Două săptămâni la rând tot am văzut înălțimile Iezerului acoperit de zăpadă... Ar merita să ajung acolo... Bine, de aproape trei ani văd lună de lună culmile ce ajung la aproape la 2500 de metri. Și nu am mai ajuns pe acolo chiar dacă am printre multele planuri de Munte și celebra traversare în țara de după Munți din timpul prigonirii comuniste de început. Cine știe când îi va veni rândul... Deocamdată să ne întoarcem la tura de mai jos :).
Vorbisem cu Laura de o tură de două nopți cu cazare la Cuca și ascensiunea pe vârful Păpușa. Am mulți ani de când nu am mai ajuns prin zonă și tare mi-e dor de aventurile de atunci și de cocheta cabană. Cochetă e mult spus! Este (încă) acel gen de cabană pe care îl știu din copilărie și unde mergi cu drag de fiecare dată. Fără semnal, doar cu apă rece, de la izvor, sală de mese mică și camere cu priciuri, mici amenajări care fac foarte plăcut locul...
Sunasem la telefon să rezerv locurile de săptămâna trecută și suntem așteptați cu mare drag. Vă întrebați cum de am vorbit la telefon pentru rezervări? În timpul săptămânii oamenii sunt la civilizație și au semnal!
Așa că sâmbătă seara ajungem cu mașina chiar la Cuca. Sunt bucuros de ultima parte de drum despre care tot citisem că a fost luată de apă în anumite zone. Și chiar se vede că drumul a fost refăcut! De la Voina e drum de piatră și pământ (până aici a fost asfalt!) și după ceva urcări serioase ajungem la podul care trece peste râul Cuca. După el sunt diedrul și valea Frăcea care îmi aduc aminte de cantomanetele din 2001-2002 din cadrul Școlii de Ghizi/Munte. Vremuri :)...
Mâncăm ceva și ne băgăm la somn fiindcă mâine avem zi solicitantă.
Duminică pornim ceva mai târziu decât ar trebui. Adică după ceva poze pe la ora 10.00 și masă abia pe la 12.30 pornim la drum. Inițial voiam să mergem la refugiul de pe Găinațul Mare și cabanierul ne-a încurajat să urcăm spre Păpușa. Mereu în cap cu socoteala că dacă se apropie noaptea să facem cale-ntoarsă...
De la cabană urcăm un pic în amonte și apoi stânga pe marcajul BA. La început e doar pământ înghețat și vreo 15-20 de minute mai sus începe și zăpada înghețată. Așa că punem colțarii și merge mult mai bine. Laura încă merge doar cu bocancii și se va echipa mai sus, la ieșirea din pădure. De fapt acolo facem și o pauză de energizare înainte de a aborda lunga pantă a muntelui Grădișteanu.
Dacă în pădure mai erau și zone fără zăpadă, după 100-200 de metri de la ieșirea în golul alpin avem zăpadă constantă și din ce în ce mai mare. Pas cu pas urcăm, de cele mai multe ori pe panta cea mai directă, spre șaua Grădișteanu. E destul de obositor și facem periodic pauze de revenire a suflului.
Șaua Grădișteanu ne întâmpină cu prima zăpadă cu adevărat serioasă, undeva între 30 și 50 de centimetri grosime. Partea și mai distractivă este că placa de gheață de deasupra se rupe sub fiecare pas făcându-ne înaintarea mult mai grea. Și mai e și vântul care ridică praf de zăpadă în aer și ne înțeapă fețele.
Suntem puțin sub 2000 de metri și Laura îmi spune că ar vrea să se întoarcă. Începe să îi fie greu. Ceva ceai energizant și hai să mai urcăm. Doar nu ne opintim aici... Lăsăm planul de a coborî pe Găinațul Mare pentru altă dată.
Fiecare pas e solicitant fiindcă nu sunt urme și trebuie să săpăm cu fiecare picior. Cred că sunt și -10 grade plus vânt... Dar nu e o situație foarte grea. Am trecut prin momente mult mai urâte. Acum chiar e decent! Bine, asta e părerea mea, după ceva experiență pe Munte. Pentru Laura este o situație oarecum extremă în care își depășește multe limite! Ajungem metru cu metru pe marcajul BR cam pe la 2300 de metri și de aici facem dreapta pentru ultimele zeci de metri până pe vărful Păpușa (2391m). Ora 16.05!!! Ne bate puternic vântul din vest și stăm pe vârf doar pentru câteva poze!!! Știm că este o mare reușită în condițiile de față.
Ne îmbrățișăm și pornim la vale! Abia pe un platou pe la 2100 ne oprim puțin pentru o cană de ceai fierbinte și ceva dulce, energizant. Iese din discuție orice altă variație de traseu fără urme. Suntem fericiți pentru reușită și continuăm pe urmele noastre tot la vale pe Grădișteanu și apoi prin pădure spre Cuca. Când se mai potolește vântul mai dăm de pe față câte ceva și ieșim puțin din potecă pentru un măr și o altă cană de ceai la stâna părăsită Grădișteanu. Ce relaxare după vântoasa de sus!!! La 19.20 suntem la cabană, puțin înainte să se întunece. Fericiți și bucuroși tare de căldura cabanei!
Luni dimineață mulțumim pentru găzduire și pornim la drum spre casă, cu o singură oprire înainte de a ieși de pe valea Cuca în valea Bătrâna. Pentru un covor fain de brândușe!
Vor urma zile faine în culorile calde ale primăverii de câmpie, după atâta alb și condiții grele :)
Mulțumiri pentru tura faină și mult dorită partenerei de tură și Divinității!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu