Adică săgeată până la Brașov și apoi ceva tren IR spre București. Laura pleacă mai departe și eu cumva mă amărăsc că nu reușesc să mă văd cu bunul ”frate întru Munte” George Porancia care tocmai ce a urcat la muncă. Ne vedem cu altă ocazie și acum îi voi trimite Făgărașii de acasă, adică cei din imaginile de mai jos. Pe care îi vedeți alături de puțină istorie feroviară de pe peretele gării, peronul 1!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu