Minunile Campinei 08.10.2011

Minunile Campinei 08.10.2011

Muntii sunt doar o particica din Natura care ne ofera totul daca stim sa vedem ce e in jurul nostru! Si bine ar fi ca din ce in ce mai multi sa simta bucuria de a fi in natura in mijlocul unei imense poieni, a unei paduri dese, langa un copac singuratic ce tine in el multe ganduri nerostite sau prin pasunile care hranesc animalele. De fapt tot verdele ierbii, tot suieratul vantului, toata viata ce freamata pe Pamant ar trebui sa ne umple sufletele de liniste, de iubire, de implinire, de intreg. Asta am simtit in cateva ore de plimbare pe dealurile Campinei in compania unei bune prietene, Iulia.
Dupa o scurta plimbare prin oras pe la biserica "Trei Brazi" si o rapida vizita la muzeul "Iulia Hasdeu" am iesit spre cartierul si dealul Muscel spre Alba ca Zapada si cei Sapte pitici. Casa ridicata de ilustrul B. P. Hasdeu in memoria fiicei sale disparuta prematur din lumea fizica (nu si cea supra-materiala) e amenajata pe exterior intr-un stil un pic prea modern in comparatie cu exponatele din interior si istoria castelului care ies din sfera corpului material si patrund in cel eteric universal. In micutul castel poti intelege ce inseamna comunicarea "paranormala" (a se citi "mai mult decat ceea ce majoritatea oamenilor inteleg prin normalitatea tangibila"). Patrunsi de atmosfera, abia am observat cand a trecut o ora in castel. Ca detalii tehnice, muzeul este deschis sambata pana la ora 17.00, intrarea este 10 lei si redus 6 lei pentru studenti.

Pe langa Alba ca Zapada, o fosta constructie de promenada, urcam pe dealul Muscel pe langa un singuratic copac ce aduce in minte Iuliei multe amintiri placute. Pentru mine totul e nou si imi vor ramane si mie amintiri placute din aceste locuri.

Urcam pe langa o ingraditura unde vara sunt organizate plimbari cu calul. Locul imi aminteste de gardurile norvegiene si ii marturisesc Iuliei ca tare frumos ar fi sa gasim pe aici case construite exclusiv din lemn (asemanatoare celor din Muzeul Satului din Oslo si, de ce nu, similare celor inca in viata din frumoasele sate de munte din Apuseni - colibele ramase din strabuni). Doar cateva biserici de pe aici mai sunt construite exclusiv din lemn si le vom vedea alta-data.

Campina panoramica

In stanga noastra vedem urmele unei vechi tabere. In amintirile Iuliei casutele acum parasite intre meri era "satul de vacanta". Ce frumos ar fi aici daca s-ar face o mica investitie si cladirile ar fi amenajate intr-un stil japonez...Peisajul este ideal pentru astfel de locuri de vis! Cine stie, poate in timp vom reusi ceva in acest sens!

Vad o urma de tristete cand Iulia imi arata fosta tabara cu cinematograful, terenul de fotbal, fosta linie de trenulet, merii si perii lasati acum de izbeliste si iesim prin gardul taberei spre strada Rezervoarelor de unde se vede larg panorama spre Brebu si Telega. Planul nostru era ca a doua zi sa mergem pe la Telega, dar s-a schimbat datorita vremii. Propun o coborare prin cartierul Voila si pajistea ne duce pana la strada principala Voila ce face parte din DJ 102I. Am fi vrut sa mai coboram pana la apa Doftanei, dar nu mai e timp caci inserarea vine peste noi. Ramane pentru alta-data explorarea inchisorii Doftana si a Lacului Pestelui, precum si cateva plimbari prin Telega. Ne intoarcem spre Campina cu ideea de a merge pentru o ora la piscina deschisa pana tarziu si ploaia ne opreste sa mai mergem.
Spre seara ii multumesc Iuliei si familiei ei pentru caldura cu care m-au primit si ii asigur ca voi veni pe vreme mai buna pe aici fiindca sunt multe, multe locuri frumoase si interesante! Coboram la gara si pornesc spre Bucuresti cu un accelerat undeva in jurul orei 22.00.

Multumiri Iuliei, prietena si ghid in Campina pentru insotire prin aceste locuri dragi si voua pentru curatenia si linistea pe care o veti lasa cand veti ajunge pe aici!