După ”evenimentul” de aseară cu telefonul, ca și altă dată decid să merg mai departe. Nu mă poate împiedica pe mine pe mine ecranul spart al unui telefon! De menționat că oricând m-aș putea urca într-un avion să merg spre casă. Dar nu ăsta e scopul meu acum. Acum e momentul călătoriei...
După o noapte bună de odihnă, undeva după 10.30 ies din ”casă” pentru o nouă zi. Inițial mă gândeam că mi-am luat prea multe nopți cazare într-un oraș și că mă voi plictisi, dar timpul se va dovedi că e prea scurt. Anticipez, dintre toate orașele vizitate în țările baltice, Tallinn-ul mi-a plăcut cel mai bun. Bine, fiecare oraș are farmecul lui, veți vedea (sau ați văzut în plimbările voastre de până acum), capitala estonă m-a uns la suflet.
După o noapte bună de odihnă, undeva după 10.30 ies din ”casă” pentru o nouă zi. Inițial mă gândeam că mi-am luat prea multe nopți cazare într-un oraș și că mă voi plictisi, dar timpul se va dovedi că e prea scurt. Anticipez, dintre toate orașele vizitate în țările baltice, Tallinn-ul mi-a plăcut cel mai bun. Bine, fiecare oraș are farmecul lui, veți vedea (sau ați văzut în plimbările voastre de până acum), capitala estonă m-a uns la suflet.
Ies deci din hostel și merg tot pe sub zidurile cetății (în imagine se vede turnul Helleman despre care v-am povestit) și intru în pasajul Katerinei (Katariina käik) pe lângă care doar am trecut ieri. Acum intru prin interesantul pasaj. Este locul unde manufacturierii din ghilda Sfintei Katerina își expun și vând produsele în mici magazine în camere/clădiri din sec. XV-XVII. Pasajul este interesant prin pasarelele cu țigle și ușile pe mai multe nivele folosite ca depozite. Pe străzile Rüütli și Sauna vom mai vedea așa ceva mai încolo, fiecare cu povestea ei. Pe partea dreaptă sunt expuse pietre funerare din sec. XIV-XV din mănăstirea dominicană Sf. Katerina (cea de pe dreapta). Mănăstirea a fost fondată la jumătatea sec. XIII și din 1531 e lăsată în ruină. Au mai rămas portalurile în stil gotic pe care se remarcă ceva simboluri de influență germanică-scandinavă: câinele ca simbol al dominicanilor (Canis domini, câinele Domnului), leul și dragonul purtător cu șerpi în gură ce reprezintă convingerea dominicanilor pentru educație și credință, stejarul cu ghinde, simbol al Mariei virgine. Principalul scop al portalului lateral este să avertizeze asupra pericolelor vieții fizice: vița de vie (simbol al lui Hristos) cu măști ale diavolului, liliacul simbol al Mariei virgine și a sfântului Dominic, palmierul pitic și rozeta triplă, simboluri ale Sfintei Katerina din Alexandria și trifoiul ca simbol al treimii.
After the last evening phone ”event”, as other times I decide to continue. I can't be stopped by the broken screen of a phone! I could take a plane home every moment. But this is not my aim now. Now is the time to travel...
After a good night rest, after 10.30 I go out of the ”house” for a new day. Initially I thought I reserved too many nights in one city and I will get bored, but the time will prove to be short. I anticipate, Tallinn is the best from all the baltic cities I visited. Well, every city has its charm, you will see (or you saw in your travels until now) and the estonian capital was on my way.
After a good night rest, after 10.30 I go out of the ”house” for a new day. Initially I thought I reserved too many nights in one city and I will get bored, but the time will prove to be short. I anticipate, Tallinn is the best from all the baltic cities I visited. Well, every city has its charm, you will see (or you saw in your travels until now) and the estonian capital was on my way.
I get out of the hostel and walk under the city walls (in the image you see Helleman tower I told you about) and enter Katerina's passage (Katariina käik) which I passed yesterday. Now I enter the interesting passage. It is the place where the crafters from St. Katarina's guild expose their product in small shops in rooms/buildings from XV-XVII centuries. The passage is interesting with the tiled bridges and the doors on more levels used for deposits. On Rüütli and Sauna streets we will see something later, each of them with her story. On the right side we see tombstones from XIV-XV centuries from the St. Katariina dominican friary (the one on the right). The friary was founded at the half of the XIII century and left in ruins in 1531. We can only see the gothic portals with germanic-scandinavian influence: dog as symbol of Dominicans (Canis domini, the dog of the Lord), the lion and the carying dragon with snakes in the mouth as dominicans' pursuit for education and faith, the oak with acorns as symbol of Virgin Mary. The aim of the side portal is ti warn for the earth life dangers: vine scroll as a symbol of Christ with devil masks, the lily as symbol of Virgin Mary and St. Dominic, the palmetto and the triple rosette as symbols of St. Katariina of Alexandria and the trifoil as symbol of Trinity.
Până la ieșirea din pasaj mai vizitez niște magazine de suveniruri tradiționale și trec pe lângă un restarant cât se poate de original: Munga Kelder.
To the exit of the passage I visit some traditional souvenirs shops and pass an original restaurant: Munga Kelder.
La stânga pe strada Vene ajung la Curtea Meșterilor (Meistrite Hoov) despre care știam de pe harta inedită de care v-am amintit. Este un bun exemplu de reastaurare a unei mici curți interioare care (dintr-o fotografie se poate vedea) în anul 2000 era într-o mare ruină.
On the left on Vene street I reach Masters' courtyard (Meistrite Hoov) which I knew from the map I told you about. It is a very good example of an interior yard which (we can see in one photo) was in 2000 in ruins.
Pe Vene ajung la Olde Hansa, restaurantul la care primisem recomandare. Acum se deschide, pot intra și sunt primit cu foarte multă căldură și de la o domnișoară îmbrăcată medieval, și de la lumânările pe care le aprinde. Mai că aș sta, doar că se deschide peste vreo 45 de minute. Pot vizita o parte din restaurantul ghildei Olde Hansa. Clădirea te trimite direct în atmosfera secolului XV când ghilda Olde unea toți oamenii casei care în final deveneau meseriași în confecții (călătorii de exemplu deveneau meseriași după un an de practică) (sursă: https://www.oldehansa.ee/). Eu am acces acum doar la primele două etaje și nu voi reveni mai încolo fiindcă prețurile sunt cam piperate. Însă vizita a meritat tot timpul alocat.
On Vene I reach Olde Hansa, the restaurant I was recomened to go. They are opening now, I enter and get a warm welcome from a medieval lady and the candles she was turning on. I could stay and they open in about 45 minutes. But I can visit a part of Olde Hansa guild restaurant. The building sends you to the atmosphere of XVth century when the guild gathered all the people in the house who finally became craftsmen in confections (the journeymen became craftmen after one year of practice) (source: https://www.oldehansa.ee/). I have acces to the first two floors and I won't come back later because the prices are quite big. The visit worth for the time I spent here.
Merg până la centrul turistic mai mult pentru a face rost de o hartă ”făcută de localnici” pentru Riga unde voi merge mâine. Sunt foarte multe hărți cu Tallinn, alte locuri ce merită vizitate și toată Estonia și primesc harta dorită. Cu mulțumiri revin pe strada Viru spre poarta cu același nume și, puțin înainte de aceasta, fac dreapta pe strada Sauna. Cumva vă închipuiți ce m-a atras pe aici (indiciu: vin din Finlanda). Strada începe cu Karu Baar (Barul Ursului) și continuă cu clădiri cu scripeți la ultimul nivel și barul Sigmund Freud... În 1364 Hinrik Krovel a fondat la numărul 6 sauna ”nouă”. Numele străzii vine de la sauna care a fost închisă aici în 1540. Terenul a fost împărțit în două în 1604 și fostele clădiri au fost înlocuite de clădiri de locuit... Mă întorc pe Müürivahe unde dau de Curtea Müürivahe (Müürivahe Hoov) înființată în 1380!
I go to the touristic center for a ”made by locals” map for Riga where I will go tomorrow. There are a lot of maps with Tallinn, surounding interesting places and all of Estonia. With many thanks I go back on Viru street and, a few tens of meters before Viru gate, I turn right on Sauna street. You imagine why I was attracted here (clue: I come from Finland). The street starts with Karu Baar (Bear Pub) and continue with dwelling buildings with pulleys at the last level and Sigmund Freud bar... In 1364 Hinrik Krovel founded at number 6 the ”new” sauna. The name of the street comes from the sauna closed in 1540. The land was plit in two in 1604 and the former buildings were replaced with dwelling houses... I turn bach on Müürivahe where I see Müürivahe Courtyard (Müürivahe Hoov) founded in 1380!
Pe străduțe hoinare ajung la cinematograful Soprus construit în stil sovietic (de remarcat cele trei arte încurajate aici: pictura, muzica și lectura) și apoi în sus spre turnul Kiek in de Kok spre strada Rüütli.
On wandering streets I reach Soprus cinema built in sovietic style (see the three arts encouraged here: painting, music and lecture) and then up to Kiek in de Kok tower to Rüütli street.
Până la biserica sfântului Nicolae găsesc aproape la fiecare număr clădiri-monumente istorice din sec. XIV-XV, fiecare cu istoria ei și cu scripeți la ultimele etaje, scripeți folosiți pentru urcarea rezervelor la etajele superioare. De remarcat și biserica luterană suedeză Sf. Mihail în care au funcționat un spital, fabrica Spinning, un azil de bătrâni până la 1901, gimnaziu în perioada sovietică, reședința cuplului regal suedez până în 2002 și muzeul artei bisericești estoniano-suedeze.
To the church of St. Nicholas I find at almost every number historical buildingd from XIV-XV centuries, each with its own history and pulleys at the last levels used for the reserves at the upper levels. You can see the St. Michael sweddish lutheran church where functioned a hospital, Spinning factory, a retirement home until 1901, gymnasium in sovietic period, residence of royal sweddinsh couple until 2002 and the museum of estonian-sweddish church art.
În parcul de lângă biserica Sfântul Nicolae este un tei gros numit ”teiul Kelch” numit după clericul și cronicarul german Christian Kelch (1657-1710) care, conform legendei, este îngropat sub copac. În 1710 a fost invitat să devină preot la biserica alăturată și a murit de ciumă înainte de a primi poziția bisericească. Se crede că teiul a fost plantat în 1680 sau chiar mai devreme fiind astfel primul copac nealogen platat în Tallinn. Este întărit cu ciment în interior și unul dintre cele mai vechi monumente naturale ale orașului. În 2015 Circumferința trunchiului era de 510 centimetri și înălțimea de 8 metri.
In the park near St. Nicholas church we see the thick Kelch linden named after the German chronicler and cleric Christian Kelch (1657-1710) who, according to the legend, is burried under the tree. In 1710 he was invited to be the high pastor at the neighbor church and he died of plague before getting his position. It is thought that the tree was planted in 1680 or earlier, being the oldest foreign tree planted in Tallinn. It is cimented inside the trunk and one of the oldest natural monuments of the city. In 2015 the circumference was 510 centimeters and the height of 8 meters.
Cobor prin poarta Nõelasilma și pe strada Vana Posti ajung în piața Karjavärava unde este statuia coșarului vesel Onnelik Korstnapuhkija. E foarte greu să îi faci o poză fiindcă mereu se înghesuie lume să îi atingă butonii de la veston. Pe Suur Karja ies la teatrul dramatic și îmi găsesc drum spre autogară. Prin spatele teatrului ajung la Muzeul Băncii Estoniene aflat într-o frumoasă clădire a fostei Ligi Hanseatice. Mai departe trec prin parcul Lembitu mic între blocuri înalte și pe strada A. Lauteri ajung în marele bulevard Liivalaia. Peste el este o bisericuță interesantă și intru cu pioșenia cuvenită. După formă este obiserică ortodoxă...
I go down the Nõelasilma gate and on Vana Posti street I reach Karjavärava square with the statue of Onnelik Korstnapuhkija happy chimney sweep. It is hard to make a picture because a lot of people crowd to touch his vest buttons. On Suur Karja I pass the drama theater and find the way to the bus station. Behind the theater I reach the Bank of Estonia Museum in a beautiful building of the former Hanseatic League. Further on I pass the small Lembitu Park and on A. Lauteri street I reach Liivalaia boulevard. I see an interesting church after it and piously enter the orthodox church.
Este vorba despre Biserica Maicii Domnului din Kazan. Biserica Nașterii Maicii Domnului a fost construită în 1721 (cea mai veche din Tallinn și a doua din Estonia), după Marele Război al Nordului, de către colonelul prinț Shahovsky, comandant al regimentului garnizoanei Reval (cum se numea Tallinnul până în 1918) în timpul lui Petru cel Mare. Biserica are hramul Nașterii Maicii Domnului. În timp au fost aduse de la Sankt Petersburg icoana din Kazan a Maicii Domnului și o parte din vechiul altar al regimentului (nu mai există în prezent). Inițial zona bisericii era o suburbie a Revalului denumită Dorpat, aflată în direcția orașului omonim (azi Tartu). În suburbia cu case de lemn era garnizoana trupelor rusești din Tallinn. Biserica a fost timp de aproape 200 de ani biserică militară servind unitățile din apropiere. După primul război mondial (în care Estonia devine republică independentă) biserica devine civilă. Chiar dacă în sec. XX i-a fost diminuată grădina și biserica a trecut prin două incendii, ea continuă să fie de folos enoriașilor și în prezent.
It is about the Church of the Kazan Mother of God. The Church of the Nativity of Mother of God was built in 1721 (the oldest in Tallinn and the second in Estonia), after the Great Northern War, by the colonel Prince Shahovsky, comander of the regiment of garnisson of Reval (Tallinn before 1918) in the time of Peter the Great. The church is consacrated to the Nativity of Mother of God. By the time a copy of the Kazan Icon of the Mother of God and a part of the regiment's altar piece were brought here (doesn't exist anymore). Inittially the area of the church was a suburb of Reval and called Dorpat, in the direction of Dorpat (Tartu in present). In the suburb with wooden houses were the quarters of the russian troops. The church was military for about 200 years. After the First World War (when Estonia becomes independent republic) the church becomes civil. Even if in XX century its garden was diminished and the church passed two fires, it continues to be useful for the prayers.
Pe Liivalaia ajung la Tartu maantee (bulevardul de ieșire spre Tartu) și înainte de a face dreapta spre autogară, merg la stânga spre centru câteva sute de metri pentru a ajunge la Biserica Apostolică Armeană. Până în intersecția amintită văd pe stânga un coș înalt. Este ceea ce a mai rămas din veche fabrică de hârtie. La începutul sec. XIX pe malurile râului Härjapea din zonă erau multe mori și ateliere de vopsitorie. În 1887 Eduard Johnson unește mai multe mori în fabrica de hârtie. În 1930 râul e canalizat și fabrica continuă să funcționeze până în 1990 când Stockman preia clădirile. Există și o parte tristă a fabricii și a coșului: aici au fost arse cărți din literatura interzisă în timul perioadei sovietice.
On Liivalaia I reach Tartu maantee (the boulevard to Tartu) and before turning right to the bus station, I turn left to center a few hundred meters to see the Armenian Apostolic Church. Before the reminded cross I see on the left a high chimney. It is the only proof of the former paper factory/mill. At the beginning of XIX century the banks of Härjapea river were full of mills and tannery workshops. In 1887 Eduard Johnson gather more mills in the paper mill. In 1930 the river is channeled and the factory continues to work until 1990 when Stockman take the building. There is a sad part of the chimney history: here were burnt books from prohibited literature in the sovieic period.
Voiam să văd biserica Seegi (biserica armenească) citind în harta turistică de puțin despre biserica din lemn a cărei istorie te duce în sec. XIV. Ajung la ea și văd că e închisă. Cumva în ea simt istoria armenilor, așa cum de curând am citit în ”Cartea Șoaptelor” scrisă de Varujan Vosganian (cu mulțumiri prietenei care mi-a împrumutat cartea cu câteva luni înainte). Ca și în carte într-un cavou din cimitir, și aici doar preoții știu ce se întâmplă în biserică. Turnul de lemn este o mărturie a ”bisericuței ce ar fi putut” ca o comparație pentru clădirile moderne din jur (sursă: https://www.likealocalguide.com/tallinn/seegi-church).
I wanted to see Seegi church (the armenian church) reading in the touristic map a little about the wooden church that takes you back to XIV century. I reach it and it is closed. I feel the armenian history in it, as I recently read in the ”Book of whispers” of Varujan Vosganian (with many thanks to the friend who gave me the book a few months ago). Is in the book in a tomb, only the priests know what is happening here. The wooden tower is a proof of the ”little church that could” as a comparison for the modern buildings around (source: https://www.likealocalguide.com/tallinn/seegi-church).
După intersecția cu Liivalaia văd niște localuri interesante pe stânga și pe Tartu maantee merg până la intersecția cu Odra unde la dreapta este autogara (ușor de observat).
After the cross with Liivalaia I see dome interesting places on the left and on Tartu maantee I walk to the cross with Odra and then right to the bus station (easy to see it).
În autogară e foarte multă lume și fiecare pleacă sau vine din multe direcții. Fiindcă, trebuie să vă spun, în țările baltice se circulă foarte mult cu autobuzele. Există și căi ferate pe ecartament rusesc, dar liniile au puține legături, sunt puține trenuri pe zi (în comparație cu autobuzele) și biletele sunt mai scumpe decât la atobuze. Așa că aici e aglomerație mare. Și în plus sunt și o grămadă de companii în fiecare direcție. Pentru mine de exemplu (destinație Riga) sunt trei companii: Eurolines, Ecolines și LUX Express. La început mă uit la biletele de la ultimele două și mi se par scumpe. Trec și pe la aparatele automate de la firma TOKS și tot îmi par scumpe. Dar, făcând comparație, ultimii sunt cei mai ieftini. După ce verific pe telefon/internet (e wireless gratuit în autogară), mă decid să iau bilet la TOKS pentru mâine la 11.30. Așa că plătesc cu cardul 14 euro, scot un ditamai biletul și merg la biroul de informații doar ca să îmi confirme ora, data și peronul (pare-mi-se 14). Mi-am aranjat așadar drumul și pe seară îmi voi aranja și cazarea în Riga. Sunt mulțumit și ies din autogară. Căutam o toaletă publică gratis și aici nu este. Mă îndrept spre obiectivul următor: parcul Kadriorg!
Intru în cartierul Kadriorg cu case de lemn pe strada K. Türnpu, apoi pe Laagna tee și o doamnă de la o grădimiță mă îndrumă la o toaletă publică în complexul comercial Torupili Selver (unde ajung pe străzile J. Vilmsi și Vesivärava). Intru în complex și văd că toaletele sunt cu plată. Voi găsi o soluție și cumpăr (că tot sunt aici) niște ”brichete” pentru aprins și întreținut focul. De la complex fac dreapta pe Gonsiori și intru în parc prin spatele stadionului Kadrioru.
There's a lot of people in the bus station and all come or leave to different directions. Because, I have to tell you, in the baltic countries people use buses a lot. There are railways with russian gauge and they have a few line connections, a few trains a day (comparing to buses) and more expensive tickets. So it is crowdy here. And more, a lot of companies in different directions. For me (Riga) there are three companies: Eurolines, Ecolines and LUX Express. First I check for ticket prices for the last two and they seem expensive. At the TOKS vending machines they also look expensive. But in comparison they are cheaper. After checking on the web on the phone (they have free wireless in the bus station), I decide to buy ticket at TOKS tomorrow at 11.30. So I pay 14 euros with the card, take the long ticket and go to the info office to confirm the date, hour and platform (14 as I remember). I have the ticket and in this evening I will set my accomodation in Riga. I am satisfied and go out of the bus station. I was looking for a free toilet and there are no free ones here. So I head to the next objective: Kadriorg park!
I enter the wooden houses Kadriorg quarters on K. Türnpu street, then on Laagna tee and a lady from a kindergarden guide me to a public toilet in comercial complex Torupili Selver (on the streets J. Vilmsi and Vesivärava). I enter the complex and all the toilets cost. I will find a solution and buy (as I am here) some ecological fire cubes. From the complex I turn right on Gonsiori and enter the park in the back of Kadrioru stadion.
Aleile mă duc pe lângă izvorul pârâului din parc, apoi pe la grădina de trandafiri și piațeta Apollo, ies în strada Weisenbergi dintre cele două părți ale parcului și voi intra pe zona foarte faină amenajată între palatul prezidențial și muzeul de artă Kadriorg. Grădina de flori sau parcul obișnuit sunt foarte faine și cer fotografii simetrice către cele două clădiri frumos luminate. Se spune că nu ar fi nici o surpriză să te întâlnești pe aici chiar cu președintele estonian. Locurile sunt publice și oamenii sunt așa de puțini în toată țara că se cunosc între ei. Bine, poate exagerăm puțin, dar o populație de 1.32 milioane este destul de mică ;). În muzeul de artă voi intra doar în hol pentru câteva poze și mă plimb pe aleile parcului Kadriorg până în punctul lui cel mai vestic spre orașul vechi.
The alleys take me to the spring of the park stream, then to the roses square ant Apollo square, exit Weisenbergi street between the two parts of the park and I will enter the very well arranged area between the presidential palace and the Kadriorg art museum. The flower garden or regullarpark are very fine and they ask for simetric photos to the beautifull lighted buildings. It is said that it is not a surprise to meet here the estonian president. The places are open and public and people are not so much that they know all other in the country. Well, we exagerate, but a 1.32 milion population is small enough ;). I will enter the art museum just for a few pictures and walk on the Kadriorg park alleys to its westernmost point to the old city.
Pe strada L. Koidula cu alte case faine de lemn ajung într-o piațetă mai mare unde îmi iese în față biserica metodistă estoniană prin forma ei inedită (ca o pârtie de schi). Știu că mai văzusem o biserică cu formă asemănătoare, pare-mi-se că în Sandnes, Norvegia...
On L. Koidula street with other fine wooden houses I reach a big square where I observe the estonian methodist church with its unique form (as a ski slope). I know I saw another church with this form, in Sandnes, Norway as I remember...
De aici pe străzile Narva maantee, Jõe și Ahtri ajung în zona portului. Dau de o altă bisericuță ortodoxă și mă atrage. Preotul e foarte tânăr și intru în vorbă cu el. Îmi explică de ce crucea rusească are o linie înclinată (simbolizează cei doi tâlhari care prin mărturisirea păcatelor au ajuns unui în sus, în Rai și celălalt în jos, în Iad) și faptul că biserica estoniană ortodoxă are dreptul de a alege dacă rămân pe rit vechi sau schimbă pe rit nou. Foarte plăcută vizita în catedrala Sfântului Simeon și a Annei din Tallinn! Biserica a fost construită de marinari ruși în 1752-1755, a trecut prin multe modificări și chiar folosită ca sală de sport prin demolarea clopotniței. În 2000 a fost redată parohiei bisericii ortodoxe estoniene.
On the streets Narva maantee, Jõe and Ahtri I reach the harbour area. Another small orthodox church atracts me. The priest is very young and I talk with him. He explains why the russian cross has an oblic line (the two thieves who go after confession up to Heaven or down to Hell) and the fact the the estonian orthodox church has the right to choose between the old and the new rite. A very pleasant visit in the cathedral of St .Simeon and Anna of Tallinn! The church was built in 1752-1755 by the russian marines, passed a lot of modifications and it was even used as a sport hall by demolishing the bell tower. In 2000 it was given back to the parish of the estonian orthodox church.
Trec de muzeul estonian de arhitectură și pe lângă Momunentul liniei întrerupte și Turnul Margaretei ajung la Poarta mare de Coastă pentru a intra în orașul vechi. Putem vedea stema orașului deasupra porții masive.
I pass the estonian arhitecture museum and by the Broken Line Monument and Margit tower I reach the Great Coastal Gate to enter the old city. We can see the city's coat of arms over the massive gate.
Pe străduțe ajung la biserica Sfântului Olaf (Oleviste kogudus), pe sub ziduri văd multe turnuri și biserica ucrainiană (nu am noroc să bat la poarta masivă de lemn și cineva să iasă să îmi povestească istoria locului), ajung la Poarta măicuțelor, singura poartă de pe partea vestică a turnurilor și mă trezesc la monumentul lui Boris Elțîn. Foarte fain! Tot nu știam eu cum să ajung să merg pe sub zidurile cetății, la dreapta cum urcasem eu pe scări aseară la platforma de belvedere Patkuli.
On streets I wander and reach St. Olaf's church (Oleviste kogudus), under the walls I see a lot of towers and the ucrainian church (I don't have the luck to knock the wooden door and someone tells me the history of the place), reach the Nuns' gate, the only gate on the western part of the towers and find myself at the monument of Boris Elțîn. Very fine! I didn't know how to go under the walls of the city, on the right as I went up on the stairs to Patkuli view platform.
Pe aleea Toom-Kooli merg pe sub zidurile masive de stâncă sau zidite și înainte pe turnul Pilsticker urc pe scări și intru în orașul vechi spre catedrala Sfintei Maria. Ca și în alte locuri, și aici dau de grupuri ghidate prin locuri mai puțin umblate ale orașului. Pe lângă catedrala Alexander Nevski cobor pe Pikk Jalg la Turnul Porții Pașilor Mari (Pika Jala Väravatorn). Poarta făcea legătura între Toompea și port și pe aici puteau urca căruțele cu cai (spre deosebire de Turnul Porții Pașilor Mici pe unde se mergea pe jos).
On Toom-Kooli alley I go under the massive rock or built walls and before Pilsticker tower I go up on the stairs and enter the old city to St. Mary Cathed. As in other places, I meet guided groups in less known places of the city. I pass Alexander Nevski cathedral and go down on Pikk Jalg to Long Leg Gate Tower (Pika Jala Väravatorn). The gate was a connection between Toompea and the harbour and the horse carriages could go up on Pikk Jalg (comparing to Short Leg Gate Tower where only pedestrians could walk).
Puțin mai jos pe strada Lai sunt atent să nu depășesc intrarea în Borsi Käik, pasajul unde este prezentată sintetic istoria Estoniei (și viitorul :D).
Down on Lai street I am carrefull for not passing the entry of Borsi käik, the passage where is shortly presented the history of Estonia (and the future :D).
Prezentarea începe de la circa 10.500 î.e.n. cu sfârșitul erei glaciare în Estonia, ajunge pe la 3000 î.e.n. când au fost găsite primele așezări din Tallinn, menționează pe la 1030 primele scrieri despre Tartu și 1154 când este prima dată menționată Estonia pe hărți, amintește de revolta nocturnă de la Sf. George din 1343, de perioadele de război (1558-1629, Marele Război al Nordului 1700-1721, cele două războaie mondiale, războiul estonian de independență 1918-1920), publicarea primei biblii în estoniană 1739, construirea primei căi ferate de la Paldiski la St. Petersburg în 1870, revoluția din 1905, reobținerea independenței 1991, Tallinn capitală culturală europeană 2011, eclipsa solară în Estonia 2136, a 500-a aniversare a republicii Estonia. Bineînțeles că ultimele stârnesc ceva zâmbete...
The presentation starts around 10.500 b.C. with the end of ice age in Estonia, stops around 3000 b.C. at the first settlements in Tallinn, mentions at 1030 the first writing about Tartu and 1154 with the first mention of Estonia on maps, remind of night rising of St. George in 1343, of the war periods (1558-1629, The Great Northern War 1700-1721, the two world wars, the estonian independence war 1918-1920), publish of the first bible in estonian 1739, building of the first railway from Paldiski to St. Petersburg in 1870, revolution in 1905, reobtaining of independence 1991, Tallinn european cultural capital 2011, solar eclipse in Estonia 2136, the 500 anninversary of republic of Estonia. Of course the last two give some smiles...
Imediat ajung la biserica Sfântului Duh și vreau să intru. Din păcate este cu taxă și atunci mă limitez doar la câteva poze de afară. Plimbările îmi mai aduc în față câteva clădiri interesante (ultima este galeria dragonilor) și îmi termin ziua de plimbare fiindcă îmi este cam foame. Caut un loc unde să mănânc ceva bun.
I reach the Church of Holy Spirit and I want to enter. It is with entrance fee and I stay only for some outside picture. The walk gives me some beautiful buildings (the last is dragons gallery) and I finish the walking day because I am hungry. I search for a good place to eat.
Și străzile îmi scot în față restaurantul indian Chakra. India... Intru și pentru ceva vreme mă simt ca în subcontinentul asiatic. Chiar îmi exprim bucuria de a fi aici față de băiatul care mă servește. Cunosc oarecum meniul și mă felicită pentru alegerile făcute. Ca la ei acasă...
The streets take me to Chakra indian restaurant. India... I enter and for some time I feel like in asian subcontinent. I express my joy to the boy who serves me. In a way I know the menu and he congratulate me for the choice. As at their home...
Sunt la doi pași și o mașină elegantă mă anunță că am ajuns ”acasă”...
I am very close and an elegant car announce that I am ”home”...
În living asist (nu intervin că nu e treaba mea) la un moment simpatic: un cubanez de vreo 60 de ani are probleme cu plățile și gazdele nu vor să îl mai țină. Stau doar până vine proprietarul și negociază cu el. Nu cunosc finalul... Îmi fac rezervare la hostelul Latberry din Riga unde voi ajunge mâine seară. Ce moment interesant va fi la sosire acolo... Vedeți în episodul următor...
In the living I see (it is not my job) a nice moment: a cubanese of about 60 years old has problems with payment and the hosts don't want to keep him anymore. I only stay until the owner comes and I don't know the end... I make a reservation at Latberry hostel in Riga where I will be tomorrow evening. What an interesting moment will be there... In the next episode...
In the park near St. Nicholas church we see the thick Kelch linden named after the German chronicler and cleric Christian Kelch (1657-1710) who, according to the legend, is burried under the tree. In 1710 he was invited to be the high pastor at the neighbor church and he died of plague before getting his position. It is thought that the tree was planted in 1680 or earlier, being the oldest foreign tree planted in Tallinn. It is cimented inside the trunk and one of the oldest natural monuments of the city. In 2015 the circumference was 510 centimeters and the height of 8 meters.
Cobor prin poarta Nõelasilma și pe strada Vana Posti ajung în piața Karjavärava unde este statuia coșarului vesel Onnelik Korstnapuhkija. E foarte greu să îi faci o poză fiindcă mereu se înghesuie lume să îi atingă butonii de la veston. Pe Suur Karja ies la teatrul dramatic și îmi găsesc drum spre autogară. Prin spatele teatrului ajung la Muzeul Băncii Estoniene aflat într-o frumoasă clădire a fostei Ligi Hanseatice. Mai departe trec prin parcul Lembitu mic între blocuri înalte și pe strada A. Lauteri ajung în marele bulevard Liivalaia. Peste el este o bisericuță interesantă și intru cu pioșenia cuvenită. După formă este obiserică ortodoxă...
I go down the Nõelasilma gate and on Vana Posti street I reach Karjavärava square with the statue of Onnelik Korstnapuhkija happy chimney sweep. It is hard to make a picture because a lot of people crowd to touch his vest buttons. On Suur Karja I pass the drama theater and find the way to the bus station. Behind the theater I reach the Bank of Estonia Museum in a beautiful building of the former Hanseatic League. Further on I pass the small Lembitu Park and on A. Lauteri street I reach Liivalaia boulevard. I see an interesting church after it and piously enter the orthodox church.
Este vorba despre Biserica Maicii Domnului din Kazan. Biserica Nașterii Maicii Domnului a fost construită în 1721 (cea mai veche din Tallinn și a doua din Estonia), după Marele Război al Nordului, de către colonelul prinț Shahovsky, comandant al regimentului garnizoanei Reval (cum se numea Tallinnul până în 1918) în timpul lui Petru cel Mare. Biserica are hramul Nașterii Maicii Domnului. În timp au fost aduse de la Sankt Petersburg icoana din Kazan a Maicii Domnului și o parte din vechiul altar al regimentului (nu mai există în prezent). Inițial zona bisericii era o suburbie a Revalului denumită Dorpat, aflată în direcția orașului omonim (azi Tartu). În suburbia cu case de lemn era garnizoana trupelor rusești din Tallinn. Biserica a fost timp de aproape 200 de ani biserică militară servind unitățile din apropiere. După primul război mondial (în care Estonia devine republică independentă) biserica devine civilă. Chiar dacă în sec. XX i-a fost diminuată grădina și biserica a trecut prin două incendii, ea continuă să fie de folos enoriașilor și în prezent.
It is about the Church of the Kazan Mother of God. The Church of the Nativity of Mother of God was built in 1721 (the oldest in Tallinn and the second in Estonia), after the Great Northern War, by the colonel Prince Shahovsky, comander of the regiment of garnisson of Reval (Tallinn before 1918) in the time of Peter the Great. The church is consacrated to the Nativity of Mother of God. By the time a copy of the Kazan Icon of the Mother of God and a part of the regiment's altar piece were brought here (doesn't exist anymore). Inittially the area of the church was a suburb of Reval and called Dorpat, in the direction of Dorpat (Tartu in present). In the suburb with wooden houses were the quarters of the russian troops. The church was military for about 200 years. After the First World War (when Estonia becomes independent republic) the church becomes civil. Even if in XX century its garden was diminished and the church passed two fires, it continues to be useful for the prayers.
Pe Liivalaia ajung la Tartu maantee (bulevardul de ieșire spre Tartu) și înainte de a face dreapta spre autogară, merg la stânga spre centru câteva sute de metri pentru a ajunge la Biserica Apostolică Armeană. Până în intersecția amintită văd pe stânga un coș înalt. Este ceea ce a mai rămas din veche fabrică de hârtie. La începutul sec. XIX pe malurile râului Härjapea din zonă erau multe mori și ateliere de vopsitorie. În 1887 Eduard Johnson unește mai multe mori în fabrica de hârtie. În 1930 râul e canalizat și fabrica continuă să funcționeze până în 1990 când Stockman preia clădirile. Există și o parte tristă a fabricii și a coșului: aici au fost arse cărți din literatura interzisă în timul perioadei sovietice.
On Liivalaia I reach Tartu maantee (the boulevard to Tartu) and before turning right to the bus station, I turn left to center a few hundred meters to see the Armenian Apostolic Church. Before the reminded cross I see on the left a high chimney. It is the only proof of the former paper factory/mill. At the beginning of XIX century the banks of Härjapea river were full of mills and tannery workshops. In 1887 Eduard Johnson gather more mills in the paper mill. In 1930 the river is channeled and the factory continues to work until 1990 when Stockman take the building. There is a sad part of the chimney history: here were burnt books from prohibited literature in the sovieic period.
Voiam să văd biserica Seegi (biserica armenească) citind în harta turistică de puțin despre biserica din lemn a cărei istorie te duce în sec. XIV. Ajung la ea și văd că e închisă. Cumva în ea simt istoria armenilor, așa cum de curând am citit în ”Cartea Șoaptelor” scrisă de Varujan Vosganian (cu mulțumiri prietenei care mi-a împrumutat cartea cu câteva luni înainte). Ca și în carte într-un cavou din cimitir, și aici doar preoții știu ce se întâmplă în biserică. Turnul de lemn este o mărturie a ”bisericuței ce ar fi putut” ca o comparație pentru clădirile moderne din jur (sursă: https://www.likealocalguide.com/tallinn/seegi-church).
I wanted to see Seegi church (the armenian church) reading in the touristic map a little about the wooden church that takes you back to XIV century. I reach it and it is closed. I feel the armenian history in it, as I recently read in the ”Book of whispers” of Varujan Vosganian (with many thanks to the friend who gave me the book a few months ago). Is in the book in a tomb, only the priests know what is happening here. The wooden tower is a proof of the ”little church that could” as a comparison for the modern buildings around (source: https://www.likealocalguide.com/tallinn/seegi-church).
După intersecția cu Liivalaia văd niște localuri interesante pe stânga și pe Tartu maantee merg până la intersecția cu Odra unde la dreapta este autogara (ușor de observat).
After the cross with Liivalaia I see dome interesting places on the left and on Tartu maantee I walk to the cross with Odra and then right to the bus station (easy to see it).
În autogară e foarte multă lume și fiecare pleacă sau vine din multe direcții. Fiindcă, trebuie să vă spun, în țările baltice se circulă foarte mult cu autobuzele. Există și căi ferate pe ecartament rusesc, dar liniile au puține legături, sunt puține trenuri pe zi (în comparație cu autobuzele) și biletele sunt mai scumpe decât la atobuze. Așa că aici e aglomerație mare. Și în plus sunt și o grămadă de companii în fiecare direcție. Pentru mine de exemplu (destinație Riga) sunt trei companii: Eurolines, Ecolines și LUX Express. La început mă uit la biletele de la ultimele două și mi se par scumpe. Trec și pe la aparatele automate de la firma TOKS și tot îmi par scumpe. Dar, făcând comparație, ultimii sunt cei mai ieftini. După ce verific pe telefon/internet (e wireless gratuit în autogară), mă decid să iau bilet la TOKS pentru mâine la 11.30. Așa că plătesc cu cardul 14 euro, scot un ditamai biletul și merg la biroul de informații doar ca să îmi confirme ora, data și peronul (pare-mi-se 14). Mi-am aranjat așadar drumul și pe seară îmi voi aranja și cazarea în Riga. Sunt mulțumit și ies din autogară. Căutam o toaletă publică gratis și aici nu este. Mă îndrept spre obiectivul următor: parcul Kadriorg!
Intru în cartierul Kadriorg cu case de lemn pe strada K. Türnpu, apoi pe Laagna tee și o doamnă de la o grădimiță mă îndrumă la o toaletă publică în complexul comercial Torupili Selver (unde ajung pe străzile J. Vilmsi și Vesivärava). Intru în complex și văd că toaletele sunt cu plată. Voi găsi o soluție și cumpăr (că tot sunt aici) niște ”brichete” pentru aprins și întreținut focul. De la complex fac dreapta pe Gonsiori și intru în parc prin spatele stadionului Kadrioru.
There's a lot of people in the bus station and all come or leave to different directions. Because, I have to tell you, in the baltic countries people use buses a lot. There are railways with russian gauge and they have a few line connections, a few trains a day (comparing to buses) and more expensive tickets. So it is crowdy here. And more, a lot of companies in different directions. For me (Riga) there are three companies: Eurolines, Ecolines and LUX Express. First I check for ticket prices for the last two and they seem expensive. At the TOKS vending machines they also look expensive. But in comparison they are cheaper. After checking on the web on the phone (they have free wireless in the bus station), I decide to buy ticket at TOKS tomorrow at 11.30. So I pay 14 euros with the card, take the long ticket and go to the info office to confirm the date, hour and platform (14 as I remember). I have the ticket and in this evening I will set my accomodation in Riga. I am satisfied and go out of the bus station. I was looking for a free toilet and there are no free ones here. So I head to the next objective: Kadriorg park!
I enter the wooden houses Kadriorg quarters on K. Türnpu street, then on Laagna tee and a lady from a kindergarden guide me to a public toilet in comercial complex Torupili Selver (on the streets J. Vilmsi and Vesivärava). I enter the complex and all the toilets cost. I will find a solution and buy (as I am here) some ecological fire cubes. From the complex I turn right on Gonsiori and enter the park in the back of Kadrioru stadion.
Aleile mă duc pe lângă izvorul pârâului din parc, apoi pe la grădina de trandafiri și piațeta Apollo, ies în strada Weisenbergi dintre cele două părți ale parcului și voi intra pe zona foarte faină amenajată între palatul prezidențial și muzeul de artă Kadriorg. Grădina de flori sau parcul obișnuit sunt foarte faine și cer fotografii simetrice către cele două clădiri frumos luminate. Se spune că nu ar fi nici o surpriză să te întâlnești pe aici chiar cu președintele estonian. Locurile sunt publice și oamenii sunt așa de puțini în toată țara că se cunosc între ei. Bine, poate exagerăm puțin, dar o populație de 1.32 milioane este destul de mică ;). În muzeul de artă voi intra doar în hol pentru câteva poze și mă plimb pe aleile parcului Kadriorg până în punctul lui cel mai vestic spre orașul vechi.
The alleys take me to the spring of the park stream, then to the roses square ant Apollo square, exit Weisenbergi street between the two parts of the park and I will enter the very well arranged area between the presidential palace and the Kadriorg art museum. The flower garden or regullarpark are very fine and they ask for simetric photos to the beautifull lighted buildings. It is said that it is not a surprise to meet here the estonian president. The places are open and public and people are not so much that they know all other in the country. Well, we exagerate, but a 1.32 milion population is small enough ;). I will enter the art museum just for a few pictures and walk on the Kadriorg park alleys to its westernmost point to the old city.
Pe strada L. Koidula cu alte case faine de lemn ajung într-o piațetă mai mare unde îmi iese în față biserica metodistă estoniană prin forma ei inedită (ca o pârtie de schi). Știu că mai văzusem o biserică cu formă asemănătoare, pare-mi-se că în Sandnes, Norvegia...
On L. Koidula street with other fine wooden houses I reach a big square where I observe the estonian methodist church with its unique form (as a ski slope). I know I saw another church with this form, in Sandnes, Norway as I remember...
De aici pe străzile Narva maantee, Jõe și Ahtri ajung în zona portului. Dau de o altă bisericuță ortodoxă și mă atrage. Preotul e foarte tânăr și intru în vorbă cu el. Îmi explică de ce crucea rusească are o linie înclinată (simbolizează cei doi tâlhari care prin mărturisirea păcatelor au ajuns unui în sus, în Rai și celălalt în jos, în Iad) și faptul că biserica estoniană ortodoxă are dreptul de a alege dacă rămân pe rit vechi sau schimbă pe rit nou. Foarte plăcută vizita în catedrala Sfântului Simeon și a Annei din Tallinn! Biserica a fost construită de marinari ruși în 1752-1755, a trecut prin multe modificări și chiar folosită ca sală de sport prin demolarea clopotniței. În 2000 a fost redată parohiei bisericii ortodoxe estoniene.
On the streets Narva maantee, Jõe and Ahtri I reach the harbour area. Another small orthodox church atracts me. The priest is very young and I talk with him. He explains why the russian cross has an oblic line (the two thieves who go after confession up to Heaven or down to Hell) and the fact the the estonian orthodox church has the right to choose between the old and the new rite. A very pleasant visit in the cathedral of St .Simeon and Anna of Tallinn! The church was built in 1752-1755 by the russian marines, passed a lot of modifications and it was even used as a sport hall by demolishing the bell tower. In 2000 it was given back to the parish of the estonian orthodox church.
Trec de muzeul estonian de arhitectură și pe lângă Momunentul liniei întrerupte și Turnul Margaretei ajung la Poarta mare de Coastă pentru a intra în orașul vechi. Putem vedea stema orașului deasupra porții masive.
I pass the estonian arhitecture museum and by the Broken Line Monument and Margit tower I reach the Great Coastal Gate to enter the old city. We can see the city's coat of arms over the massive gate.
Pe străduțe ajung la biserica Sfântului Olaf (Oleviste kogudus), pe sub ziduri văd multe turnuri și biserica ucrainiană (nu am noroc să bat la poarta masivă de lemn și cineva să iasă să îmi povestească istoria locului), ajung la Poarta măicuțelor, singura poartă de pe partea vestică a turnurilor și mă trezesc la monumentul lui Boris Elțîn. Foarte fain! Tot nu știam eu cum să ajung să merg pe sub zidurile cetății, la dreapta cum urcasem eu pe scări aseară la platforma de belvedere Patkuli.
On streets I wander and reach St. Olaf's church (Oleviste kogudus), under the walls I see a lot of towers and the ucrainian church (I don't have the luck to knock the wooden door and someone tells me the history of the place), reach the Nuns' gate, the only gate on the western part of the towers and find myself at the monument of Boris Elțîn. Very fine! I didn't know how to go under the walls of the city, on the right as I went up on the stairs to Patkuli view platform.
Pe aleea Toom-Kooli merg pe sub zidurile masive de stâncă sau zidite și înainte pe turnul Pilsticker urc pe scări și intru în orașul vechi spre catedrala Sfintei Maria. Ca și în alte locuri, și aici dau de grupuri ghidate prin locuri mai puțin umblate ale orașului. Pe lângă catedrala Alexander Nevski cobor pe Pikk Jalg la Turnul Porții Pașilor Mari (Pika Jala Väravatorn). Poarta făcea legătura între Toompea și port și pe aici puteau urca căruțele cu cai (spre deosebire de Turnul Porții Pașilor Mici pe unde se mergea pe jos).
On Toom-Kooli alley I go under the massive rock or built walls and before Pilsticker tower I go up on the stairs and enter the old city to St. Mary Cathed. As in other places, I meet guided groups in less known places of the city. I pass Alexander Nevski cathedral and go down on Pikk Jalg to Long Leg Gate Tower (Pika Jala Väravatorn). The gate was a connection between Toompea and the harbour and the horse carriages could go up on Pikk Jalg (comparing to Short Leg Gate Tower where only pedestrians could walk).
Puțin mai jos pe strada Lai sunt atent să nu depășesc intrarea în Borsi Käik, pasajul unde este prezentată sintetic istoria Estoniei (și viitorul :D).
Down on Lai street I am carrefull for not passing the entry of Borsi käik, the passage where is shortly presented the history of Estonia (and the future :D).
Prezentarea începe de la circa 10.500 î.e.n. cu sfârșitul erei glaciare în Estonia, ajunge pe la 3000 î.e.n. când au fost găsite primele așezări din Tallinn, menționează pe la 1030 primele scrieri despre Tartu și 1154 când este prima dată menționată Estonia pe hărți, amintește de revolta nocturnă de la Sf. George din 1343, de perioadele de război (1558-1629, Marele Război al Nordului 1700-1721, cele două războaie mondiale, războiul estonian de independență 1918-1920), publicarea primei biblii în estoniană 1739, construirea primei căi ferate de la Paldiski la St. Petersburg în 1870, revoluția din 1905, reobținerea independenței 1991, Tallinn capitală culturală europeană 2011, eclipsa solară în Estonia 2136, a 500-a aniversare a republicii Estonia. Bineînțeles că ultimele stârnesc ceva zâmbete...
The presentation starts around 10.500 b.C. with the end of ice age in Estonia, stops around 3000 b.C. at the first settlements in Tallinn, mentions at 1030 the first writing about Tartu and 1154 with the first mention of Estonia on maps, remind of night rising of St. George in 1343, of the war periods (1558-1629, The Great Northern War 1700-1721, the two world wars, the estonian independence war 1918-1920), publish of the first bible in estonian 1739, building of the first railway from Paldiski to St. Petersburg in 1870, revolution in 1905, reobtaining of independence 1991, Tallinn european cultural capital 2011, solar eclipse in Estonia 2136, the 500 anninversary of republic of Estonia. Of course the last two give some smiles...
Imediat ajung la biserica Sfântului Duh și vreau să intru. Din păcate este cu taxă și atunci mă limitez doar la câteva poze de afară. Plimbările îmi mai aduc în față câteva clădiri interesante (ultima este galeria dragonilor) și îmi termin ziua de plimbare fiindcă îmi este cam foame. Caut un loc unde să mănânc ceva bun.
I reach the Church of Holy Spirit and I want to enter. It is with entrance fee and I stay only for some outside picture. The walk gives me some beautiful buildings (the last is dragons gallery) and I finish the walking day because I am hungry. I search for a good place to eat.
Și străzile îmi scot în față restaurantul indian Chakra. India... Intru și pentru ceva vreme mă simt ca în subcontinentul asiatic. Chiar îmi exprim bucuria de a fi aici față de băiatul care mă servește. Cunosc oarecum meniul și mă felicită pentru alegerile făcute. Ca la ei acasă...
The streets take me to Chakra indian restaurant. India... I enter and for some time I feel like in asian subcontinent. I express my joy to the boy who serves me. In a way I know the menu and he congratulate me for the choice. As at their home...
Sunt la doi pași și o mașină elegantă mă anunță că am ajuns ”acasă”...
I am very close and an elegant car announce that I am ”home”...
În living asist (nu intervin că nu e treaba mea) la un moment simpatic: un cubanez de vreo 60 de ani are probleme cu plățile și gazdele nu vor să îl mai țină. Stau doar până vine proprietarul și negociază cu el. Nu cunosc finalul... Îmi fac rezervare la hostelul Latberry din Riga unde voi ajunge mâine seară. Ce moment interesant va fi la sosire acolo... Vedeți în episodul următor...
In the living I see (it is not my job) a nice moment: a cubanese of about 60 years old has problems with payment and the hosts don't want to keep him anymore. I only stay until the owner comes and I don't know the end... I make a reservation at Latberry hostel in Riga where I will be tomorrow evening. What an interesting moment will be there... In the next episode...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu