Colegi de tură: Ramona V., Vasile C., Ștefan Florin O.
Am musafiri-prieteni de prin alte colțuri ale țării (mai exact bănățeni). Cum ei vin mai greu prin zonă fiindcă distanța e mare, își doresc să meargă pe cele trei vârfuri de 2500 de metri din Bucegi. Așa că pe la miezul zilei pornim la drum, tot de aproape de cota 2500... Avem ceață în primele zece-cincisprezece minute. Și vânt care nu ne va lăsa o clipă în toată plimbarea noastră! Anticipez chiar, pe Capul Morarului aproape ne ia pe sus :)!
No... Pornim la vale pe marcajul CR, coborâm pe Piciorul Coștilei cu puncte de pauză spre Colții Morarului, la baba din Picior, la sfinxul Coștilei sau la cascada de gheață și povestim de toate până în Șaua Sugărilor/Șugărilor. Aici luăm un moment de pauză între așa-zise două văi glaciare: valea Căldărilor mai abruptă spre Cerb și valea Șugărilor/Sugărilor spre zona Padina. Mai ales în ultima sunt evidente formele glaciare pe care le vom vedea și în valea Cerbului și valea Obârșiei...
Avem de aici două variante. Ambele cu același vânt puternic ce s-a hotărât să ne însoțească până sus... Ca să nu mergem pe același drum aleg variante diferite. Mie îmi e ușor știind bine locurile! Chiar și așa, neajungând la ”vecini” mai des de o dată pe an ;). Mergem pe sub Cerdac (drum de vară) cu ochii spre trio-ul de la 2500, valea Cerbului și pereții de deasupra noastră. Ne bucurăm de izvoarele/cascadele parțial înghețate!
În Șaua Obârșiei vântul ne bate mai puțin și le povestesc prietenilor despre locuri: valea Cerbului, valea Obârșiei, Mecetul Turcesc, vârfurile Găvanele și Ocolit/Bucura Dumbravă din față cu legendele lor cu energii și partea fizică a lor (realitatea muntelui).
Deși pare mai înclinat, e mai simplu să urcăm spre Găvanele acum (drumul de iarnă) și apoi la coborâre să mergem pe drumul de vară. Măcar ne mai protejează un pic muntele de vânt! Așa că urcăm pas cu pas până la intersecția BG cu BR. La stâlpul de intersecție facem o pauză fiindcă suntem protejați de vânt și le povestesc despre Transcarpatica BR. Acum, să fiu sincer, nu știu care este varianta oficială a Benzii Roșii Transcarpatice: din șaua Strunga pe aici, pe la Omu și apoi pe Bucșoiu spre Pichetul Roșu, Gura Diham și apoi Bușteni sau din Strunga prin Padina, Valea Dorului, Șaua Dorului și apoi pe Drumul de vară până în Sinaia... Din ce am citit și știu de la prieteni, cam toți care au parcurs Transcarpatica sau părți din ea au ales a doua variantă. Adevărul e că după sute de kilometri pe munte vrei să ajungi cât mai repede la capătul ei... și varianta spre Sinaia e mai scurtă :)!
Urcăm în șaua dintre Găvanele și Ocolit și Florin cu Vasile urcă în față spre Ocolit. Ramona vrea niște poze pe Găvanele (2472m) și vedeți una din ele mai jos. Urcăm apoi cu toții pe Vârful Ocolit/Bucura Dumbravă (2503m) unde fixăm cu toții crucea culcată la pământ!
Câteva poze și mergem pe poteca nemarcată (dinspre Omu mai vin câteva grupuri pentru a atinge vârful ”magic” Ocolit) spre șaua dintre Ocolit și Omu. Câțiva pași și suntem la baza cabanei aflate la cea mai înaltă altitudine de la noi, Omu. Este închisă! Ne facem poze cu placa pe care e marcată altitudinea și alte poze prin zonă, caut prietenii de la stația meteo și nu îmi răspunde nimeni (sunt la somn, cel mai probabil!) și după vreo jumătate de oră pornim la drum fiindcă ne-a înghețat destul vântul...
Era să uit: mai este un vârf oarecum controversat de 2500 de metri: Capul Morarului! Unii îl consideră vârf separat, alții parte din Omu! Oricum ar fi, mergem spre vârful indicat de crucea lui Gore Spiridonescu, fost meteorolog la stația meteo Omu (pentru 25 de ani!). Aici trebuie să ne ținem de cruce ca să nu ne arunce vântul în valea Cerbului! Așa că stăm câteva secunde pentru două-trei poze și înapoi la cabană la adăpost. Ne bucurăm de câte o cană de ceai fierbinte și apoi pornim la drum, de data asta pe varianta de vară a BG, pe drumul pe curbă de nivel care ne duce ceva mai sus de Șaua Obârșiei.
Ramona se joacă puțin pe un horn fărâmicios pentru distracție și câteva poze și traversăm Șaua Obârșiei spre capătul Cerdacului. Aici le propun, pentru variație, drumul de iarnă peste pereții Cerdacului. Urcăm până la prima săritoare de pe vâlcelul cu conductă și în stânga e o fereastră superbă care ne determină să ne jucăm un pic prin ea și pe deasupra ei (care cum dorește :D!). Urcăm apoi pe platoul de deasupra Cerdacului, lăsăm în dreapta pereții Colților Obârșiei (2480m) și ne oprim pe marginea Cerdacului pentru ceva poze și scurte explorări ale locului. Foarte fain! Nu mă mai oprisem până acum, mai mereu fiind grăbit la coborâre!
Mi se duce aproape de tot bateria de la telefon și las colegii să facă mai multe poze... După ce ne săturăm de loc pornim pe BG care ne coboară sub baraca de la capătul Cerdacului și mai departe traversăm aceeași Șa a Șugărilor/Sugărilor și apoi pe BR urcăm în culorile galben-roșiatice spre drumul de Coștila...
Pre-apusul ne oferă niște culori deosebite spre Coștila care se prelungesc/schimbă la apus(se mai încărcase un pic telefonul și știți că ratez foarte puține momente de răsărit sau apus la altitudine!).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu