Vilnius, Užupio 08.01.2018

Dacă te uiți pe o hartă a orașului, ai zice că am văzut tot ieri. Ce ar mai fi și azi de văzut? Totuși hai la plimbare, dacă tot sunt(em) în Vilnius. 

De data asta din piața Gării fac stânga pe străzile Vilnius Šopeno și Kauno (de la Kaunas, orașul în care voi ajunge mâine). Acum pentru a ajunge la locul de belvedere de pe dealul Verkiai/Tauro fac dreapta pe Mindaugo gatve și la teatrul dramatic rus stânga pe Jono Basanavičiaus gatve. În fața teatrului observăm statuia lui Romain Gary (mai exact Roman Kacew, lituanian), scriitor, cineast, regizor, aviator și diplomat francez și cea a trei dintre semnatarii declarației de independență a Lituaniei: Jonas Basanavičius, Mykolas Biržiška și Povilas Gaidelionis. În capătul străzii dau de biserica Sfinților Constantin și Mihail construită în 1913 în onoarea țarilor Romanovi Constantin și Mihail Maleic. În interior se vede și se simte creștinismul rusesc. 

If you look on a city map, tou could say that I/we saw everything yesterday. What could we see more? Let's go for a walk, if I/we are in Vilnius. 

From the Railway Station square I turn left on Vilnius Šopeno and Kauno (from Kaunas, the city I will go tomorrow) streets. Now, for reaching the sight place of Verkiai/Tauro hill I turn right on Mindaugo gatve and at russian drama theater I turn left on Jono Basanavičiaus gatve. In front of the theater we see the statue of Romain Gary (more precisely Roman Kacew, lithuanian), writer, cineast director, aviator and french diplomat and the one of the three signers of independence declaration of Lithuania: Jonas Basanavičius, Mykolas Biržiška and Povilas Gaidelionis. At the end of the street I find the church of st. Constantine and Michael built in 1913 in the honor of Romanov tsars Constantin and Mihail Maleic. Inside we can see and feel the russian christianism.

Prin parc cobor spre cele trei cruci simbolice și pentru moment nu pricep de ce îi zice loc de panoramă; nu se vede spre centrul orașului și spre parcurile Vingio și rezervația peisagistică Karoliniškės. Nu e multă lume pe aici. De fapt doar o singură fată venită din Spania și stabilită aici. Îi place orașul fiindcă e liniștit și poate ieși oricând cu cățelușa Nuna pe afară. Nuna e foarte curioasă fiindcă nu a mai văzut frunze înghețate până acum și le miroase pe toate. La început nu se apropie de mine și, doar cu câteva bobițe de câine îi devin cel mai bun prieten. Când ne despărțim, ele vor merge în direcția de unde am venit eu și eu cobor spre  Pamėnkalnio gatve. Nuna a coborât puțin după mine și apoi s-a întors spre casa ei :)!

Traversez piața Lukiškės (Lukiškių aikštė) și sunt atras de imensa biserică a sf. Apostoli Filip și Iacob (Šv. Apaštalų Pilypo ir Jokūbo bažnyčia).

In the park I go down to the three symbolic crosses and for the moment I don't understand why they say panoramic place; you don't see to the city center and more to Vingio parks and Karoliniškės landscape reserve. There is no so many people here. In fact is only one girl from Spain and established here. She like the city for its silence and she can go out every time with her female dog Nuna. Nuna is very curious because she hasn't seen frozen leaves until now and she smells all of them. First she stays away from me and, after a few dog food balls, I become her best friend. When we split, they go in the direction I came from and I go down to Pamėnkalnio gatve. Nuna came down after me for a few meters and then turned back to her home :)!

I pass through Lukiškės square (Lukiškių aikštė) and I am attracted by the huge church of St. Apostles Philip and Jacob (Šv. Apaštalų Pilypo ir Jokūbo bažnyčia).

Biserica este singura restaurată din cele trei mari biserici de mănăstire dominicană din Vilnius. Biserica a fost construită în 1690-1727 pe locul unei biserici de lemn și fațada a fost finalizată 10 ani mai târziu. Cele trei clopote aveau nume umane: Iacob, Dominic și Filip. Biserica a fost închisă între 1831 și 1992, până în 1948 fiind chiar părăsită. Icoana Fecioarei Maria făcătoare de minuni din Lukiškės, zona în care ne aflăm (au fost înregistrate multe minuni făcute de această icoană, distrusă și repictată de câteva ori) își găsește povestea în cartea ”Fântâna Mistică” pregătită de părintele dominican Remigijus Smiarovskis. În biserică putem citi despre zona Lukiškės, întreaga ei istorie zbuciumată, închisoarea și locul de execuție al participanților la revolta din 1863, despre ordinul dominicanilor (cu motto-ul ”Laudare, bedenicere, praedicare”) în general și în Lituania și despre carillon. Carillon-ul este un instrument muzical rar, caracteristic prin sunet când este folosit în exterior, cu 23-80 de clopote de diferite mărimi care determină variația sonoră. La început se cânta manual, acum e programat prin mijloace electronice. Există ceva mai mult de 600 de carillon-uri în toată lumea, peste 200 fiind în Olanda, țara sa de origine. În Lituania există trei carillon-uri în Kaunas, Klaipeda și cel care se proiectează aici, în Lukiškės. Vă dați seama că aici eu doar am făcut un rezumat a ceea ce puteți citi în biserică. Doar trebuie să aveți interesul de a cotrobăi prin toate cotloanele acesteia :)!

The church is the only one restaurated from the three dominican monastery churches in Vilnius. The church was built in 1690-1727 on a place of a wooden church and the facade was finished 10 years latter. The three bells had human names: Jacob, Dominic and Philip. The church was closed between 1831 and 1992, being dilapidated until 1948. The Icon of Virgin Mary of Lukiškės, maker of miracles (there were registrated more miracles made by this icon, destroyed and repainted for a few times) finds its story in the book ”The mystic fountain” prepared by the dominican father Remigijus Smiarovskis. In the church we can read about Lukiškės area, her whole struggling story, the prison and the execution place of the participants in the uprising in 1863, about the dominican order (motto is ”Laudare, bedenicere, praedicare”) in general and in Lithuania and about the carillon. Carillon is an rare musical instrument, characterized by the sound when used outdoors, with 23-80 bells with different size that give the sound range. At the beginnings they used it manually and now it is programmed by electronic means. There are more than 600 carillons in the world, over 200 being in Netherland, its origin country. In Lithuania are three carillons in Kaunas, Klaipeda and the one projected here in Lukiškės. Imagine that I made just a resume of what you can read here in the church. You just have to have the interest of searching in all its corners :)!

Ies spre Neris la Podul Alb (aflat între orașul vechi și un cartier modern cu centre comerciale și zgârie-nori) și intru prin complexul de magazine pentru o toaletă și pentru a cumpăra un steag și magneți. Pe care îi găsesc într-o librărie! Sunt un pic cam scumpi și fiind singurul loc unde am văzut, cumpăr câțiva pentru acasă! Pe malul pietonal al Nerisului trec pe sub Podul Verde și, înainte de Podul lui Mindaugas, văd pe stânga o clădire cu o statuie impresionantă în vârf. Este vorba de Muzeul de energie și tehnologie, aflat într-o clădire din 1902, distrusă și restaurată. Statuia este o reconstrucție a statuii originale ”Elektra” a lui B. Balzukevicius, refăcută în 1995 de Petras Mazuras. Pe Podul lui Mindaugas văd multe lacăte, dovezi de iubire și apoi pe malul Nerisului ajung la Vilnia.

I go to Neris to White Bridge (between the old town and a modern neighborhood with commercial centers and skyskrapers) and enter the magasine complex for toilet and some magnets and a flag. I find them in a bookstore! They are expensive and I buy some for home! On the pedestrian bank of Neris I pass under the Green Bridge and before the Bridge of Mindaugas I see on the left a building with an impressive statue on the top. It is the Energy and Technology Museum, in a 1902 building, destroyed and restaured. The statue is reconstructed in 1995 by Petras Mazuras after a model of  original ”Elektra” statue of B. Balzukevicius. On Mindaugas Bridge I see a lot of lockers as proofs of love and go on the other bank of Neris to Vilnia mouth.

Râul Vilnia oferea apărare naturală și resursă de apă orașului și cetății din vechiul Vilnius. Pe malul lui erau mori și ateliere artizanale. Lucrările hidrotehnice (canale, baraje, mori) reflectau tehnologia de la acea vreme. Cum au fost multe inundații, după ce a fost demolată ultima moară regală din castel, patul râului a fost canalizat de-a lungul dealului Bekesh. Vizitez Parcul Bernardin și pe dreapta Catedrei de Design Interior (am fost și ieri pe aici) ajung la ieșirea din Republica Užupio în zona tibetană. Cumva atmosfera asiatică e impregnată aici prin desene, steaguri de rugăciune și relaxare...

Vilnia river offered natural defence and water resourse for the city and the castle of old Vilnius. On the banks one could see mills and artisans' workshops. The hydrotechnical works (channels, dams, mills) reflect the technology from those time. As there were many floods, after the demolish of the last royal mill from the castle, the riverbed was straightened alond the Bekesh Hill. I visit Bernardin Park and on the right of the Interior Design Cathedra (I have been here yesterday) I reach the exit of Užupio Republic in the tibetan area. In some way the asiatic atmosphere is felt here in drawings, praying flags and relax...

Și fiindcă tot sunt aici, hai să vizitez mai pe îndelete ”Republica Užupio”. Mai bine zis să o traversez! Fusesem prin Grădina/Parcul Bernardin și pe dealul Bekesas unde e Universitatea, fusesem în piața tibetană, fusesem pe strada Užupio... Acum ajung la Îngerul din Užupis, trec pe la Costituția publică afișată stradal și ies pe strada Paupio spre zona de camping (parcurile Kūdrų) spre Bastionul zidului orașului. Deja suntem în Vilnius :)!

And because I am here, I could visit more ”Užupio Republic”. Better said I traverse it! I have been in Bernardin Park/Garden and on Bekesas hill where is the University, I have been in tibetan square, I have been on Užupio street... Now I see the Angel of Užupis, pass the street announced public Constitution and go on Paupio street to the camping area (Kūdrų parks) to City Wall Bastion. We are already in :)!

Bastionul Barbakanas este una din zonele zidului orașului refăcută începând cu 1987. În 1503 marele duce Alexandru de Lituania a permis construirea unui zid de apărare a orașului. În prima jumătate a sec. XVII s-a construit bastionul care includea și poarta Subaciaus. Era o structură militară bazată pe focuri de artilerie și și-a pierdut funcția la sfârșitul sec. XVIII după războiul cu rușii și suedezii. Bastionul adăpostește o expoziție a Muzeului Național al Lituaniei.

Barbakanas bastion is one of the city wall areas rebuilt beginning with 1987. In 1503 the grand duke Alexander of Lithuania granted the building of a city defence wall. The bastion was built in the first part of XVII century and it contained the Subaciaus gate. It was a military structure based on artilery fire and lost its function at the end of XVIII century after the war with russians and swedes. The bastion hosts an exposition of the National Museum of Lithuania.

Pe  Savičiaus gatve trec pe lângă biserica Sfintei Fecioare Maria din Vilnius, ies în Piața Primăriei și mai fac o scurtă vizită la centrul turistic și intru prin altă parte a ghetto-ului aflată între Primărie și Bazilijonų gatve. Adică în principal pe Arklių gatve pe care văd multe grafitti simpatice și statuia scriitoarelor Sofija Ivanauskaitė-Pšibiliauskienė (1867-1926) și Marija Ivanauskaitė-Lastauskienė (1872-1957) care semnează sub același pseudonim Lazdynų Pelėda. Mai în față este și statuia lui Taras Hryhorovich Shevchenko (1816-1861), scriitor, poet și pictor ucraininan care a inspirat mișcarea de renaștere națională.

On Savičiaus gatve I pass the Church of St. Virgin Mary of Vilnius, enter the Main Hall Square, make a short visit to the touristic center and enter another part of the ghetto between the Main Hall and Bazilijonų gatve. Mainly on Arklių gatve where I see a lot of nice grafitti and the statue of writer sisters Sofija Ivanauskaitė-Pšibiliauskienė (1867-1926) and Marija Ivanauskaitė-Lastauskienė (1872-1957) signing under the same pesudonym of Lazdynų Pelėda. Further on is the statue of Taras Hryhorovich Shevchenko (1816-1861), ucrainian writer, poet and painter, inspirer of the national revival movement.

De fapt eu vreau să ies la piața Halle (Halės Turgus) despre care se spune că ar fi cea mai veche piață din Lituania. La început piață de cai (sec. XV) și apoi piață de grâne (începând cu sec. XVI), în 1906 putem vedea clădirea actuală în care chiar poți simți pulsul orașului. Doar că acum este închisă și trebuie să mă rezum doar la o poză din exterior!

In fact I want to reach Halle Market (Halės Turgus) which is said to be the oldest market in Lithuania. At the beginnings horse market (XV century) and then grain market (beginning with XVI century), from 1906 we can see the actual building where you can feel the bustle of the city. It is closed now and I have to resume for an outdoor picture!

Spre ”casă” mai fac o pauză doar la Strada Artei înviorată în urma unui festival urban în 2015. Un lucru inedit aici: o lucrare care îi prezintă pe Putin și Trump sărutându-se :D!

Before going ”home” I make a last break to Art Street refreshed in an urban festival in 2015. An unique thing here: a drawing presenting a kiss between Putin and Trump :D!

Am chef de relaxare și socializez cu colegii de cameră, mai stăm la povești (atât cât permite flexibilitatea limbii comune), mâncăm, mai descarc poze... Spre seară vreau să îmi mai iau ceva de mâncare și mă limitez la un sandwich ieftin, mare și bun din autogară, de la un fast food de sub supermarket. În stil socialist e adevărat, totul e gândit să fie eficient: magazine, gară, autogară, agenții de turist, fast-food-uri, case de schimb... Toate în același loc! De mâine iar la drum...

I am in a relax mood and socialize with my room mates, chat for a while (as long as the flexibility of the common language allows), we eat, I download some pictures... In the evening I want to buy some food and limit to a cheap, big and good sandwich from a fast food in the bus station. In socialist style everything is efficient: shops, railwaystation, bus station, tourism agencies, fast foods, exchanges. All in one place! Tomorrow back on the road...

Explorare de la Rīga la Vilnius 07.01.2018

De două zile știu de programul autocarelor spre Vilnius și mi-am făcut aseară și rezervare la 5 Euro Hostel pentru două nopți. Bine, costă 5 euro pe noapte plus alte taxe de oraș pe care ți le cere când plătești! Nu-i bai! Cum la 11.00 am sigur autocar, pe la 9.30 plec de la hostel cu toate bagajele după mine. E răcoare un pic și mă bucur ca un copil când văd ceva brumă pe mașini și pe acoperișurile caselor. Pe același drum cunoscut și apoi pe Dzimavu iela merg spre gară. Întâi vreau să văd dacă nu am cumva tren spre Vilnius. De unde!  Linii de tren sunt spre Valga, Skulte, Tukums 1, Liepāja, Daugavpils, Zilupe și Gulbene. Nu e nici o linie spre Lituania! Așa că merg la autogară și verific de autocare. Am toată ziua! Ies din autogară fiindcă aș mai avea un lucru de văzut!

Din autogară fac stânga pe podul care trece peste canalul Pilsetas și ajung la Piața Centrală/Rīgas centrāltirgus. Este un fel de hala Obor construită în primul război mondial. Atunci cele cinci hangare principale adăposteau zeppelinele germane. A fost planificată în 1922 și construită în 1928-1930 în locul pieței Daugavala. În al doilea război mondial rușii au folosit piața păstrându-i funcțiunea, doar denumirea devenind Central Kolkhoz Market/Centrālais Kolhozu tirgus. Intru curios să văd ce și cum e pe aici! Fructe, legume, miros de pește, dulciuri... Caut o toaletă și este cu plată. Așa că mă abțin știind că voi găsi cumva ceva gratis. Printre clădirile din spatele piețel găsesc hostelul Alta și rog băiatul de la recepție să mă lase la toaletă. ”Desigur, du-te!” ”Mulțumesc” Mai departe merg mult mai relaxat prin piață, vreau să-mi cumpăr 1.5-2 litri de kvass (băutură letonă tradițională fără alcool) și nu pot plăti cu cardul și mă întorc la autogară. Îmi iau bilet de la casa internațională (17 euro) spre Vilnius și mai stau câteva minute până vine autocarul la peron (peronul 1, locul 15). Este un pic rece afară ;). La autocar mi se verifică cartea de identitate, co-șoferul scrie ROM pe bilet și la 11.00 pornim la drum.

I know the bus program for Vilnius from the day I came and yesterday I made reservation at 5 Euro Hostel for two nights. Well, 5 euro/night plus city tax which you pay on arrival! It is ok! As I have bus at 11.00, I leave the hostel around 9.30 with all my packs. It is mild and I am happy as a child when I see hoarfrost on roofs and cars. On the same known way and then on Dzimavu iela I go to the railway station. First I want to check if I have a train to Vilnius. Yeah, sure! There are lines to Valga, Skulte, Tukums 1, Liepāja, Daugavpils, Zilupe and Gulbene. No line to Lithuania! So I go to the bus station and check for buses. I have during all day! I go out of the bus station because I have one more place to see!

From the bus station I turn left on the bridge over Pilsetas channel and reach the Central Market/Rīgas centrāltirgus. It is a kind of Obor Market built in WWI. In that time the five hangars were used for german Zeppelins. It was planned in 1922 and built in 1928-1930 instead of Daugavala market. In WWII the russian used it with the same purpose only the name being changed in Central Kolkhoz Market/Centrālais Kolhozu tirgus. I enter with curiosity to see it inside! Fruits, vegetables, fish smell, sweets... I look for a toilet and all are with a fee. I hold myself and know that I will find a free one. Among the buildings behind the market I find Alta hostel and ask the reception boy for a toilet. ”Of course, go!” ”Thanks!” I continue more relaxed in the market, want to buy a 1.5-2 liters bottle of kvass (latvian traditional non-alcoholic beverage), I can't pay with the card and turn back to bus station. I take a ticket from the international kassa (17 euro) to Vilnius and stay inside for a few minutes until the bus comes at the platform (platform 1, place 15). It is a little cold outside ;). At the bus they check my ID card, the co-driver writes ROM on my ticket and at 11.00 we start.

Ieșim cumva pe A8 și Kārļa Ulmaņa gatve. În afara orașului câmpurile sunt acoperite de zăpadă și mă bucură. Trecem prin Bauska, apoi intrăm în Lituania, zăpada se duce, observ trecerea pe lângă Panevėžys și Ukmerge și continuăm spre Vilnius. De remarcat că în Lituania cam dispare zăpada. Am aceleași ocupații ca și în autocarul dinainte și în plus mă bucur de muzică și internet din sistemul de care beneficiem toți în preț. Timpul trece până la 14.40 când văd placa de intrare în Vilnius. Mai facem încă 25 de minute până la autogara situată în afara centrului orașului și foarte aproape de gară și de hostelul unde stau.

We exit on A8 and Kārļa Ulmaņa gatve. Outside the city the fields are covered with snow and it makes me happy. We pass Bauska, enter Lithuania, the snow disappears, I observe the the cities of Panevėžys and Ukmerge passing and continue to Vilnius. Note that the snow disappears in Lithuania. I have the same stuff to do as in the last bus and more I enjoy music and internet from the system we have included in the price. Time passes until 14.40 when I see the entering in Vilnius. We make more 25 minutes to the bus station situaited ouside city center and very close to train station and my hostel.

Ies din autogară și cu ajutorul Google Maps mă orientez spre hostel. Este pe strada Geležinkelio (gatve) la numărul 6. Adică la doar câteva sute de metri! Superb! Urc la etajul 3 urmărind covorașele cu ”5 Euro hostel” și intru fix în față la recepție. Foarte puțină engleză și aici, suficient cât să ne descurcăm. Cu taxă de oraș etc mă costă pentru două nopți 12.40 euro. Convenabil! Îmi arată camera și îmi aleg patul, primesc cheile de la dulap și cameră și cam asta e. Știu că am lenjerie de pat inclusă fiindcă văd la ceilalți colegi de cameră. Dar unde este? Descopăr în câteva minute că e în dulap! Ca să înțelegeți, camera pare a fi dintr-un fost spital sau fabrică, undeva la 6x8 metri suprafață, cu șase paturi pe un singur nivel, o masă la mijloc cu trei scaune, un dulap și un frigider funcțional. Aici se vorbește mai mult rusă. Cumva e logic, Vilnius/Lituania este între Belarus și Kaliningrad, o exclavă a Federației Ruse. Acum, când scriu, aflu și eu prima dată termenul ăsta! Este un teritoriu al unei țări aflat între alte țări. Doar un tadjic din Dușanbe (Душанбе), Islam (numele complet Islomiddin Murodov), știe ceva cuvinte în engleză și e foarte amabil cu mine. Chiar dacă avem puține cuvinte comune, folosește Google translate pe laptop și astfel putem comunica mai mult. A doua zi aflu că face tranzacții cu mașini din Europa spre Asia și cumva e dezamăgit când îi arăt ce prețuri sunt la mașini în România. Mai am doi colegi de cameră care sunt șoferi de tir în așteptare de curse. Cert e că, indiferent de limba vorbită, ne înțelegem bine, mă invită/obligă să mănânc cu ei și chiar îmi face invitație să merg cumva la el acasă, în Tadjikistan. E o țară muntoasă dintre Afganistan și China și se oferă ca ghid și cumva gardă de corp personală!

Îmi las ceva lucruri în dulap, iau o hartă și pornesc la plimbare! Merg la gară (geležinkelio stotis), îmi plac arhitectura, bradul de Crăciun și machetele cu căile ferate lituaniene și cu zona gării (mă uit ca un copil încântat de fiecare mașinuță și vagon), ies din gară, traversez piațeta și apoi pe Stotis gatve (strada Gării) și Sodų gatve merg spre oraș. În capăt sunt niște ziduri solide, fac stânga și apoi prima la dreapta (Rūdninkų gatve). Îmi atrage atenția Biserica catolică a tuturor sfinților (Vilniaus Visų Šventųjų bažnyčia) pe care o pozez din exterior. Biserica în stil baroc a fost construită în 1620-1630 și a fost adaptată ordinului Carmeliților. De reținut că în timpul celui de-al doilea război mondial preoții ajutau cu mâncare și refugiere printr-un tunel secret pe evreii din ghetoul aflat în apropiere!

I go out of the bus station and helped by Google Maps I find the hostel. It is on Geležinkelio street (gatve) at number 6. Just a few hundreds of meters from here! Great! I go up to 3rd floor following the ”5 Euro hostel” carpets and enter straight to reception. Very, very few english words here, enough to understand each other. With all the taxes I pay 12.40 euros for two night. Good price! They show me the room and I choose the bed, get the keys from the locker and the room and that's it. I know I have linen included and I don't find it. Where is it? I discover it in the locker in a few minutes. The room is like in a hospital or a factory about 6x8 meters in surface, with six one level beds, a table with four chairs in the middle, lockers and a functioning refrigerator. They speak a lot of russian here. It is logical, Vilnius/Lithuania is between Belarus and Kaliningrad, an exclave of Russian Federation. When I write I find this word! It is an isolated territory of a country situated between other countries. Only one tadjik of Dușanbe (Душанбе), Islam (complete name Islomiddin Murodov), knows some english and he is very kind. Even with a few common words, he uses Google translate on laptop and in this way we can communicate more. Next day he tells me that he makes car transactions between Europe and Asia and he is dissapointed of the car prices from Romania. I have two other room colleagues who are truck drivers waiting for job. It is sure that, no matter what the language is, we understand each other. Islam invites me to eat with them and even invites me to visit his country and home in Tadjikistan. It is a mountain cuntry between Afganistan and China and he offers himself as a guide and personal bodyguard!

I leave some stuff in the locker, take a map and go for a walk! First I go to railway station (geležinkelio stotis), love the architecture, Christmas tree and the lithuanian railways models (I watch them as a happy boy glad of every car and wagon), get out of the station, walk through the square and then on Stotis gatve (Station street) and Sodų gatve go to the city. At the end I have some strong walls, turn left and then first to right (Rūdninkų gatve). I am attracted by the Catholic Church of All Saints (Vilniaus Visų Šventųjų bažnyčia) which I take pictures from outside. The baroque style church was built in 1620-1630 and adapted to Carmelites order. We must remember that during WWII the priests helped the jews from the nearby ghetto with food and host through a secret tunnel!

Puțin mai în față vizitez Curtea cu scupturi (Skulptūrų kiemas) cu intrare gratuită între 12.00 și 20.00. Sculpturile sunt abstracte și arată că arta se poate face din orice material: beton, materiale plastice, oțel, tablă, granit și plexiglas.

Further on I vist the Sculpture Yard (Skulptūrų kiemas) with free entrance between 12.00 and 20.00. The scultures are abstract and show that art can be made in any material: concrete, polistiren, steel, tin, granite and plexiglass.

Ajung în piața Primăriei (rotušė) în care e un târg temporar de Crăciun în niște semisfere de sticlă și las străzile să mă conducă. Astfel pentru ceva vreme voi cutreiera străzile din ghetoul din 1941-1943 aflate la stânga pieței Primăriei.

I reach the Main Hall (rotušė) square where I see a temporary Christmas fair in some semispheric glass shops and let the streets guide me. So, for some time, I will wander the streets from the 1941-1943 ghetto on the left of the square.

Pe strada Dominikonų gatve ajung la, ghiciți, Biserica Dominicană a Sfântului Duh. A nu se confunda cu Biserica Ortodoxă a Sfântului Duh! Aici a fost o primă biserică din lemn în timpul lui Gediminas. În 1408 Vytautas a construit prima biserică din piatră care apoi a fost extinsă. În 1501 a fost dată ordinului Dominican care a construit o mănăstire în apropiere. În 1807 autoritățile țariste o transformă în închisoare. Printre  cei mai cunoscuți oameni închiși aici sunt patrioții lituanieni Filaret, participanți la răscoalele din 1831 și 1863. Se spune că subsolurile bisericii conțin multe corpuri bine conservate (mumii) datorită uscăciunii aerului. Vom vedea mai încolo așa ceva în cripta mănăstirii capucine din Brno. Putem vedea la intrarea bisericii o emblemă a celebrării a 600 de ani de la creștinarea Lituaniei inițiată de regele Poloniei și mare duce al Lituaniei  Władysław II Jagiełło și de vărul său Vytautas cel Mare. Se spune că Lituania ar fi ultima țară care a fost creștinată din cele actuale...

On Dominikonų street/gatve I reach at, guess, the Dominican Church of Holy Spirit. Don't mess with Orthodox Church of Holy Spirit! It was here a wooden church from Geminidas' times. In 1408 Vytautas built the first rock church which was extended later. In 1501 it was given to the Dominican order and they built a monastery nearby. In 1807 the tzarist authorities transform it in prison. Among the best known prisoners we remark the lithuanian patriots Philaret, participants at the uprisings in 1831 and 1863. It is said that the basements of the church contain a lot of well preserved corps (mummies) due to the drieness of the air. We will see something similar in capucin church in Brno later. At the entrance we see a mark for celebration of 600 years of Lithuania's christianisation initiated by the king of Poland and Grand Duke of Lithuania Władysław II Jagiełło and his cousin Vytautas the Great. It is said that Lithuania is the last christianised country of the actual ones...

Întâmplător dau de ambasada României aflată într-o clădire de sec. XVI și care a servit până în 1941 ca loc de rugăciune al comunității evreiești.

By chance I find the Romanian Embassy in a building from XVI century which served as a house of praying for the jewish community until 1841.

Pe străduțe ajung prin fața Universității în parcul catedralei din Vilnius unde este un târg de Crăciun (adică un fel de târg cum e la noi în fiecare oraș în prag de Crăciun), o scenă cu show popular și foarte multă agitație. În jur sunt mai multe monumente pe care vreau să le văd în liniște: catedrala din Vilnius cu clopotnița separată, statuia lui Geminidas, palatul Ducilor și Turnul castelului lui Geminidas aflat pe o colină ceva mai sus. Nu am acces la ultima amintită. Am și ceva ”probleme” cu bateria telefonului (pentru poze) și prefer să fac altceva (după câteva poze rapide și sumare), să îmi încarc telefonul puțin și să revin altă dată în liniște. Cine știe că va fi tot în seara asta?

On small streets I am in front of the University and then in the Vilnius cathedral park where I see a Christmas fair (similar to those in romanian cities before Christmas), a scene with music and popular show and a lot of bustle. There are more monuments around and I want to see them quietly: the Vilnius cathedral with the separate bellfry, the statue of Geminidas, the Palace of Dukes and Geminidas Castle Tower on a hill without acces. I have some ”problems” with the battery (for pictures) and I prefer to do something else (after a few fast pictures), charge my phone for some time and come back another time in silence. Who knows it will be in this evening?

Pe strada pietonală Pilies gatve mă opresc la restaurantul ”La crepe” să gust ceva și să îmi și incarc telefonul. Este un restaurant cu tot felul de mâncăruri lituaniene din diferite timpuri și voi gusta așa: o băutură locală numită Kanapinis (făcută din cânepă, domnișoara foarte seviabilă se scuză când întreb dacă e din canabis și se întoarce rapid explicându-mi că totul e legal; de fapt la mine era o simplă curiozitate!), o supă de hering rece Silkiu sriuba cu cartofi din timpuri medievale, pâine neagră prăjită Kepinta duona cu sos de brânză și felii de usturoi și ca desert prăjitură de casă/naminis Tinginys. În total 12.40 euro! Mi se încarcă și telefonul și papilele gustative și pornesc mai departe la explorarea urbană!

On pedestrian street Pilies gatve I stop at ”La crepe” restaurant to taste something and charge my phone. They have lithuanian dishes from all times and I will taste this: a local drink called Kanapinis (made of hemp, the servant lady excuses herself when I ask about cannabis and turns back fast explaining me that everything is legal, it was just a curiosity for me!), a herring cold soup Silkiu sriuba with potatoes from medieval times, brown toasted bread Kepinta duona with cheese sauce and garlic slices and as desert a homemade cake/naminis Tinginys. Totally 12.40 euros! My phone charges together with my taste buds and I continue with urban exploration!

Pe strada Sf. Mihail/Šv. Mykolo gatve ajung între bisericile Sf. Arhanghel Mihail, Sf. Anna și biserica romană catolică Sf. Francisc de Asissi (Bernardine). Biserica Sfintei Anna, aflată pe malul drept al râului Vilnia, a fost construită pentru marea ducesă de Lituania, Anna, prima soție a lui Vytautas. Biserica actuală a fost construită în 1495-1500 și este o combinație de gotic flamboiant și din cărămidă. Împreună cu biserica Sf. Francisc de Asissi formează un ansamblu mănăstiresc interesant, site UNESCO. Pe lângă monumentul lui Adomas Mickevičius/Adam Mickiewicz (Paminklas Adomui Mickevičiui), poet și scriitor polonez naționalist, mă îndrept spre Vilnia și spre intrarea în parcul Bernardin (Sereikiškių parko Bernardinų Sodas). Doar la intrare pozez globul în viziunea artiștilor și merg, pe lângă Catedra de Design Interior al Facultății de arte spre strada Uzupio. Aici este declarată o republică a artiștilor (doar formal, nu e ceva oficial) și explorez un pic străduțele. Mâine voi vedea și pe lumină zona.

On St. Michael street/Šv. Mykolo gatve I reach a small place between St. Archangel Michael, St. Anna and roman catholic St. Francisc de Asissi (Bernardine) churches. The St. Anna church, on the right bank of Vilnia river, was built for the Grand duccess of Lithuania, Anna, the first wife of Vytautas. The actual church is built in 1495-1500 as a combination of flamboyant and brick gothic. It formes a interesting monastery complex with Sf. Francisc de Asissi church, UNESCO site. Passing by the monument of Adomas Mickevičius/Adam Mickiewicz (Paminklas Adomui Mickevičiui), nationalist polish poet and writter, I head to Vilnia and the entrance of Bernardin Park (Sereikiškių parko Bernardinų Sodas). I just take a picture of the globe in artists' vision and walk by the Interior Design Cathedra of the Arts Faculty to Uzupio street. Here the artists declared a republic (formal, not official) and I explore the streets. Tomorrow we will see the area on day.

Din Uzupio găsesc poteci care mă duc spre dealul mormântului lui Gediminas (Gediminas Kapo Kalnas) (alt. 163.94 m). Ce dacă e noapte, explorarea nu se oprește! Doar vin dintr-o zonă unde e aproape mereu noapte! Dealul are forma unui trunchi de con cu o terasă de 3 metri diametru în vârf. Se presupune că mormântul lui Geminidas este în acest deal. În jurul dealului au fost făcute înmormântări în sec. XVII-XVIII și o piatră de sacrificiu formală stă în mijlocul terasei.

From Uzupio I find paths taking me to Gediminas grave hill (Gediminas Kapo Kalnas) (alt. 163.94 m). It is night, the exploration continues! I am coming from an area with dark almost all the time! The hill has a truncated cone form with a terrace of 3 meters diameter on the top. It is supposed that Gediminas was burried on this hill. Around the hill people made a lot of funerals in XVII-XVIII centuries and a formal sacrifice altar stone stands in the middle of the terrace.

Găsesc poteci care mă duc pe Dealul Mesei (Stalo Hill) și apoi pe Dealul celor trei cruci. Dealul Mesei (alt 164.5m) este unul din cele mai înalte dealuri din parcul Kalnai și a primit denumirea datorită zonei plate de 1.3 ha din vârf săpate printre alte mici dealuri și ravine în timpul fortificațiilor țariste din 1831. Descoperirile arheologice au arătat urme ale unei așezări de sec. XIV și un nivel ars ce corespunde incendiului menționat în surse scrise în 1390 la Castelul Încovoiat.

Ajung pe Dealul celor trei cruci ridicate în memoria celor 14 franciscani care au venit ca misionari și au fost uciși aici. Primele cruci din lemn au fost puse aici în 1613, apoi renovate și mutate de administrația rusească în 1863. Monumentul din beton a fost montat în 1916, dat jos de autoritățile sovietice și reinstalat în 1989. Se vede foarte fain orașul și câțiva fotografi își încearcă talentele. Eu nu pot să mă includ printre ei cu pozele mele cu telefonul :)!

I find paths that take me to Table Hill (Stalo Hill) and then to the Hill of the three crosses. Table Hill  (alt 164.5m) is one of the highest in Kalnai park and got the name from the plate 1.3 ha area on the top. The area was digged between small hills and ravines during the tsarist fortifications in 1831. The archeologic discoveries showed track of a XIV settlement and a burned layer asocciated with the fire mantioned in written sources in 1390 at the Crooked Castle.

I reach the hill of the three crosses built here in the memory of the 14 franciscans who came and were killed here. The first wooden crosses were built in 1613, renovated and moved by russian administration in 1863. The concrete monument was built in 1916, destroyed by soviet authorities and reinstalled in 1898. You can see a good panorama of the city from here and some photographers try their talents. I can't include myself among them with my phone pictures  :)!

Găsesc poteci care mă coboară la vărsarea Vilniei în Neris, trec de Old Arsenal, clădire ce face parte din zidurile vechi ale castelului de jos, apoi de Muzeul Național al Lituaniei și intru spre centru pe aleea dintre Palatul Ducilor și catedrala din Vilnius. Acestea erau unite printr-o galerie care unea Palatul Ducilor de Capela conducătorilor (până în sec. XVI). La începutul sec. XVII a fost construită pentru conducători capela Sf. Casimir și o nouă galerie din apartamentele private din palat spre capelă. Galeria și apoi palatul au fost distruse la mijlocul sec. XVIII și, cel puțin galeria, nu au mai fost refăcută.

I find paths that take me down to the mouth of Vilnia to Neris, pass the Old Arsenal, a part of old wall of Lower Castle, the National Museum of Lithuania and enter to center on the alley between the Palace of Dukes and Vilnius Cathedral. They were unites through a gallery between the palace and the chapel of the rulers (până în sec. XVI). At the beginning of XVII century a new chapel St. Casimir is built for the rulers and a new gallery from the private appartments to the chapel. The gallery and the castle were destrpoyed at the middle of XVIII century and, at least the gallery, was never rebuilt.

Revin în fața catedralei pentru câteva poze, mă mai plimb pe străduțe (cred că e inutil să dau atâtea nume de străzi) până la Literatu gatve menționată pentru curiozitatea artistică chiar pe primul loc în harta făcută de localnici (pe care o iau mai încolo de la centrul turistic de la primărie).

I come back in front of the cathedral for a few pictures, wander on the streets (I think it is useless to give you so many streets names) to Literatu gatve mentioned for the artistic curiosity on the first place on the map made by locals (which I take later from the touristic center in the main hall).

Pe alte străduțe ajung la biserica ortodoxă rusească a Sf. Paracheva construită de marele duce Algirdo în 1345 pe locul unui templu păgân. Biserica a fost refăcută după un incendiu și se crede că marele țar Petru a vizitat biserica în 1705 și a botezat aici pe protejatul său african Hannibal care s-a căsătorit, a devenit nobil și este străbunicul lui Alexandru Puskin. Biserica actuală datează din 1865.

On other streets I reach the russian orthodox church of St. Parasceva built by the great duke Algirdo în 1345 on the place of an old pagan temple. The church was rebuilt after a fire and it is believed that the great tsar Peter visited the church in 1705 and baptised his african protege Hannibal who married later, became noble and he is the great-grandfather of Alexander Pushkin. The actual church dates from 1865.

În fine de la primărie pe Didžioji gatve și printre alte biserici ajung la Poarta Apusului. A fost construită în 1503-1522 ca parte din fortificațiile cetății. Mai e cunoscută ca Poarta Medininkai (ducea spre satul omonim) sau Aštra broma, ”aštra” însemnând ”ascuțit”. E singura poartă rămasă din cele zece porți ale fortificațiilor cetății. Poarta e cunoscută prin capela în care este  icoana Fecioarei Maria făcătoare de minuni.

Finally from the main hall I go on Didžioji gatve and, among other churches I reach the Gate of Dawn. It was built in 1503-1522 as a part of the city fortifications. It is known as Medininkai Gate (going to the homonym village) or Aštra broma, ”aštra” meaning ”sharp”. It is the only left gate from the ten gates of the fortifications. The gate is known for the chapel with the icon of Virgin Mary, Mother of Mercy, an icon that makes miracles.

De aici până la hostel e doar o formalitate: străzile Aušros Vartų și Geležinkelio exact până ”acasă”. Sunt obosit, descarc pozele în laptop, mai verific un pic mailul și la somn!

There is just a formality from here to my ”home”: Aušros Vartų and Geležinkelio streets exactly to ”home”. I am tired, download the pictures on my laptop, check my email and sleeping time!