Gostinu 03.02.2022

Cea mai apropiată plajă de București... La Dunăre... De multe ori m-am uitat pe hărți și tot îmi făceam planuri cum să ajung acolo. Din Giurgiu (unde puteam ajunge cu trenul) mai sunt în jur de 10-12 kilometri care îngreunează mult accesul. Sunt microbuze până în Gostinu, dar cine știe la ce ore... 

Cum din toamnă mi-am luat mașină, este mult mai ușor accesul așa :D! Așadar, după ce coborâsem de la Coștila, din miez de iarnă, Google Maps mă duce de la Bușteni spre Giurgiu și înainte de oraș fac stânga spre prin Oinacu spre Gostinu. Trec prin sat și Google Maps mă duce pe un drum de pământ cu multe șleauri. Pfui, dacă ăsta e accesul nici nu mă mir de ce nu am venit până acum... Drumul merge pe marginea unui canal vreo trei kilometri, trece pe un pod de tuburi și mă întorc acei kilometri pe partea cealaltă. Cred că e un drum și mai scurt! Urmez indicațiile, fac stânga de la baraj vreun kilometru până la Dunăre și încă vreun kilometru pe malul Dunării. Și am ajuns la vestita plajă. Trec de un mic bac unde se descarcă niște lemn, las mașina la marginea plajei și pornesc explorarea solitară.

Plaja este foarte faină și destul de lată. Îmi și imaginez descrierile de pe net cu multe mașini și grătare. Acum nah, e liber că doar abia e început de februarie! Și veți vedea și un pic de gheață ca să recunoaștem sezonul! La capătul estic al plajei traversez un mic canal și intru pe insulița fără nume care continuă în aval de plajă. O explorez pe toate laturile cu bucuria fiecărui ”descoperitor” și revin la apus la plajă și la mașină.

Câteva poze la apus pe malul Dunării și revin la canalul pe care îl ocolisem. În loc să fac dreapta pe unde am venit, fac stânga și la vreo câteva zeci de metri fac dreapta pe cel mai scurt drum spre sat pe strada 7. Satul are o particularitate: cu excepția străzii principale, restul străzilor sunt numerotate! În mijlocul satului găsesc ca ”obiectiv” Parcul Eroilor unde merg pe jos lăsând mașina pe avarii. În parc găsim un monument dedicat eroilor din cel de-al doilea război mondial, un loc fain acoperit și mulți copăcei înveliți în saci negri. În ideea pandemiei prezente par a fi cu totul altceva :D!

De aici direcția ”casă” (nu are rost să dau detalii). 

Pe lângă explorarea celei mai apropiate de capitală, plimbarea asta îmi stârnește o idee: ce ar fi dacă anul ăsta aș explora Dunărea, un altfel de Munte din țara noastră? Este, la un alt nivel, un obiectiv comparativ cu atingerea celui mai înalt vârf din țară: Dunărea este cea mai lungă apă curgătoare din țară! Cu o următoare excursie mi se va forma și mai tare ideea asta! I-aș putea spune ”epopeea Dunării”... Vom vedea în câteva postări ulterioare mai multe detalii :D