Chiar dacă ai explorat mult orașul tău, știi că poți fi turist chiar la tine în oraș? Adică poți găsi lucruri și locuri interesante unde nu te aștepți? Pentru mine Casa Ceaușescu este un loc unde nu am ajuns niciodată din simplul motiv că de curând a fost deschisă pentru public. Așa că...
Până acolo fac o mică plimbare prin parcul Floreasca unde a fost un patinoar în a mea copilărie. Și unde tata a reușit să nu cadă pe gheață la fatidicul moment 4 martie 1977, ora 21.22! Îmi povestea tata cum blocurile-turn de pe marginea parcului se mișcau stânga-dreapta ca niște pendule! În prezent astfel de povestiri par de domeniul fantasticului...
Pe la 15.35 ajung la Casa Ceaușescu cu ideea că intru imediat. Dar nu este așa! Plătesc biletul de 65 de lei și trebuie să aștept până la 16.15 când este primul tur cu gid în limba română! Pare un preț mare, dar pot să vă asigur acum că merită. Și plus că merită și informațiile prezentate de ghid, multe dincolo de ceea ce găsim pe acolo. Și sunt multe informații pe care nu le puteai afla la acea vreme, palatul Ceaușescu fiind o zonă total interzisă pentru oamenii obișnuiți.
Cum vedeți într-o poză mai jos, aici se bucurau de lux și opulență în timp ce oamenii de rând se bucurau de lucruri mult mai mărunte. Îmi aduc aminte că printre micile bucurii erau apa caldă, animațiile ”Mihaela” sau ”Leka noșt!”, ceva fructe proaspete sau un salam de Sibiu sau o bucată de cașcaval sau o cutie de șuncă (trebuia să ”știi pe cineva” ca să poți face rost de astfel de bunătăți), căldura în apartamente (ne încălzeam la aragaz sau aveau un arzător adaptat la țeava de la aragaz) sau lumina (se lua de multe ori lumina pentru economie), un lighean de creveți chinezești (da, un lighean) sau niște ouă (noi, ca și mulți alții, aveam norocul că bunicii stăteau la țară și ne trimiteau de toate)! Acum când cineva se plânge că nu are semnal la internet, pe telefon, sau protestează pentru te miri ce mărunțiș, mă bufnește râsul. Bine, râd doar în sinea mea că fiecare se irită din te miri ce prostie. Puțini sunt cei care sunt altfel...
