Traseu/route: Bușteni-Pichetul Roșu-Mălăiești (TR)-Țigănești (BG)-Clincea (BR)
Colegi de tură/Trekking camarades: Clemence, Cezar
Clemence își începe vacanța în România și, fiind pasionată de munte, se lasă pe mâna mea să o duc într-un loc frumos și accesibil. Și unde altundeva să fie decât în catedrala Mălăiești?
Ajungem dimineață cu trenul în Bușteni și pornim la drum în sus pe strada Valea Albă. Găsim o hartă veche, trecem de Căminul Alpin și apoi în sus pe lângă troiță, pe lângă intrările în Valea Albă și spre refugiul Coștila și prin cele trei văiugi ajungem în Poiana Coștilei. E inutil să spun că distanțele și minutele au trecut pe nesimțite din poveste în poveste... Mâncăm la stână, îi explic ce înseamnă stâna românească și mai departe spre Pichetul Roșu peste apa Cerbului...
Clemence starts her holiday in Romania and, being passionate with mountains, let me take her to a beautiful accessible place. And where can it be other than Mălăiești cathedral?
We reach Bușteni in the morning by train and start to trek up on street Valea Albă (White Valley). We find an old map, pass beside Căminul Alpin and, going up beside the crucifix, the entries to Valea Albă/White Valley and Coștila refuge and the three small valleys, we reach Poiana Coștilei (big opening/clairiere). It is useless to say that distances and minutes easily passed from one story to another... We eat at the sheep-yard, I explain her what is a roumanian sheep-yard and continue to Pichetul Roșu over Cerbului water...
Urcăm, coborâm, dăm
de văcuțe prin pădure, facem un mic ocol să vedem cum mai arată adăpostul din
Valea Morarului, urmăm marcajele și poteca bine-cunoscută și ajungem în
Pichetul Roșu. Aici schimbăm direcția la stânga alături de BR, salutăm grupuri
și grupuri de montaniarzi și tot urcăm prin culoare de avalanșă spre valea
Bucșoiului. Facem pauză la banca lui Traian (îi povestesc lui Clemence de
prietenia noastră și de momentul nefast) și ne punem pelerinele fiindcă începe
ploaia. Trebuia să fie și asta!
Mai departe trecem de un culoar de noroi, de zona cu scări și de al doilea
culoar până în șaua Prepeleag/Prepeleac. Aici e masa dedicată unui alt prieten
și citiți voi frumoasele cuvinte. Pentru amândoi am în minte versurile:
”Iar voi,
prieteni, dragii mei
Prin munți când
v-avântați
De mine să vă
amintiți
Și-un iodler să-mi
cântați”
We go up and down, meet some cows in the forest, make a small round to see the
shelter from Valea Morarului/Miller's Valley, follow the marks and the
well-known path and reach Pichetul Roșu. We turn to left next to BR (red line),
we salute groups of montagnards and go up through avalanche lines to Valea
Bucșoiului/Bucșoiu's Valley. We make a break at Traian's bench (I tell Clemence
about our friendship and the bad moment) and we put our rain jackets for the
rain starts. It has to be like this!
We pass one mud couloir, then area with stairs and the second couloir to
Prepeleag/Prepeleac saddle. You can see here a table for the memory of another
friend and you read the beautiful words. For both of them I found some lines.
"And you, my
dearest, dearest friends
On mountains if
you soar
Remember me from
time to time
A iodler you
should oar."
Începem coborârea, printre rădăcini Clemence se julește puțin la genunchi (vedem abia la vechiul pod mișcător), coborâm pe zona expusă și pe la căluții cabanei și ne oprim peste apă pe terasa plină de oameni. Mâncăm ceva, un băiat de la Salvamont se oferă, curăță și bandajează rana, mulțumim și căutăm un loc liniștit pentru cort. Îl găsim ceva mai sus în fundul căldării glaciare, puțin sub primul prag. Întins cortul, mers la apă, supă, mămăligă cu brânză de burduf și unt... Ce zi faină și acum la sfârșit norii și ceața se joacă deasupra noastră spre abrupturi...
We start to go down, Clemence scratches one knee in the roots (we observe this at the old moving bridge), we go down on the exposed zone and beside the horses from Mălăiești and we stop after the river on the crowded terrace. We eat something, a guy from Salvamont offers to clean and bandage the wound, we thank and search for a quiet place for the tent. We find it up at the end of glacial cirque, just under the first threesold. Laying the tent, going for water, soup, mămăligă/polenta with bellows (?) cheese and butter... What a fine day and now, at the end clouds and fog play above us on the steep slopes...
Dimineață ne trezim în aceeași atmosferă superbă, coborâm la cabană pentru ultimul pansament și pornim mai departe. Planul inițial era să dormim sus la Țigănești și a fost o alegere mult mai inspirată așa... Printre flori, gândăcei, marcaje BG și prin culoare de noroi urcăm în Padina Crucii unde facem o scurtă pauză de biscuiți și brânză specifică Pirineilor. Pe poteca lejeră găsim praguri ce ne urcă spre micul lac Țigănești și pereții finali ai căldării. Cotim dreapta și ajungem în ceață la refugiul Țigănești (2178m). Frumos loc și surprinzător refugiu-balon pentru Clemence!
We wake up in the morning in the same great atmosphere, go down to the cabane/chalet/refuge for the last bandage and move on. The initial plan was to sleep up at Țigănești shelter and we did a more inspired choice... Between flowers, bugs, Yellow Line marks and mud couloirs we head up to Padina Crucii where we make a short break for biscuits and specific Pyrenees cheese. On a light path we find threesolds that head us up to small Țigănești lake and the final walls of the cirque. We turn to right and reach Țigănești shelter (2178m) in fog. Beautiful place and surprisingly baloon-shelter for Clem!
Trecurăm munții și coborâm spre Bran pe Muchia Clincii... Pierdem altitudine repede pe sub culme, salutăm și încurajăm grupuri în urcare, trecem printre sfincși și alți monoliți, simt un miros de stână, vorbesc un pic cu ciobanul (are câteva sute de oi ceva mai jos în vale) și intrăm în pădure. Peisaj cunoscut și totodată nou! La turma din pădure vorbim puțin cu ciobanul și cu câinii (pe limba lor simplă și caldă), continuăm la vale și înainte de ultima cotitură la stânga spre izvor, o rog pe Clemence să mă aștepte. Vreau să îmi confirm că putem alege alt drum. Scurtă alergare de confirmare și mergem în jos pe Muchia Oprișului. Nu aș urca pe aici, chiar de mai găsim niște marcaje BR! Și ne oprim pentru moment aproape jos fiindcă am intrat în zmeuriș. Nici că ne pasă că ar putea apare ursul! Ieșim la un drumeag, apoi în drumul mare de mașină și tot în față ajungem pe strada Porții la podul Oprișului (după un desert bun cu corcodușe dulci). Câteva momente de pauză și apă și apoi vedem mai departe.
We passed the mountains and now we go down to Bran on Clincea ridge... We lose altitude quite fast under the ridge, salute and encourage groups who are going up, pass between sphinxes and other monolits, I feel sheep-yard smell, talk with the sheperd (he has a few hundreds sheep down in the valley) and enter the forest. Known and new landscape in the same time! At the sheep flock in the forest we talk with the sheperd and the dogs (in their simple warm language), we continue down and before the last turn to left to the spring/source, I ask Clemence to wait for me. I want to confirm myself that we can choose another path. Short confirmation run and we go down on Oprișului ridge. I wouldn't go up on this way, even if we find some Red Line marks! And we stop for a moment in the lowest part because we entered the raspberry bushes. We don't care that the bear might appear! We reach a small forest road, then the big car road and continuing in the same direction, we reach Porții street down at Oprișului bridge (after a good desert with sweet mirabelles). Few break minutes for water and we see further.
Căutăm un taxi până la DN și realizăm că cel mai ieftin e să mergem până în Brașov (90 de lei). Așa că suntem destul de repede în Gara centrală din Brașov!
Îmi iau bilet la primul tren și mâncăm tot felul de bunătăți tradiționale (de la salată de vinete la ciulama, mămăliguță, sarmale, ciorbă de legume...). Clem pleacă spre hostelul unde aranjasem cu cazarea pentru seara asta și eu spre tren. Am uitat complet că am cortul ei în rucsac și reușim să ne mai vedem câteva minute să-i dau cortul. Cu ajutorul amabililor domni de la fast-food-ul din gară!
Foarte faină tura, plăcută și relaxantă, și prevedem niște săptămâni foarte faine. Clemence va merge în Piatra Mare și în Crai singură, apoi revine la București spre we... Va fi un we de totală relaxare... Să nu anticipăm!
We search for a taxi to DN and realise that is the cheapest way to go to Brașov (90 lei). So we are pretty fast in Central Railway Station in Brașov!
I buy ticket at the first train and we eat all kind of traditional food stuff (from salade d'aubergines to ciulama, mămăligă, sarmale, vegetables soup...). Clemence leaves to the hostel where we set for this evening and I go to the train. We completely forgot that I have her tent and we manage to meet for a few minutes to give her the tent. With the help of the gentle men from the fast-food!
A very fine trip, enjoyable and relaxing and we foresee some fine weeks. Clemence will go to Piatra Mare and Piatra Craiului by herself, then she will come to Bucharest for we... A totally relaxing we... Let's not anticipate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu