După plimbarea de ieri mă trezesc ceva mai târziu și caut un obiectiv apropiat pentru a ieși undeva în natură. E păcat să ratez vreuna din zilele așa de colorate de acum... Ca obiectiv-motiv de plecare de acasă găsesc crucea de pe dealul Arioneștilor. Vă dați seama că este doar motivul :)... că veți vedea câte voi descoperi într-un traseu ad-hoc parțial rutier!
Din Valea Călugărească Google Maps mă duce la stânga printre case și apoi dreapta pe o stradă cu o singură bandă (Ursoii îi spune!) până în Valea Nicovani. E o curbă de 90 de grade la stânga. Opresc, las mașina și intru un pic în față pe un pod metalic. Pe care s-ar putea merge și cu mașina, dar e mai bine pe jos pentru puțină mișcare! Trec podul peste apa Nicovanilor și în față este o biserică ce pare a fi veche. E închisă și aflu de pe internet că are hramul Adormirea Maicii Domnului și ar fi ctitorită pe la 1860. Interesant! Revin la mașină și la doar câțiva kilometri la deal este Domeniul Aristiței. Haide acolo dacă tot am citit că domeniul ”Crama 1777” este închis astăzi!
La domeniu pare să nu fie nimeni. Mă plimb în voie prin curtea mare și până la viile cu strugure în pârg, revin la sticlele de degustare marca proprie ”Vizionar” și apoi văd un angajat cu o greblă. Întreb de cineva care să îmi povestească despre domeniu și îmi spune să aștept să se întoarcă inginerul. No, bine! Când m-oi întoarce pe aici!
Revin la strada Fermelor și urc în continuu pe ea. Rămâne doar un drum de pământ care urcă printre vii și ferme până la capătul satului Schiau. Las satul pe stânga și cotesc la dreapta într-o depresiune și apoi iarăși dreapta pe strada Releelor (tot drum de pământ) care mă duce la stația de transmisiuni de pe dealul Arionești. Aflu de la un angajat (la întoarcere) că prin ei se face legătura între Ploiești și antenele de pe Istrița, dealul cel mai înalt dinspre Buzău, pe partea înaltă a Drumului Vinului (asta fiindcă Pietroasele se află acolo, sat în care am ajuns de multe ori în trecut).
Acum las mașina și urc în vârful dealului Arioneștilor. De fapt sunt două sate: Arioneștii Vechi și Arioneștii Noi, ambele situate în partea vestică a Urlaților!
Ce-ar fi dacă aș mai explora pădurile de la nord de cruce, păduri care se arată foarte colorate? Cobor pe drumul în trepte pe care îl vedeți puțin mai jos și mă minunez ce ”nebuni” ar urca sau ar coborî pe aici cu ceva 4x4... Țin drumul tot dreapta spre pădure, intru printr-un frumos culoar colorat și un tânăr îmi spune pe unde mă pot întoarce mai apoi spre cruce. Fac dreapta după pădure pentru câteva peisaje pe drumul ce pare mai mare și înainte de prima curte merg la stânga pe lângă gardul ei spre un stâlp la care se juca un copil. Mă apropii de el și, timid fiind, fuge spre tatăl lui de la acea curte. Îi apreciez gestul în fața tatălui său, gest de siguranță în a nu vorbi cu străinii. Pe un drum pe sub curtea lor merg spre pădure și sunt atacat de câinii lor. Cad, câinii latră și nu se apropie mai mult de jumătate de metru. La sfatul stăpânilor (care, părerea mea, ar fi trebuit să își țină câinii), mă fac că iau ceva de jos să arunc și văd cum se îndepărtează. OK! Mă șterg de praf și mai departe într-o buclă spre pădurea din față.
Urmez drumul și la prima poiană intru la stânga în pădure. E atâta diferență între culorile de la marginea pădurii și simplul contrast între griul copacilor și galbenul frunzelor de pe jos... Explorez puțin și ies pe terenul arabil pe care mă întorc la grupul de case părăsite pe care îl ocolisem mai devreme prin culoarul colorat. La intersecție evit un pic drumul principal pe o variantă paralelă ca potecă prin alt culoar. Mai încolo puțin ies în drum și îl urmez printre case (unele fain colorate) părăsite spre și pe drumul care mă urcă înapoi la mașină.
Stau puțin de vorbă cu un angajat al stației de transmisiuni (nu știa ce e cu mașina de București că aștepta și el o vizită!) și pornesc mai departe. Inițial doar mă gândeam dacă găsesc vreun drum pe dealuri să ajung mai spre Ploiești și voi găsi și ceva obiective interesante.
Primul este... la intrarea în Schiau! După câteva poze spre marginea pădurii reușesc cumva să intru în curtea bisericii în construcție. E liniște și nu este nimeni acolo! Aflăm de
aici că are piatra de temelie pusă în 27 iulie 2019, de hramul viitoarei biserici, Sf. Pantelimon. De pe același site preiau un text explicativ foarte fain:
”Vechea biserică din Schiau, comuna Valea Călugărească, s-a deterioriat iremediabil cu trecerea timpului şi nu a mai putut fi salvată, astfel că va fi construit un nou locaş de cult cu hramul „Sfântul Nicolae”. În cuvântul adresat după aşezarea pietrei de temelie, ierarhul a explicat că, din păcate, foarte mulţi dintre noi nu mai privim bisericile drept porţi ale cerului. „Nu mai avem nevoie de cer pentru că suntem prea legaţi de pământ, toţi deopotrivă iubim prea mult ţărâna, nu mai privim spre cer şi, de aceea, nu mai considerăm bisericile porţi către cer. Dar ele sunt porţi ale cerului pentru că toţi care intră în ele în lumea aceasta au posibilitatea să ajungă moştenitori ai Împărăţiei cerului”.
Preasfinţia Sa a evidenţiat legătura care există între Gala Galaction şi comuna Valea Călugărească, în special localitatea Schiau. „Gala Galaction a venit de multe ori în acest loc. Mai mult decât atât, în apropiere locuia un frate de-al lui, iar mama sa, când a trecut la cele veşnice, după ce a fost privegheată de familie şi de fiul ei, preotul şi profesorul de teologie Gala Galaction, deşi trebuia să fie îngropată la Videle, a fost îngropată în acest deal în 1938”. În cursul aceleiaşi dimineţi, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat Sfânta Liturghie în biserica din Valea Popii, comuna Valea Călugărească, cu prilejul hramului. Locaşul de cult îl are ca ocrotitor pe Sfântul Pantelimon, sărbătorit de Biserică în data de 27 iulie.”
Așa se explică și crucea pe care sunt trecuți mama și un frate al lui Gala Galaction!
Mai mult, ce m-a impresionat aici sunt crucile care parcă și ele intră în pământ de atâta vechime...
Mai departe prin sat fac dreapta pe asfalt, parcurg niște serpentine și las la stânga drumul care coboară prin Valea Mantei spre Valea Călugărească. Asta fiindcă am asfalt în față spre un obiectiv interesant și neturistic. Pentru asta trebuie să las mașina în asfalt și să urc vreo două sute de metri pe un drum de pământ până în vârful dealului. Aici este...
... Unitatea Pilot de Combatere a Căderilor de Grindină Prahova! Gardul este închis și doar un câine este de pază aici. După acareturi se pare că este cel puțin un om prin barăci. Am noroc cu câinele nelătrător și jucăuș și pot observa cele două puncte de lansare a rachetelor antigrindină. Mai multe detalii nu știu să vă dau.
Mă întorc mulțumit la mașină și mai departe spre ultimul obiectiv al zilei.
Cumva ați auzit de Chițorani? Seamănă cu Ciolpani și d-asta și eu aveam impresia că are legătură cu ceva politicieni. Dar nu! Este de fapt un sat de deal din zona numită Dealu Mare, cu doar 1200 de locuitori, situat în primele dealuri subcarpatice. Wikipedia ne spune de o biserică-monument de pe la 1800 și mai nimic de fosta mănăstire Chițorani. Pe care o vizitez și v-o arăt mai jos.
Din istoric aflăm că schitul Valea Orlei (ce vedem noi acum) ”s-a zidit la 1396 de coana Tinca Mărăcineanca, să le fie lăcaș de rugăciune locuitorilor acestor locuri. [...] A cunoscut în timp numeroase restaurări, ultimele în 1921, 1956, 2007, astăzi doar brâul de lemn în formă de funie împletită mai este o mărturie a fostului lăcaș.” S-au păstrat puține inscripții în timp, unele fiind cele de pe pietrele funerare de la intrarea în biserică. Mie îmi par hieroglife chiar dacă în istoric scrie ceva de anii 1524 și 1756...
Brâul este într-adevăr remarcabil alături de crucile vechi cu semilună și părul din spatele bisericii din care am strâns (de fapt doar de pe jos) undeva la o jumătate de sacoșă de pere :).
Și cu asta explorările pe ziua de azi s-au terminat! Cu multe culori și multe, multe informații noi :)!
