Prin dealurile Craiesei pe schiuri 23.12.2012

Prin dealurile Craiesei pe schiuri 23.12.2012

Colegi de tura: Puiu Chiselita, Cezar Partheniu

Prima tura din iarna asta pe schiuri! Si vor mai fi cateva de acum incolo ca tare fain ii! Puiu a intrebat zilele trecute daca in preajma Craciunului e cineva in zona Brasovului care ar merge in ture pe schiuri (fie si de o zi)? S-au aratat cativa amatori fara sa spuna data exacta. Vorbesc cu Puiu sambata seara si stabilim sa ne intalnim duminica dimineata in gara Brasov. Imi propune ca traseu platoul dintre dealurile Sasul Popii (1512m), Varful Priporului (1520m) si Coja (1546m) din partea estica a PN Piatra Craiului si sunt de acord cu zona (am fost acum vreo luna si chiar ziceam in saua Joaca de schi de tura!).

Caut pe internet si vad ca s-a schimbat mersul trenurilor: in loc de 9.00 IR1746 ajunge la 8.28 in Brasov. Foarte bine! Inca jumatate de ora de lumina! La 5.45 plec din Gara de Nord si in tren imi ocup o parte din timp cu niste fatrazii (poezii din Franta secolelor XII-XV formate din cate 11 strofe de cate 11 versuri fara nici o logica prea clara). Cartea "Fatrazii" face parte din proiectul Bookland. Cam pe la 7.30 cand se lumineaza trec de Predeal si imi anunt colegul ca ma apropii. Din gara pornim direct spre Bran, Moeciu de Jos si Pestera. Reusim sa urcam doar pana la Nobilis (intersectia unde pleaca drumul spre Magura aflata sub Varful lui Stravat 1208m). De aci pana la Folea nu e deszapezit drumul. Punem claparii si schiurile si pornim pe foci spre Casa Folea (9.50).

Trecem in 30 de minute de intersectia cu BR (Magura) si TG care urca printre Varful Priporului si Steghiori si coboara pe valea Priporului in valea Vladusca si urcam pe CR pe deasupra ultimelor case spre Valea cu Pietre si apoi pe aceasta in sus pana pe platoul dorit. La ultima casa vad fumul si nu imi pot stapani (:D) remarca "Cata viata e in casa asta uitata de lume!".

Pe platou constatam ca e prea devreme! Am facut doar o ora si jumatate pana aici! Eu vin cu o propunere cam "curajoasa" pentru un incepator : sa coboram prin Joaca spre "La table", de acolo prin Cheile Brusturetului pana la cabana Brusturet, apoi Ciocanu si intoarcere prin Sirnea la masina! E cam prea mult! Puiu imi zice ca e ok sa coboram spre "La table" si de acolo sa ne hotaram. Perfect! Urcam pana in saua Joaca unde vad primul semn BR spre Curmatura Groapelor.
"Mergem pe aici?"

"Nu ca am scurta prea mult! Hai jos!" 

Asa ca vom cobori in 15 minute pana la intersectia "La Table"/Vladusca.

"Ne oprim aici?"

"Hai la totem ca se vede mai bine!"

Ma pacalesc singur ca de la totem nu se vede decat padure! Aici insa pleaca BR spre Grind si creasta!

"Hai sa facem pauza la poiana Grind!" 

Inca 8 minute si suntem la stalpul de langa poiana Grind de unde pleaca BA spre ref Grind I.

Langa niste copaci facem o scurta pauza de schimbat hainele si de ceva ceai si biscuiti/fornetti si continuam pe CA/TR/CG in aval spre Cheile Brusturetului. Odata intrati pe vale vedem ca pana la Curmatura Groapelor si Brusturet sunt tot 1 1/2 ore. Scurtam propunerea mea prin Curmatura si veti vedea ce bine am facut. Nu am mai fost niciodata pe acest traseu, doar ii vazusem intrarea de cateva ori. In 10 minute coboram "La pod" si facem stanga lasand CG sa se duca la Brusturet.

Drumul cu zapada virgina e asa de placut! Chiar simtim cum ne croim drum prin zapada.! In scurt timp marcajele noastre sunt ascunse si inaintam pe drumul mare la "bun simt". Pentru o perioada foarte scurta (20 de minute) trec eu la "sapat santul".

Puiu preia repede "conducerea" si urca ceva mai repede. Eu incep sa simt rosaturi si basici in claparul drept si imi aduc aminte de ce am patit anul trecut. Sper din tot sufletul sa nu mai fie tot asa! Merg mai incet si nu pot sa ma las. Doar eu am propus varianta asta!
Intr-un sfert de ora iesim in golul alpin de sub Curmatura Groapelor (cca 1400m altitudine) si Puiu ma asteapta fix in Curmatura. A recunoscut locul dintr-o alta tura, ne bucuram amandoi ca vedem si BR (clar va trebui sa o cercetez vreodata!) si scoatem un pic schiurile. Merita sa coboram un pic sa "simtim" depresiunea Branului.

Pe unde coboram de aici? In stanga panta e prea mare si ne stricam focile sau schiurile, in dreapta e drumul spre Ciocanu si Sirnea.
"Hai sa coboram un pic pe drum si vedem!"
Coboram cateva sute de metri si imi exprim o dorinta. "Ce-ar fi daca am intalni acum o sanie cu cai cu zurgalai?" In cateva secunde se aud zurgalaii si apoi vedem si sania ce urca spre noi.
"Se poate indeplini o dorinta mai repede de atat?"
"Nu stiu ce ai facut :D!"
Din fata noastra urca o sanie cu doi cai zdraveni plina cu bagaje. Sunt niste vechi montangnarzi care vor face Craciunul si Reveillon-ul (al 23-lea!) in munti. Acum merg la stana Grind, ne intreaba de zapada de pe drum si daca e cineva la stana. Vor fi ei acolo!

Ii salutam si pornim la vale. Mai coboram vreo suta de metri si Puiu imi propune sa coboram in stanga pe panta pana la primele case. Ok, coboram! Doar ca pantele sunt cam mari si pe foci e mai incomod de coborat. Mai alunec, mai imping schiurile... Pe panta mare Puiu coboara in cristiane la vale cu grija la pietrele de sub zapada. Eu cobor ceva mai incet, mai iau cate o tranta si nu ma las. Trebuie sa cobor! Metru cu metru pierd altitudine si Puiu ma asteapta la gardul primei case.
"Asta e supravietuire, nu schi :D!"
Coboram printre cateva case pana vedem o linie de stalpi fara cabluri si continuam pe acea linie pe un fel de drum de caruta.

Tinem cumva limita parcului national, la o sageata dreapta spre Pestera noi urcam pe urmele de animale spre stanga si va trebui sa ne descurcam cumva pe langa padure. Coboram pana intr-o culme aflata inaintea Vaii cu Pietre, ciugulim ceva si Puiu se uita pe GPS: urmeaza firul vaii cu panta ceva mai mare. Deci va trebui cumva sa urmam o curba de nivel. Curand ajungem la o panta mai mare pe care o coboram prin alunecare in plug si ajungem in fir. De aici in fata (15.20) avem o panta pe care o urcam in serpentine (greu e sa te-ntorci cu schiuri lungi!) si trecem pe sub un perete stancos pe o brana acceptabila. Dupa brana Puiu urca in alte serpentine prin padure abrupt. Eu sunt singur mai in spate si imi iese claparul din legatura exact in curba. Ce greu e sa il pui la loc fix in panta unde nu ai cum sa tii schiul la orizontala! Reusesc cu ambitie sa il fixez in legatura. Urc si ma ajut cu tot ce pot si prin chiote ne dam semnale ca suntem aproape unul de altul. Puiu continua sa faca urme si in 15 minute ajungem la casa "plina de viata". Rasuflu usurat! Stim amandoi acum unde suntem si ca mai avem putin (15.45). Luminile ce se lasa asupra Bucegilor si florile de gheata ne opresc pe loc pentru ceva cadre si alintari ale umbrelor pe mai multe planuri.

Urcam in urmele noastre de mai devreme si astfel incheiem circuitul. Pe deasupra caselor revenim la Folea si acum vom merge pe drum fiindca in timpul zilei venisera cu plugul pana la Casa Folea! Si s-au chinuit ceva ca in unele locuri malul de zapada trece de doi metri!

Dupa 7 ore ajungem la masina fericiti ca am castigat o zi-cadou asa de faina si nu am pierdut-o ca cei care au ramas in ceata si monotonia orasului (16.50). Cam intr-o ora ajungem la Brasov in gara, ii multumesc mult lui Puiu pentru companie (si reciproc) si ne promitem si alte ture cand om mai fi in aceeasi zona.

Cu asta tura faina mergem acasa spre Craciun cu inima incarcata de bucurie, veselie si voie buna. Cine altcineva decat Natura ne poate face astfle de cadouri?

Tura de "trup si suflet" in Piatra Mica 16.12.2012

Tura de "trup si suflet" in Piatra Mica 16.12.2012

Colegi de tura: Dana Botezatu (Bucuresti), Sorin Stan (Bucuresti), Sorin Borza, Emil Borza, Vlad Borza (Brasov), Radu Antonescu (Bucuresti), Cezar Partheniu (toti cu cont activ pe www.carpati.org, desi nu stiam asta)

Dupa tura de 1 decembrie facuta de Dana, Sorin si Emil Borza si Mishi pe Brana Aeriana, au cu totii nevoie de ceva mai lejer. Asa ca Radu face "aranjamentele" sa mergem impreuna in tura intr-o plimbare clasica pe Piatra Mica. Fiindca stam in apropiere, Sorin Stan (din Bucuresti) ne ia pe mine si pe Radu la 5.30 aproape din fata casei (de la statia de metrou Titan). Mergem tinta pana la Romana de unde o luam si pe Dana si apoi direct Ploiesti, Predeal, Rasnov, Zarnesti, Fantana lui Botorog. La Botorog (9.20) ne intalnim cu Sorin (Bv) cu baietii lui Vlad (9 ani) si Emil (16 ani), ne echipam cu parazapezi, pioleti, bete, coltari (deocamdata in rucsac) si pornim in sus pe BG. Fiecare merge in ritmul lui, eu, Emil si Sorin (Bv) luand-o cateodata inainte. De cateva ori ma opresc sa imi astept colegii si nu pot sta prea mult ca ma ia frigul (chiar daca schimb tricoul cu fata in spate, pun altul uscat sau mai pun o haina pe mine). Voi cum faceti sa scapati de problema asta? Merg incet tot inainte si abia in poiana Zanoaga ne adunam cu totii.

Planul initial era sa urcam de aici pe PA pana pe Piatra Mica si sa facem cale-ntoarsa. Sorin (Bv) propune sa facem circuitul clasic (Curmatura-Saua Crapaturii-Piatra Mica-Poiana Zanoaga) si mi se pare mai bine asa fiindca e mai usor de urcat decat de coborat pe lanturi (ne gandisem si la Zanoaga-Piatra Mica-Saua Crapaturii-Curmatura)! Fiecare se bucura in felul lui de zapada si de culori. Eu cu Radu catam jocuri de culori, ferestre de lumina spre Magura, Fundatica, Leaota si Bucegi si adaptam setarile aparatelor sa ne iasa cadrele cat mai bune. Ce mult foloseste polarizatorul!

Putin inainte de cabana Salvamont gasim un melc de zapada, mergem intr-un ritm lejer pana la Curmatura unde ajungem la miezul zilei.

La cabana stam la masa si povesti, admir refacerea foarte faina a cabanei, chiar urc si pana in singura camera reamenajata si ma bucur sa vad ca se apropie de cabanele din afara tarii (nu ma feresc sa ii spun asta cabanierului care aranja paturile dupa carpatistii care urcasera mai devreme pe Piatra Mica - ce bine fiindca asa sigur avem poteca!) si abia la 13.25 suntem gata sa ne continuam drumul. Ah, sa nu uit! In sala de mese ma saluta Ana cu care venisem aici printre primele dati undeva prin 2001-2002. Amintiri din copilarie! Stam un pic la povesti si imi exprim un pic regretul ca nu pot sta cu ei pana maine (daca vii cu un grup, pleci cu acelasi grup!).

Pornim pe PA spre saua Crapaturii povestind cate ceva de "locomotiva" din stanga noastra (nu am urcat pe ea si Sorin (Bv) imi povesteste ca e suficient loc sus cat sa faci picnic :D !). Dana, Radu, Emil si Sorin (Buc) urca pe poteca directa spre sa, eu cu Sorin (Bv) pe marcaj si Vlad ramane singurel in spate. Noroc ca il ghideaza Sorin (Bv) prin statie ca altfel ii cam luasera emotiile (si pe Vlad si pe Sorin). Cand auzim ca a ajuns in sa la colegi, ne linistim. Noi trecem pe sub grota si nu mai urcam pana in sa, ci facem dreapta spre grohotisul de sub peretii Pietrei Mici. Asta dupa ce ne jucam cu cristalele si florile de gheata de pe copaci si de pe ramurile jnepenilor. Nu e mucegai, e opera temporara a iernii!

Sub grohotis ne adunam cu totii fiindca aici incepe partea interesanta. Si de traseu si de veselie! Mai ales intre Dana si Vlad, acompaniat mai apoi si de Sorin (Bv) care se bulgaresc cu zapada din ce in ce mai mare. 
Dupa pauza de tigara pentru Sorin (Bv), cateva portrete si echipare, pornim in sus "spre creste". In afara de mine, nimeni nu mai are probleme cu urcatul pe treptele acoperite uneori cu gheata. Mie bocancii cu talpa ca de sanie imi fac figuri. Unde urcasera toti fara nici o problema, mie imi aluneca talpa ca naiba! Sorin (Buc) e in fata si imi intinde o bucla facuta din cordelina, mai trag de cate un snop de iarba si pana la urma urc. Aveam o pozitie prea incomoda si blocam drumul ca sa imi pun coltarii acolo! Dupa acel pasaj rasuflu usurat si iau decizia de a-mi pune bocancii. Chiar daca nu e nevoie! Eh, acum e altceva! Suna fiecare colt cand se loveste de piatra, dar siguranta e mai mare!

Trecem de cablul de mai sus, eu prind curaj cu coltii si urc dupa cablu pe un hornulet mai expus pe langa poteca ("cine m-o pus sa urc pe aici?") si ajungem la o zona mai plata cu jnepeni si zapada. Motiv pentru alta bulgareala! Mai urcam un pic, trecem si valceaua unde o cornisa ne intorsese o data din drum (acum nu e multa zapada si putem trece in siguranta) si dupa ultimul cablu ajungem la hornul unde ne intalnisem acum doi ani cu Florin Cristescu si cu Ioana Hagiescu. Il depasim cu usurinta (asta dupa ce Radu facuse un pas gresit si se opintise intre doua colturi) si iesim in linia crestei.

Mergem minute bune pe creasta, printre copaci si jnepeni incepem sa "dansam" prin zapada, ajungem in poiana dinaintea varfului si continuam prin(tre) alte craci, radacini si crengute pana la crucea de pe varf (16.00).

Cred ca aici la cruce sunt -10 grade sau chiar mai jos! Nu putem sta decat cateva minute, timp in care manusile mele umezite puse pe piatra aproape ca s-au lipit de aceasta!
In 5 minute pornim la vale. Zapada parca e altfel. E mult mai condensata si tasata si poteca pare mai bine batuta. Aici e deja poteca de primavara :D! Coboram care cum poate (pe picioare, pe fund, mai repede, mai incet), mai vad in fata o "lupta" intre Vlad si Dana, coboram prin padure si la 16.35 iesim in poiana Zanoaga. Inca e lumina!

Si da-i de bucuria zapezii! Alerg la vale parca as fi un copil mic! "Grozava-i placerea vitezei", spune un cantec de munte.   

"Sorin, stai sa vina si Vlad ca e in ceata :D!"
Ne oprim pana apare Vlad din spate voios si rosu in obraji, mai bem cate o gura de ceai sau rontaim cate un biscuite si da-i la vale ca se intuneca. Bine ca stim de aici poteca in orice conditii. Abia am urcat-o, e doar prin padure ... Cobor la inceput fara frontala si abia pe la mijlocul pantei aprind si eu becul. Incepe un pic sa fulguiasca si e din ce in ce mai cald. Fiecare merge in ritmul lui si la 17.40 (o ora de cand am intrat in Zanoaga) suntem la masini. Sunt zero grade! Ne schimbam cu haine uscate, le punem pe cele ude la uscat, salutam familia brasoveana multumindu-ne reciproc pentru tura si plecam ei spre Bv si noi spre Bucuresti. Alegem sa nu mai mergem pe DN1 (presupunem ca e aglomeratie de la schi) si mergem pe ruta Zarnesti-Bran-Fundata-Rucar-Valea Mare-Pravat-Targoviste-Bucuresti. Cum ajungem in jurul orei 23.00, Dana ramane la Romana si noi trei mergem spre Titan multumiti de tura (Sorin e un pic suparat ca s-a defectat incuietoarea de la portbagaj si trebuie sa o rezolve cat mai repede). Cu Sorin ma voi vedea saptamana viitoare duminica dimineata in Gara de Nord (mergem in directii diferite).

Tura clasica din Piatra Mica fost cu totul altfel decat in alte dati. Destul de cald (prea cald pentru mijloc de decemvrie), multa voie buna, cristale si flori de gheata pe copaci si pe ramurile jnepenilor, cabluri si trepte cu zapada inghetata, nevoia de colti de fier, ceaiuri fierbinti, cabana Curmatura in refacere, ferestre de lumina numa bune pentru obiectivele noastre, bucuria alunecarii pe zapada (fara schiuri) in poiana Zanoaga, brazii de Craciun admirati si impodobiti la ei acasa, ... Astfel brazii sfintei Sarbatori sunt cei mai frumosi! O plimbare faina si relaxanta la poalele Craiesei ascunsa in neguri!