Dacă te uiți pe o hartă a orașului, ai zice că am văzut tot ieri. Ce ar mai fi și azi de văzut? Totuși hai la plimbare, dacă tot sunt(em) în Vilnius.
De data asta din piața Gării fac stânga pe străzile Vilnius Šopeno și Kauno (de la Kaunas, orașul în care voi ajunge mâine). Acum pentru a ajunge la locul de belvedere de pe dealul Verkiai/Tauro fac dreapta pe Mindaugo gatve și la teatrul dramatic rus stânga pe Jono Basanavičiaus gatve. În fața teatrului observăm statuia lui Romain Gary (mai exact Roman Kacew, lituanian), scriitor, cineast, regizor, aviator și diplomat francez și cea a trei dintre semnatarii declarației de independență a Lituaniei: Jonas Basanavičius, Mykolas Biržiška și Povilas Gaidelionis. În capătul străzii dau de biserica Sfinților Constantin și Mihail construită în 1913 în onoarea țarilor Romanovi Constantin și Mihail Maleic. În interior se vede și se simte creștinismul rusesc.
If you look on a city map, tou could say that I/we saw everything yesterday. What could we see more? Let's go for a walk, if I/we are in Vilnius.
From the Railway Station square I turn left on Vilnius Šopeno and Kauno (from Kaunas, the city I will go tomorrow) streets. Now, for reaching the sight place of Verkiai/Tauro hill I turn right on Mindaugo gatve and at russian drama theater I turn left on Jono Basanavičiaus gatve. In front of the theater we see the statue of Romain Gary (more precisely Roman Kacew, lithuanian), writer, cineast director, aviator and french diplomat and the one of the three signers of independence declaration of Lithuania: Jonas Basanavičius, Mykolas Biržiška and Povilas Gaidelionis. At the end of the street I find the church of st. Constantine and Michael built in 1913 in the honor of Romanov tsars Constantin and Mihail Maleic. Inside we can see and feel the russian christianism.
Prin parc cobor spre cele trei cruci simbolice și pentru moment nu pricep de ce îi zice loc de panoramă; nu se vede spre centrul orașului și spre parcurile Vingio și rezervația peisagistică Karoliniškės. Nu e multă lume pe aici. De fapt doar o singură fată venită din Spania și stabilită aici. Îi place orașul fiindcă e liniștit și poate ieși oricând cu cățelușa Nuna pe afară. Nuna e foarte curioasă fiindcă nu a mai văzut frunze înghețate până acum și le miroase pe toate. La început nu se apropie de mine și, doar cu câteva bobițe de câine îi devin cel mai bun prieten. Când ne despărțim, ele vor merge în direcția de unde am venit eu și eu cobor spre Pamėnkalnio gatve. Nuna a coborât puțin după mine și apoi s-a întors spre casa ei :)!
Traversez piața Lukiškės (Lukiškių aikštė) și sunt atras de imensa biserică a sf. Apostoli Filip și Iacob (Šv. Apaštalų Pilypo ir Jokūbo bažnyčia).
In the park I go down to the three symbolic crosses and for the moment I don't understand why they say panoramic place; you don't see to the city center and more to Vingio parks and Karoliniškės landscape reserve. There is no so many people here. In fact is only one girl from Spain and established here. She like the city for its silence and she can go out every time with her female dog Nuna. Nuna is very curious because she hasn't seen frozen leaves until now and she smells all of them. First she stays away from me and, after a few dog food balls, I become her best friend. When we split, they go in the direction I came from and I go down to Pamėnkalnio gatve. Nuna came down after me for a few meters and then turned back to her home :)!
I pass through Lukiškės square (Lukiškių aikštė) and I am attracted by the huge church of St. Apostles Philip and Jacob (Šv. Apaštalų Pilypo ir Jokūbo bažnyčia).
Biserica este singura restaurată din cele trei mari biserici de mănăstire dominicană din Vilnius. Biserica a fost construită în 1690-1727 pe locul unei biserici de lemn și fațada a fost finalizată 10 ani mai târziu. Cele trei clopote aveau nume umane: Iacob, Dominic și Filip. Biserica a fost închisă între 1831 și 1992, până în 1948 fiind chiar părăsită. Icoana Fecioarei Maria făcătoare de minuni din Lukiškės, zona în care ne aflăm (au fost înregistrate multe minuni făcute de această icoană, distrusă și repictată de câteva ori) își găsește povestea în cartea ”Fântâna Mistică” pregătită de părintele dominican Remigijus Smiarovskis. În biserică putem citi despre zona Lukiškės, întreaga ei istorie zbuciumată, închisoarea și locul de execuție al participanților la revolta din 1863, despre ordinul dominicanilor (cu motto-ul ”Laudare, bedenicere, praedicare”) în general și în Lituania și despre carillon. Carillon-ul este un instrument muzical rar, caracteristic prin sunet când este folosit în exterior, cu 23-80 de clopote de diferite mărimi care determină variația sonoră. La început se cânta manual, acum e programat prin mijloace electronice. Există ceva mai mult de 600 de carillon-uri în toată lumea, peste 200 fiind în Olanda, țara sa de origine. În Lituania există trei carillon-uri în Kaunas, Klaipeda și cel care se proiectează aici, în Lukiškės. Vă dați seama că aici eu doar am făcut un rezumat a ceea ce puteți citi în biserică. Doar trebuie să aveți interesul de a cotrobăi prin toate cotloanele acesteia :)!
The church is the only one restaurated from the three dominican monastery churches in Vilnius. The church was built in 1690-1727 on a place of a wooden church and the facade was finished 10 years latter. The three bells had human names: Jacob, Dominic and Philip. The church was closed between 1831 and 1992, being dilapidated until 1948. The Icon of Virgin Mary of Lukiškės, maker of miracles (there were registrated more miracles made by this icon, destroyed and repainted for a few times) finds its story in the book ”The mystic fountain” prepared by the dominican father Remigijus Smiarovskis. In the church we can read about Lukiškės area, her whole struggling story, the prison and the execution place of the participants in the uprising in 1863, about the dominican order (motto is ”Laudare, bedenicere, praedicare”) in general and in Lithuania and about the carillon. Carillon is an rare musical instrument, characterized by the sound when used outdoors, with 23-80 bells with different size that give the sound range. At the beginnings they used it manually and now it is programmed by electronic means. There are more than 600 carillons in the world, over 200 being in Netherland, its origin country. In Lithuania are three carillons in Kaunas, Klaipeda and the one projected here in Lukiškės. Imagine that I made just a resume of what you can read here in the church. You just have to have the interest of searching in all its corners :)!
Ies spre Neris la Podul Alb (aflat între orașul vechi și un cartier modern cu centre comerciale și zgârie-nori) și intru prin complexul de magazine pentru o toaletă și pentru a cumpăra un steag și magneți. Pe care îi găsesc într-o librărie! Sunt un pic cam scumpi și fiind singurul loc unde am văzut, cumpăr câțiva pentru acasă! Pe malul pietonal al Nerisului trec pe sub Podul Verde și, înainte de Podul lui Mindaugas, văd pe stânga o clădire cu o statuie impresionantă în vârf. Este vorba de Muzeul de energie și tehnologie, aflat într-o clădire din 1902, distrusă și restaurată. Statuia este o reconstrucție a statuii originale ”Elektra” a lui B. Balzukevicius, refăcută în 1995 de Petras Mazuras. Pe Podul lui Mindaugas văd multe lacăte, dovezi de iubire și apoi pe malul Nerisului ajung la Vilnia.
I go to Neris to White Bridge (between the old town and a modern neighborhood with commercial centers and skyskrapers) and enter the magasine complex for toilet and some magnets and a flag. I find them in a bookstore! They are expensive and I buy some for home! On the pedestrian bank of Neris I pass under the Green Bridge and before the Bridge of Mindaugas I see on the left a building with an impressive statue on the top. It is the Energy and Technology Museum, in a 1902 building, destroyed and restaured. The statue is reconstructed in 1995 by Petras Mazuras after a model of original ”Elektra” statue of B. Balzukevicius. On Mindaugas Bridge I see a lot of lockers as proofs of love and go on the other bank of Neris to Vilnia mouth.
Râul Vilnia oferea apărare naturală și resursă de apă orașului și cetății din vechiul Vilnius. Pe malul lui erau mori și ateliere artizanale. Lucrările hidrotehnice (canale, baraje, mori) reflectau tehnologia de la acea vreme. Cum au fost multe inundații, după ce a fost demolată ultima moară regală din castel, patul râului a fost canalizat de-a lungul dealului Bekesh. Vizitez Parcul Bernardin și pe dreapta Catedrei de Design Interior (am fost și ieri pe aici) ajung la ieșirea din Republica Užupio în zona tibetană. Cumva atmosfera asiatică e impregnată aici prin desene, steaguri de rugăciune și relaxare...
Vilnia river offered natural defence and water resourse for the city and the castle of old Vilnius. On the banks one could see mills and artisans' workshops. The hydrotechnical works (channels, dams, mills) reflect the technology from those time. As there were many floods, after the demolish of the last royal mill from the castle, the riverbed was straightened alond the Bekesh Hill. I visit Bernardin Park and on the right of the Interior Design Cathedra (I have been here yesterday) I reach the exit of Užupio Republic in the tibetan area. In some way the asiatic atmosphere is felt here in drawings, praying flags and relax...
Și fiindcă tot sunt aici, hai să vizitez mai pe îndelete ”Republica Užupio”. Mai bine zis să o traversez! Fusesem prin Grădina/Parcul Bernardin și pe dealul Bekesas unde e Universitatea, fusesem în piața tibetană, fusesem pe strada Užupio... Acum ajung la Îngerul din Užupis, trec pe la Costituția publică afișată stradal și ies pe strada Paupio spre zona de camping (parcurile Kūdrų) spre Bastionul zidului orașului. Deja suntem în Vilnius :)!
And because I am here, I could visit more ”Užupio Republic”. Better said I traverse it! I have been in Bernardin Park/Garden and on Bekesas hill where is the University, I have been in tibetan square, I have been on Užupio street... Now I see the Angel of Užupis, pass the street announced public Constitution and go on Paupio street to the camping area (Kūdrų parks) to City Wall Bastion. We are already in :)!
Bastionul Barbakanas este una din zonele zidului orașului refăcută începând cu 1987. În 1503 marele duce Alexandru de Lituania a permis construirea unui zid de apărare a orașului. În prima jumătate a sec. XVII s-a construit bastionul care includea și poarta Subaciaus. Era o structură militară bazată pe focuri de artilerie și și-a pierdut funcția la sfârșitul sec. XVIII după războiul cu rușii și suedezii. Bastionul adăpostește o expoziție a Muzeului Național al Lituaniei.
Barbakanas bastion is one of the city wall areas rebuilt beginning with 1987. In 1503 the grand duke Alexander of Lithuania granted the building of a city defence wall. The bastion was built in the first part of XVII century and it contained the Subaciaus gate. It was a military structure based on artilery fire and lost its function at the end of XVIII century after the war with russians and swedes. The bastion hosts an exposition of the National Museum of Lithuania.
Pe Savičiaus gatve trec pe lângă biserica Sfintei Fecioare Maria din Vilnius, ies în Piața Primăriei și mai fac o scurtă vizită la centrul turistic și intru prin altă parte a ghetto-ului aflată între Primărie și Bazilijonų gatve. Adică în principal pe Arklių gatve pe care văd multe grafitti simpatice și statuia scriitoarelor Sofija Ivanauskaitė-Pšibiliauskienė (1867-1926) și Marija Ivanauskaitė-Lastauskienė (1872-1957) care semnează sub același pseudonim Lazdynų Pelėda. Mai în față este și statuia lui Taras Hryhorovich Shevchenko (1816-1861), scriitor, poet și pictor ucraininan care a inspirat mișcarea de renaștere națională.
On Savičiaus gatve I pass the Church of St. Virgin Mary of Vilnius, enter the Main Hall Square, make a short visit to the touristic center and enter another part of the ghetto between the Main Hall and Bazilijonų gatve. Mainly on Arklių gatve where I see a lot of nice grafitti and the statue of writer sisters Sofija Ivanauskaitė-Pšibiliauskienė (1867-1926) and Marija Ivanauskaitė-Lastauskienė (1872-1957) signing under the same pesudonym of Lazdynų Pelėda. Further on is the statue of Taras Hryhorovich Shevchenko (1816-1861), ucrainian writer, poet and painter, inspirer of the national revival movement.
De fapt eu vreau să ies la piața Halle (Halės Turgus) despre care se spune că ar fi cea mai veche piață din Lituania. La început piață de cai (sec. XV) și apoi piață de grâne (începând cu sec. XVI), în 1906 putem vedea clădirea actuală în care chiar poți simți pulsul orașului. Doar că acum este închisă și trebuie să mă rezum doar la o poză din exterior!
In fact I want to reach Halle Market (Halės Turgus) which is said to be the oldest market in Lithuania. At the beginnings horse market (XV century) and then grain market (beginning with XVI century), from 1906 we can see the actual building where you can feel the bustle of the city. It is closed now and I have to resume for an outdoor picture!
Spre ”casă” mai fac o pauză doar la Strada Artei înviorată în urma unui festival urban în 2015. Un lucru inedit aici: o lucrare care îi prezintă pe Putin și Trump sărutându-se :D!
Before going ”home” I make a last break to Art Street refreshed in an urban festival in 2015. An unique thing here: a drawing presenting a kiss between Putin and Trump :D!
Am chef de relaxare și socializez cu colegii de cameră, mai stăm la povești (atât cât permite flexibilitatea limbii comune), mâncăm, mai descarc poze... Spre seară vreau să îmi mai iau ceva de mâncare și mă limitez la un sandwich ieftin, mare și bun din autogară, de la un fast food de sub supermarket. În stil socialist e adevărat, totul e gândit să fie eficient: magazine, gară, autogară, agenții de turist, fast-food-uri, case de schimb... Toate în același loc! De mâine iar la drum...
I am in a relax mood and socialize with my room mates, chat for a while (as long as the flexibility of the common language allows), we eat, I download some pictures... In the evening I want to buy some food and limit to a cheap, big and good sandwich from a fast food in the bus station. In socialist style everything is efficient: shops, railwaystation, bus station, tourism agencies, fast foods, exchanges. All in one place! Tomorrow back on the road...
The church is the only one restaurated from the three dominican monastery churches in Vilnius. The church was built in 1690-1727 on a place of a wooden church and the facade was finished 10 years latter. The three bells had human names: Jacob, Dominic and Philip. The church was closed between 1831 and 1992, being dilapidated until 1948. The Icon of Virgin Mary of Lukiškės, maker of miracles (there were registrated more miracles made by this icon, destroyed and repainted for a few times) finds its story in the book ”The mystic fountain” prepared by the dominican father Remigijus Smiarovskis. In the church we can read about Lukiškės area, her whole struggling story, the prison and the execution place of the participants in the uprising in 1863, about the dominican order (motto is ”Laudare, bedenicere, praedicare”) in general and in Lithuania and about the carillon. Carillon is an rare musical instrument, characterized by the sound when used outdoors, with 23-80 bells with different size that give the sound range. At the beginnings they used it manually and now it is programmed by electronic means. There are more than 600 carillons in the world, over 200 being in Netherland, its origin country. In Lithuania are three carillons in Kaunas, Klaipeda and the one projected here in Lukiškės. Imagine that I made just a resume of what you can read here in the church. You just have to have the interest of searching in all its corners :)!
I go to Neris to White Bridge (between the old town and a modern neighborhood with commercial centers and skyskrapers) and enter the magasine complex for toilet and some magnets and a flag. I find them in a bookstore! They are expensive and I buy some for home! On the pedestrian bank of Neris I pass under the Green Bridge and before the Bridge of Mindaugas I see on the left a building with an impressive statue on the top. It is the Energy and Technology Museum, in a 1902 building, destroyed and restaured. The statue is reconstructed in 1995 by Petras Mazuras after a model of original ”Elektra” statue of B. Balzukevicius. On Mindaugas Bridge I see a lot of lockers as proofs of love and go on the other bank of Neris to Vilnia mouth.
Vilnia river offered natural defence and water resourse for the city and the castle of old Vilnius. On the banks one could see mills and artisans' workshops. The hydrotechnical works (channels, dams, mills) reflect the technology from those time. As there were many floods, after the demolish of the last royal mill from the castle, the riverbed was straightened alond the Bekesh Hill. I visit Bernardin Park and on the right of the Interior Design Cathedra (I have been here yesterday) I reach the exit of Užupio Republic in the tibetan area. In some way the asiatic atmosphere is felt here in drawings, praying flags and relax...
And because I am here, I could visit more ”Užupio Republic”. Better said I traverse it! I have been in Bernardin Park/Garden and on Bekesas hill where is the University, I have been in tibetan square, I have been on Užupio street... Now I see the Angel of Užupis, pass the street announced public Constitution and go on Paupio street to the camping area (Kūdrų parks) to City Wall Bastion. We are already in :)!
Barbakanas bastion is one of the city wall areas rebuilt beginning with 1987. In 1503 the grand duke Alexander of Lithuania granted the building of a city defence wall. The bastion was built in the first part of XVII century and it contained the Subaciaus gate. It was a military structure based on artilery fire and lost its function at the end of XVIII century after the war with russians and swedes. The bastion hosts an exposition of the National Museum of Lithuania.
On Savičiaus gatve I pass the Church of St. Virgin Mary of Vilnius, enter the Main Hall Square, make a short visit to the touristic center and enter another part of the ghetto between the Main Hall and Bazilijonų gatve. Mainly on Arklių gatve where I see a lot of nice grafitti and the statue of writer sisters Sofija Ivanauskaitė-Pšibiliauskienė (1867-1926) and Marija Ivanauskaitė-Lastauskienė (1872-1957) signing under the same pesudonym of Lazdynų Pelėda. Further on is the statue of Taras Hryhorovich Shevchenko (1816-1861), ucrainian writer, poet and painter, inspirer of the national revival movement.
In fact I want to reach Halle Market (Halės Turgus) which is said to be the oldest market in Lithuania. At the beginnings horse market (XV century) and then grain market (beginning with XVI century), from 1906 we can see the actual building where you can feel the bustle of the city. It is closed now and I have to resume for an outdoor picture!
Before going ”home” I make a last break to Art Street refreshed in an urban festival in 2015. An unique thing here: a drawing presenting a kiss between Putin and Trump :D!
I am in a relax mood and socialize with my room mates, chat for a while (as long as the flexibility of the common language allows), we eat, I download some pictures... In the evening I want to buy some food and limit to a cheap, big and good sandwich from a fast food in the bus station. In socialist style everything is efficient: shops, railwaystation, bus station, tourism agencies, fast foods, exchanges. All in one place! Tomorrow back on the road...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu