În week-end-ul ăsta sunt Zilele Monteorului, prilej de spectacole și fotografie în stațiunea din dealurile Buzăului! Partea mai interesantă (dansurile populare și costumele) este duminică și, fiindcă tot sunt două zile libere, merg de sâmbătă dimineață la Adi. Avem chef de ducă și de ceva explorare prin Ciuhoiu spre Piatra Hoților (doar cercetăm, nu ne e dat să o găsim acum).
Urcăm peste deal pe la fostul sat Ciuhoiu (ca dovezi din vechiul sat sunt o fântână și brațele din ciment ale unor foste scări de casă), luăm apă de la izvorul de deasupra stației de captare, prin bălării descoperim mici canioane și ajungem la valea Sărății. Prin zonă ne ajută un traseu marcat de bikeri de nivel ”Johnny Bravo” ;). Ieșim inspirat de rapid în poiana Purcăreți și de aici dibuim poteci care să ne ducă spre copacii înalți de pe ultima culme.
Culmea e interesantă prin multele stânci căzute și prin galeriile de sub ele și nu ne încumetăm să intrăm fiindcă nu știm cât de adânci sunt și dacă ne putem întoarce. Explorăm o potecă în amonte (trebuia să mergem undeva în aval pentru Piatra Hoților) pe lângă cruci vechi (la răscruce de drumuri!), ne prinde ploaia și stăm, neinspirat, sub un fag. Vedem că nu se oprește și câteva minute mai încolo, la o cruce mare, veche, cu modele arhaice, găsim un adăpost de ploaie pentru 10-15 minute până se oprește dușul natural.
Pe drum la vale ieșim la drumurile de piatră de pe Ciuhoiu, undeva în dreptul cetății Gruiul Dării. E prea întunecat cerul și ne îndreptăm spre casă.
Pare ceva extraterestru în ultima poză :D?
A doua zi alegem spre Sărata Monteoru drumul prin Merei și prin pădurea-junglă. Multe pânze de păianjen imense, multe mașini, multe liane, mult zgomot... Parcă aici ar fi o stațiune de la malul mării, nu doar ceva de interes local între dealuri. Pe de o parte ne bucură atâția oameni aici (doar e sărbătoare), pe de altă parte ne gândim ce pot lăsa în urmă cei care vin doar pentru bâlci și băutură și nu înțeleg mare lucru din terapie și din tradiție.
Avem norocul să se adune grupul din Merei în fața centrului turisic și să facem câteva poze. Până să înceapă defilarea mașinilor de epocă și a grupurilor folclorice începe să plouă și nu se va opri până seara. Ca urmare se anulează o bună parte din manifestările culturale...
Noi totuși ne bucurăm (cât e vremea bună) de ceea ce e expus pe la tarabe, de o bere fără alcool și de un cidru făcut pentru australieni. Scump față de bere și merită!
Findcă vremea dă de furcă organizării, hotărâm întoarcerea cu un mic ocoliș pe lângă conacul Monteoru. Acum niște zeci de ani conacul era deschis publicului, acum e domeniu privat și nu mai poți intra. Chiar și așa, mă urc pe gard și fac câteva poze la ”fontâna” Gr. C. Monteoru construită în 1890!
Din autobuz în autobuz ajungem acasă și ne vom delecta cu filmul ”Tigrul alb” (acțiune la sfârșitul celui de-al doilea război mondial). Mâine plec spre alte colțuri ale țării cu o mică pauză în Buzău (adică postarea următoare!).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu