Explorare/documentare urbana 26.05.2012
Colegi de tura: Andrei Berghes, Cezar Partheniu
Stiu ca de ceva timp Andrei descopera si arata lumii obiective mai mult sau mai putin cunoscute (de cele mai multe ori ultima varianta!) din Bucuresti si imprejurimi si nu numai. O parte din aceste obiective/ruine sunt descrise pe
http://exploratorurban.wordpress.com. Pentru unul din aceste articole (planul e pentru toate si va lua ceva timp), Andrei face o documentare ulterioara inainte de a muta articolul (evident mai documentat si detaliat) pe
http://arhivadegeografie.wordpress.com/ . Zilele astea datorita ploii si a impedimentelor financiare, vrem sa mergem spre Urziceni la cel putin un obiectiv aflat in Gradistea, Ilfov. E vorba de conacul Hagi Tudorache aflat in comuna amintita (
http://exploratorurban.wordpress.com/2010/02/22/o-biserica-si-doua-conace/). Trebuia sa ne intalnim la ora 9.00 la Cora Pantelimon sa plecam cu microbuzul si ploaia de sambata dimineata ne trezeste abia pe la 10.30. Asa ca varianta accesibila e sa mergem cu trenul din Gara de Nord pana in halta de marfa Greci (5.2 lei cu plecare la 14.30). Stabilim intalnirea la gara, luam bilete si sus in tren! Si trenul merge si merge cu viteza... pana la Bucuresti Triaj! Si aici pauza ca asteapta alt tren! Si iarasi mai merge caruta, si iar mai sta...! Facem o ora pana in dreptul P.O. Aeroport Henri Coanda si opreste in statia Balotesti (22 km). Of, mama lor de tren, de CFR si de Romanica! Intarzie si pe distante asa de mici! E adevarat ca e o singura linie aproape ruginita pe care merg doua trenuri pe zi. Vazusem si linia ce mergea spre Snagov (separare din Caciulati) la fel de ruginita. Nu stiu cum vazusem eu pe internet ca se redeschide linia respectiva mai in vara!
Dupa lungi asteptari parcurgem cei 39 de kilometri pana la halta Greci in care coboram la ora 16.00. Vedem cum trenul merge mai departe spre Urziceni si noi pornim pe ulita din spatele garii. Facem dreapta pe prima ulita spre DJ200 care merge in Gradistea. Un cal alb se uita la noi din lanul cu iarba verde inalta de 40-50 de centimetri!
Andrei stia de un alt drum de tara pana in asfalt si il gasim cu cateva zeci de metri inainte de drumul amenajat. Facem stanga pe acest drum si ne duce pana la Caminul Cultural (eu zic in gluma Coltoral si Andrei imi spune ca doar in Ardeal se spune asa!). Facem stanga pe DJ101 si pe un afis vedem anuntul ca aici este
sit Natura 2000, "arie protejata pentru pasari si oameni". Mi se pare comic ultimul cuvant si trecem mai departe! Facem dreapta pe strada Bisericii Maxineni si in 200 de metri ajungem la
biserica monument istoric. In stanga se afla ceea ce a mai ramas din
conacul Hagi Tudorache. Andrei e profund dezamagit. Acum doi ani inca mai statea in picioare intreaga cladire. Acum mai sunt doar niste urme de ziduri, caramizile sunt imprastiate peste tot, lemnul si tabla de pe acoperis au disparut in proportie de peste 90%, totul e distrus :(. Si cand ma gandesc ca ar putea fi un obiectiv interesant pentru straini! Altii se mandresc cu lunga lor istorie de nici 250 de ani si noi...
Cu tristete in priviri trecem pe langa biserica Maxineni si dam sa coboram spre baltile din nordul conacului. Drumul de tara ne duce spre NE pana aproape de lacul Caldarusani. Aici avem de ales stanga (pe partea cealalta a baltilor si apoi spre est spre sat) sau dreapta (direct la terenul de fotbal in centrul Gradistei). Pana una-alta coboram pana la lac pentru cateva panorame si cadre cu niste dulci vitei ce mananca lapte de la una din vacile legate. La intoarcere cainii de paza la vaci alerteaza o localnica ce vine si stam de vorba cu ea. Venise sa vada de nu s-a dus vreun vitel spre gropile cu stuf ca nu il mai scoate nimeni de acolo! Povestim despre ea si despre conac. Aflam astfel ca a fost al boierului Greceanu dupa familia Tudorache si ca acum ar fi in litigiu intre autobaza Buftea (care dupa ce a murit paznicul de aici nu a mai adus pe altcineva) si niste nepoti ai boierilor printre care si Iuliana Marciuc-Posea (realizatoarea emisiunii "Confesiuni" de la TVR1). Zvonuri ce umbla prin sat! Ii multumim femeii pentru informatii si pentru indicatii si pornim spre asfalt in ideea de a ajunge in Fierbinti si Stroesti cu ocazia.
Iesim la asfalt, stam la autostop "fara noroc" si pentru 3 lei de fiecare mergem cu microbuzul pana in centrul orasului Fierbinti-Targ. De aici Andrei stie bine pe unde trebuie sa mergem spre lacul Dridu si fosta biserica din satul Stroesti. Mergem vreo suta de metri spre Fierbintii de Sus si apoi dreapta pe drumul principal DJ 101 (Calea Urziceni) spre Dridu. La o curba a drumului ma atrage o cruce veche de peste o suta de ani si muschii de pe acoperisul unei fantani nefolosite in prezent.
Mai mergem cateva sute de metri si pe strada Stroiestenilor coboram spre malul lacului de acumulare Dridu. Acesta a fost creat artificial intre 1979 si 1985 si a fost dat in folosinta in 1988. Lacul este folosit ca sursa de irigatii si control al cursului de apa pentru atenuarea viiturilor (Sursa:
http://turismuldinromania.xhost.ro/barajul_dridu.html). Ca urmare satul Stroesti a fost daramat si inundat si astazi se mai vede doar biserica satului (ruina) care a supravietuit apelor. Cimitirul inundat a fost profanat in mai multe randuri si abia ce se mai descopera cateva cruci si urme ale cavourilor.
Mai intru un pic "pe balta" pana ce noroiul incepe sa fie cam mare si mai sunt si ceva semne de ploaie! Asa ca facem cale-ntoarsa pana la biserica si pe langa aceasta pe poteca ce merge pe malul lacului spre vest cautam sa vedem cat de mult putem inainta. Mergem mai tot timpul pe deasupra dalelor de beton ce constituiau amenajarea lacului si lacrimile cerului tot ne indeamna sa iesim la asfalt. Intrebam niste femei care iesisera pe islaz cu vacile si ne ghideaza pe prima ulita spre asfalt. La capatul ulitei erau mai multi oameni adunati si cativa copii de acolo ne intreaba daca suntem de la "Las fierbinti". Nu suntem din echipa de filmare si mai tarziu la un bar aflam povestea filmarilor.
Iesim "la sosea" si simtim nevoia unei beri, motiv sa ne si adapostim de ploaie. Acum aflam ca filmarile serialului TV (personal nu am vazut si nu cred ca voi vedea vreodata un episod din astfel de seriale!) au prilejuit multe avantaje pentru oras: caminul a fost inchiriat pe toata perioada filmarilor, actorilor li se asigura o masa cel putin pe zi, se face consumatie la barurile din zona, probabil ca s-au mai dat si mici atentii prin primarie (ca doar asa e la noi!). Per ansamblu totul e bine! Aflam detaliile acestea de la un localnic foarte binedispus care, dupa cel putin doua pahare de vodca (asta cat am stat noi acolo!) s-a urcat pe scuter si la drum! Cand s-a oprit ploaia (relativ), pornim mai departe spre centru si ne ia un microbuz care ne face legatura cu cel de Bucuresti ("Las" Fierbinti-Bucuresti 7 lei). Cam pe la 21.30 ajungem in Bucuresti si coboram in dreptul fantanii Miorita pentru o plimbare rapida prin Herastrau pana la Aviatorilor. Aici fiecare porneste spre casa lui ramanand sa ne auzim duminica la un telefon pentru o alta iesire (in caz ca nu ploua!).
Concluzia turei: pacat de atatea constructii faine care se pierd din nepasarea autoritatilor!
