Maroc... idee apărută pe neașteptate... Nu aveam în plan asta pentru anul ăsta și la o discuție la un prieten (Emil) după o tură înghețată la o stână în Grohotiș, Ștefan îmi propune să urcăm anul acesta pe Mont Blanc. Am o experiență în masiv (nereușită din punct de vedere alpin, reușită ca ”explorare”) și încă nu mă simt capabil de a trece de la 3730 metri (cât am urcat eu cel mai mult pe Grossglockner) la 4810 metri. Mai bine zis îmi place să fac totul pas cu pas. Întâi aș trece de 4000 puțin și apoi mai sus. Și îmi vine ideea cu Toubkalul (știu, unii au trecut de etapa asta de multă vreme) care urcă până la 4167 metri. Rumegăm o vreme planul ăsta, e bun pentru amândoi și după câteva luni ne luăm biletele pentru august 2016.
Căutăm să mai mergem în ceva ture împreună și nu prea reușim. Fiecare își face antrenamentul în felul lui. Pe văi, pe crestele Făgărașilor sau ale Bucegilor, prin nopți dormite la peste 2000 de metri, prin întâlniri cu oameni tare faini...
Pentru Atlasul Înalt am cumpărat forma digitală a unui ghid bine documentat și ne vom folosi din plin de el (Cicerone, Des Clark, Mountaineering in Morrocan High Atlas), Ștefan a scos pe hârtie capitolele care ne interesau pe noi (zona Toubkalului), amândoi citim și avem în minte destule detalii, convenim la un riad unde vom sta în Marrakech, facem rezervări și plătim o noapte (încă nu știm câte nopți și unde vom sta), înainte de plecare cântărim și re-cântărim rucsacii să nu avem depășire de greutate, nu am făcut vaccine, avem bani suficienți pregătiți (euro cash și pe card și eu cumpărasem de la o prietenă vreo 300 de dirhami care le rămăseseră din tura lor în Maroc cu puțin timp înainte de a pleca noi). Avem și ceva emoții, e prima dată pentru amândoi în Africa...
Fiecare ajunge la aeroport unde ne stabilisem întâlnirea și eu chiar reușesc să ajung aproape de limita de timp. Toate formalitățile decurg normal, suntem la poarta de îmbarcare și primul avion Ryanair pornește în jurul orei 22.00 spre Roma Ciampino. Nu am mai zburat de ceva vreme, îmi place și mă bucur de atmosfera din avion. Îmi aduce aminte de alte și alte zboruri. Mă și joc o vreme cu băiatul care stă pe scaunul din fața mea. Nu contează culoarea, nu contează limba, cert e că zâmbetul unui copil și buna lui dispoziție face orice loc de o mie de ori mai plăcut... În dreapta mea este fata unui doctor italian care stă mai în față cu cealaltă fată. Cam multă seriozitate pe oamenii ăștia :D...
În fine, ajungem la Ciampino (aeroportul G. P. Pastine) și, fiindcă e companie low cost, trebuie să ne luăm bagajele între curse. Așa că ne așteptăm uriașii rucsaci (spun asta chiar dacă am reușit să îi facem până în 15 kilograme) și cu ei ieșim pe un cărucior în afara aeroportului. Avem vreo opt ore de stat pe aici până la următoarea cursă...
Maroc... Unexpected idea... I didn't have this plan for this year and, in one evening at a friend (Emil) after a frozen trip at a shipyard in Grohotiș, Ștefan propose me to climb Mont Blanc this year. I have an experience in the massive (failed as alpine trip, successful as "exploration") and I still don't feel capable of passing from 3730 m (my highest altitude on Grossglockner) to 4810 m. Better said, I like to do everything step by step. First I would pass 4000 a little and then more. And the idea with Toubkal comes (I know, some passed this step long time ago) by hiking up to 4167 m. We think about the plan, it is good for both of us and in a few months we buy the tickets for august 2016.
We try to make some common trips and don't succed. Each of us makes his training in his own way. On alpine valleys, on the ridges of Făgărași or Bucegi mountains, with nights slept over 2000 meters, through meetings with very fine people...
For High Atlas I bought the digital form of a well documented guide and we will use it a lot (Cicerone, Des Clark, Mountaineering in Moroccan High Atlas), Ștefan printed the interesting chapters for us (Toubkal area), we read and memorize enough details, we set for a riad to sleep in Marrakech, make reservations and pay for one night (we don't know where and how many night we'll stay), before leaving we weight and re-weight the backpacks for not passing the accepted weight, we didn't make any vaccines, we have enough money prepared (euro cash and on the card and I bought about 300 dirhams from a friend who came from Morocco just a little time before our departure). We have some emotions, it is the first time in Africa...
Each of us reach the airport where we set the meeting and I manage in some way to arrive close to the time limit. All formalities go normally, we are at the embarking gate and the first Ryanair plane starts around 22.00 to Rome Ciampino. I haven't fly for a while, I like and enjoy the atmosphere in the plane. It reminds me of other flights. For a while I play with the boy staying on the chair in front of me. The color doesn't matter, the language doesn't matter, it is for sure that the smile of a child and his positive attitude makes any place a thousand times more beautiful... On my right is the daughter of an italian doctor who is staying a few chairs in front of us with the other daugther. Too much seriosity on these people :D...
Finally we reach Ciampino (G. P Pastine airport) and, because Ryanair is a low cost company, we have to take the baggages between flights. So we wait for the big backpacks (even if we made them lower than 15 kg) and go out with them outside the airport. We have about 8 hours to spend here until the next flight...
Am fi vrut să mergem un pic spre oraș și facem socoteala că nu merită. Chiar era un ultim autobuz spre oraș și nu am avut inspirația să mergem la el. Deși văzusem că se grăbesc mulți... Mulți oameni nevoiași sau în așteptarea altor avioane, mulți cu aspect de refugiați... Într-un fel suntem și noi ca ei :D. Găsim un loc pe o bancă să stăm jos, aeroportul se închide pentru câteva ore, coșurile de gunoi sunt pline... Întâi merge Ștefan prin zonă vreo zece minute, apoi dau și eu un ocol. Nu ai ce vedea prea mult... Ba da, elicopterele din unitatea militară din apropiere, parcarea cu fântâna în culorile tricolore, avioanele din aeroport, copacii tropicali cu flori puternic colorate, palmierii și monumentul dedicat aparatelor de zbor. Pe el citesc despre elicoidul ”ce va urca în înălțimi” proiectat de Leonardo da Vinci la Firenze în 1506 (acum, când scriu, am venit de la statuia lui Da Vinci din fața Scalei din Milano, oraș în care și-a manifestat din plin spiritul științific-artistic-genial-anticipativ), despre modelul de elicopterul proiectat de inginerul Enrico Forlanini și zborul acestuia din 1877 la Milano și despre primul zbor cu elicopter din 1930 (proiectat de inginerul Corradino D'Ascanio), zbor de distanță (8-13 octombrie). Căutăm o zonă cu iarbă de ne întindem izoprenul sau pătura și intrăm în vorbă cu o româncă ce are de așteptat avionul până dimineață. Povestim de toate fiindcă așa e firea noastră. Plăcut tare și pentru noi și pentru ea! Pe la 6.00 intrăm în aeroport, îndeplinim toate formalitățile și ne îmbarcăm în avionul ce ne va trece marea spre sud. Lumi noi, vise noi...
We wanted to go in town and we see that it doesn't worth. We even lost the last bus to city. Although we saw a lot of people hurrying... Poor people or people waiting for other planes, some looking like refugees... In a way we are the same :D. We find a place to sit on a bench, the airport is closed for a few hours, the garbage bins are full... First Ștefan goes aroud for about 10 minutes, then me. You dont't have a lot to see... You have in fact: the helicopters from the close-by military unit, the parking with italian flag colors, the planes from airport, the tropical trees with colored flowers, the palms and the monument dedicated to flying machines. I read about the elicoid "hich will fly to heights" projected by Leonardo da Vinci in Firenze in 1506 (now, when I write this, I came from statue of Da Vinci from the palce in front of Scala Theatre of Milano, the city where he manifested his scientific-artistic-brilliant-predictive spirit), about the helicopter projected by engineer Enrico Forlanini and its flight to Milano in 1877 and about the first helicopter flight from 1930 (projected by engineer Corradino D'Ascanio), distance flight (8-13 october). We search for a grassy place to lay the blanket or the mattress and we talk with a romanian woman who is waiting the plane in the morning. We talk about a lot of thing because this is our nature. Very nice for all of us! We enter the airport around 6.00 a.m., pass all the document stuff and we embark to the plane going to south over the sea. New worlds, new dreams...
Ieșim deasupra mării, trecem peste o insulă muntoasă (e Corsica sau Sardinia?), zburăm deasupra norilor peste mare și intrăm în zona aeriană de deasupra Africii. Cum Ștefan are loc pe dreapta avionului și eu pe stânga, vede mult mai bine zona Tehouan-Tanger și Gibraltarul. Eu văd doar munții Atlas foarte uscați, câteva râuri puternic meandrate, zonele cultivate din jurul orașelor (altfel e deșert și uscat, cum vom vedea din autocar în drum spre Atlantic în câteva zile) și coborâm spre aeroportul Menara din Marrakech. Este practic în mijlocul orașului printre casele maronii uscate și plantațiile aliniate și aparent fertile!
Coborâm din avion, facem ceva poze de ”bun venit” și mergem spre ușa deasupra căreia scrie ”arrivee, arrival, الوصول”. De acum înainte astea vor fi limbile pe care le vom auzi pentru câteva zile! Aeroportul ne întâmpină cu mozaicuri specific marocane, albastre și verzi. Simțim lucrătura superficială chiar de aici, dinainte de verificarea pașapoartelor. Primim viza de intrare în țară, mergem să ne luăm bagajele (sunt intacte) și ieșim în marea sală a aeroportului. Pare dintr-un mare SF. Aaaa, să nu uit! Am schimbat bani la o casă de schimb din aeroport aflată lângă benzile de bagaje (cam 10-11 dirhami la un euro, e același curs peste tot!) Revin la sala mare. Cam peste tot scrie în franceză și mă bucură un afiș: ”Et si nous permettions a chaqun de respirer! Aeroport du Maroc, aeroports sans tabac.”
La ieșirea din aeroport avem șocul și confirmarea: aeroportul strălucește, în exterior e în sfârșit lumea africană, arabă, mirositoare, fierbinte, cu cactuși, cu taximetriști ”binevoitori”. Știam că putem merge ieftin și sigur cu taxi sau cu autobuz spre oraș, întrebăm și suntem ghidați spre stația de autobuz, plătim câte 30dh de fiecare. Abia ce găsește șoferul să ne dea rest! E un preț mic față de 45-50 cât dai de persoană la taxi! Văd în mașină un abțibild al expediției Bucharest Vigilantes 2016 pe Toubkal. Îmi ieșise în ochi steagul românesc și cel dac! Autobuzul iese din aeroport pe străzi largi, face stânga pe avenue Guemassa și la primul giratoriu stânga spre grădinile Menara pentru a intra la dreapta pe avenue Hommane el Fatouaki pe lângă Marrakech Mall spre Medina (orașul vechi). Să nu credeți că scrie undeva denumirile astea, vă spun de pe Google Maps direcțiile! Intrăm în haotica Medină a Marrakech-ului și autobuzul ne lasă în piața dintre moscheea Koutubia și celebra piață Jemaa el Fnaa. De aici începe distracția!
Coborâm din avion, facem ceva poze de ”bun venit” și mergem spre ușa deasupra căreia scrie ”arrivee, arrival, الوصول”. De acum înainte astea vor fi limbile pe care le vom auzi pentru câteva zile! Aeroportul ne întâmpină cu mozaicuri specific marocane, albastre și verzi. Simțim lucrătura superficială chiar de aici, dinainte de verificarea pașapoartelor. Primim viza de intrare în țară, mergem să ne luăm bagajele (sunt intacte) și ieșim în marea sală a aeroportului. Pare dintr-un mare SF. Aaaa, să nu uit! Am schimbat bani la o casă de schimb din aeroport aflată lângă benzile de bagaje (cam 10-11 dirhami la un euro, e același curs peste tot!) Revin la sala mare. Cam peste tot scrie în franceză și mă bucură un afiș: ”Et si nous permettions a chaqun de respirer! Aeroport du Maroc, aeroports sans tabac.”
La ieșirea din aeroport avem șocul și confirmarea: aeroportul strălucește, în exterior e în sfârșit lumea africană, arabă, mirositoare, fierbinte, cu cactuși, cu taximetriști ”binevoitori”. Știam că putem merge ieftin și sigur cu taxi sau cu autobuz spre oraș, întrebăm și suntem ghidați spre stația de autobuz, plătim câte 30dh de fiecare. Abia ce găsește șoferul să ne dea rest! E un preț mic față de 45-50 cât dai de persoană la taxi! Văd în mașină un abțibild al expediției Bucharest Vigilantes 2016 pe Toubkal. Îmi ieșise în ochi steagul românesc și cel dac! Autobuzul iese din aeroport pe străzi largi, face stânga pe avenue Guemassa și la primul giratoriu stânga spre grădinile Menara pentru a intra la dreapta pe avenue Hommane el Fatouaki pe lângă Marrakech Mall spre Medina (orașul vechi). Să nu credeți că scrie undeva denumirile astea, vă spun de pe Google Maps direcțiile! Intrăm în haotica Medină a Marrakech-ului și autobuzul ne lasă în piața dintre moscheea Koutubia și celebra piață Jemaa el Fnaa. De aici începe distracția!
We fly over the sea, pass over a mountain island (Corsica or Sardinia?) and over the clouds and enter the aerial african area. As Ștefan has the place on the right of the plane and me on the left, he sees better Tohouan-Tanger area and Gibraltar. I only see the very dry Atlas mountains, few meandered rivers, the cultivated areas around the cities (it is desert and dry in the rest, as we'll see from the bus in a few days on the way to Atlantic) and we land to Marrakech Menara airport. It is in the middle of the city between dry brown houses and plantations aligned and apparently fertile!
We get of the plane, take some "welcome" pictures and go to the door marked with ”arrivee, arrival, الوصول”. These will be the languages for a few days! The airport welcome with some specific morrocan mosaics, blue and green. We feel the superficial working even here, before passport checking. We get the visa, go and take the baggages (they are untouched) and go out to the big airport hall. It looks like a big SF. I forgot! We changed money at an exchange office near the baggage bends (about 10-11 dirhams for 1 euro, the same price everywhere!) Back to big hall. Everywhere you can read in french and I like one: ”Et si nous permettions a chaqun de respirer! Aeroport du Maroc, aeroports sans tabac.”
At the exit we have the shock and confirmation: the airport shines, outside you see the african, arabian, smelling, hot, cacti an and "good willing" taxi drivers world! We knew that we can take the bus or taxi to town, we ask and we are guided to bus station, pay 30dh each. The driver hardly finds change for us! It is a small price comparing to 45-50 dh/person for taxi! In the bus I see a sticker of Bucharest Vigilantes 2016 on Toubkal. I remarked the romanian and dacian flag! The bus goes out of the airport on large streets, turns left on avenue Guemassa and at the first roundabout it turns left to Menara Gardens to enter on right on avenue Hommane el Fatouaki by passing Marrakech Mall on left to Medina (old city). Don't think you can find these names, I tell you from Google Maps! We enter the haotic Marrakech Medina and bus drops up in the market between Koutubia mosque and the famous Jemaa el Fnaa market. And the fun begins!
I announce at home that we are ok and we start searching for the riad we reserved a room on internet. The first smell is the horse shit smell from the touristic carriages! We have nothing to do with this! We head to the market and, even if it is the middle of the day, the music and specific noise surrounds us. What do we do now? Where do we go? Ștefan doesn't like the situation: big and heavy backpacks and we know nothing! We head to Souk Laksour to left and ask about riad Rose du Desert. ”I know, come with me”. We follow the young morrocan who confuses us on narrow streets and full souks. He passes us to another who confuses us more and then to the third on. The feeling is that they did this on purpose. The third one ask us money for guiding. But he took us nowhere! I give hin 50dh and tell him that we manage by ourselves. It is so normal to happen like this, is the baptise of Marrakech! Don't ask me how we reached the area around Bab Debbagh! In a small market we see a taxi and ask if he can take us to our riad. ”Of course!” We go up in the Logan taxi, on the way he asks a few times for Bab Doukkala, as written on our paper and he takes us in a small market near the entrance of royal palace and Sidi Abdelaziz street (a big souk in fact). We pay him the trip and we have to find the riad by ourselves. We enter the souk with all eyes headed to us. We still look like foreigners. Between stores we see on the left Arset Azoual (Derb Arst Aouzal) and the name Rose du Desert. That's it! We go to the mosque in the end and turn left. We are at the gate, knock the door and we are welcomed as brothers come from long distances. We are given a tea and some cakes, solve with housing at the reception and get Tulipe room. Amazed, relaxed, happy for the oasis where we made reservations! We take a shower and Ștefan wants to rest! I go for a walk, you know me willing always for new!
I don't have any special target, go out in the souk and turn left. I want to feel the environment I enterede here. A lot of comerciants, shops on street... Even a guy invites me to some hash up on the terrace... After Bab Doukkala mosque I continue on the homonym street/souk, enter on lateral streets which end every time, reach the main homonym gate and turn to home. I miss the way and, for 20dh, a boy takes me to Arset Azoual where from I know the way. A riad Adriana reminds me of Ari who I didn't talk for some years... Time... At the riad Ștefan rested and has mood for walking and we start in another direction (to Jamaa el Fnaa and after).
”Sunt cunoscută ca Bab Er-Robb. Construită în sec 12 și lipită de un colț al zidului, am trei colțuri. Oamenii din munții Atlas vindeau locuitorilor orașului er-robb sau arrope, un suc de fructe gros de struguri, gutui sau mure. Aici se vindeau galoane din această băutură veche iubită și se luau taxe ca pentru sirop. Acum că e un drum prin zid, servesc ca loc vânzătorilor ambulanți de oale. Treci prin mine pentru a ajunge la poarta vecină Bab Agnaou.
Poarta Bab Agnaou a fost construită de almohazi și servește ca loc de trecere chiar dacă și-a pierdut cele două bastioane ce mărgineau arcul. E cea mai frumoasă din toate porțile cu pietre aranjate în linii arcuite. Se pot vedea decorațiuni florale și caligrafie pe pietrele din colțuri și pe panourile principale. De la poartă oricine poate vedea intrarea în reședința regală. Trecându-i pragul, se ajunge în districtul Kashbah ale cărui magazine de suveniruri și manufactură merită o vizită.”
De aici începe un circuit turistic prin medina și îl vom parcurge în sens invers față de cel indicat (parțial). De la reședința regală facem dreapta pe rue de la Kashbah, mâncăm la un restaurant pe stradă și reușim cumva să pierdem indicatoarele spre palatul regal pe la mormintele saadine. Facem ce facem și ieșim în fața palatului regal la poarta Bab Irhli. Vă veți întreba ce atâtea palate regale? Păi e simplu, fiecare prinț din fiecare familie regală și-a făcut palatul lui! Nu reușesc să fac o poză la intrarea palatului și prin alt parc din fața palatului ajungem la Poarta Roșie facem stânga pe lângă zidul palatului. Cam în direcția asta trebuie să fie Jamaa el Fnaa. Pe lângă o colonie de blocuri reintrăm în cetate pe Derb Zemrane și pe rue de Berrima vedem un indicator cu piața mare. Ce bine! De fapt suntem în piața Place des Ferblantiers cu tot felul de suveniruri (pun ochii pe un set de ceai), centrul cartierului Mellah în curs de reconstrucție. De aici pe avenue Hommane al Fatouaki pe lângă un magazin de Teramisu și souk-ul El Kheir intrăm pe alte străduțe care ne duc spre Jamaa el Fnaa.
From Dar el Bacha boulangerie (where the taxi left us) we turn right along the royal palace and stop at a clothes shops where from I intend to buy a djellaba (in the last days if I have money) and a spices shop (Planete des Epices) where I say that I will take something in the last days. I took from another store, forgive the noncompliance to my word! On a lateral street I see riad Sheba (dedication for the cat of a friend) and we reach the place of Koutubia mosque. Selfies and, as we are not allowed to enter the mosque, we pass her court to the mosque's park and Sidi Mimoun Gardens (a wasteland). On the homonym street we let souk Lalla Rkia on the left, another royal palace on the right, from a sweetshop Ștefan buys a water bottle and we see a big gate on the left. Let's go there! It is Bab Er-Robb or Bab Agnaou which history I find on a panel under (the same in french, english and arabic).
”I am known as Bab Er-Robb. Built in 12th century and nestled in a corner of the wall, I have three corners. The people of Atlas Mountains once sold er-robb or arrope, a thickened fruit juice(grapes, quince or blackberry) to city dwellers here. Gallons of this once-loved beverage were sold here and taxes were collected for the syrups. Now that a roadway has been opened to the wall, I serve as a pottery merchant's stall. Go through me to access my neighbor, the Bab Agnaou gate.
The Bab Agnaou gate was built by Almohads and still serves as a passageway, eventhough it has lost the two bastions that once flanked its large pointed arch. It is also the most beautiful of all gates, with cut stone arranged in clean, regular lines around the arch. Floral decorations and calligraphy engraved into the stone adorn the cornerstones and frame panels. Across from the gate, one can see the entry to the royal residence. By crossing its thresold, one can access the Kashbah district, whose craft and souvenirs shops worth a visit”
Here starts a touristic circuit through medina and we will walk on it in reverse way as indicated (partially). From royal residence we turn right on rue de la Kashbah, we eat at a street restaurant and manage in some way to lose the indicators to royal palace and saadines tombeaux. We find a way to go to the front of the royal palace to gate Bab Irhli. You may ask why so many royal palaces? It is very simple, every prince from every royal family built his own palace! I am not allwed to take a picture to the entrance of the palace and, among another park from the front of the palace we reach The Red Gate/La porte rouge and turn left along the walls of the palace. Jamaa el Fnaa should be in this direction. Near a colony of blocks we re-enter the city on Derb Zemrane and on rue de Berrima we see an indicator with the big market. So fine! In fact we are in Place des Ferblantiers with all kind of souvenirs (I put my eyes on a tea set), the center of Mellah quartier in reconstruction. On avenue Hommane al Fatouaki, near a shop of Teramisu and souk El Kheir we enter on other street that lead us to Jamaa el Fnaa.
A lot of music, dancing snakes and taxers for everything, even for a picture ”in traffic”, all kinds of traditional suits on wearer, invitations for shopping... Ștefan suggests to go up to a terrace to see the market by night. Great idea! Then we'll see ot is not just ours! We see the multi-level Argana restaurant and go up to the last floor. On the left of the terrace you must eat something, on the right you can just drink something. We have wireless, I enter a little on web to transmit some info, we take a morrocan tea and enjoy it admiring the colors of sunset and the market, the crowd down in the market... It is a unique show that we want to repeat. Remark that at the entry of the restaurant you are checked on clothes and baggages the same as in airports! No one is checking at the exit...
We go down in the market, listen to some traditional musics, take some pictures with two nice morrocans for only 10dh, go to the place of the mosque ant to the right on the well-known route to our riad. It was a fine day and we expect more from tomorrow! Good night!
