Bucegi 29-30.09.2012

Bucegi 29-30.09.2012

Colegi de tura: Ilinca Alexandrescu, Ioana Hagiescu, Adriana Gheorghe, Andrei Berghes, Cezar Partheniu

Pentru acest ultim sfarsit de septembrie mi-am propus sa ajung pe ultimele trasee marcate cu plecare din culoarul Rucar-Bran: valea Bangaleasca si culmea Strungulita-Bucsa-Curmatura Fiarelor-Fundatica. Traseul asta este una din propunerile pe care le fac colegilor care vor sa vina in tura. Ioana elimina alte variante/propuneri fiindca se ofera sa vina cu masina. Altfel nu este imposibil, ci doar mai greu sa ajungi din Bucuresti in zona asta, sa mergi si pe trasee lungi si sa ai timp si de drum in doar doua zile! Initial Ilinca si Ioana imi spun ca vin cu mine, fapt ce ma bucura enorm. La anuntul meu pe facebook imi raspunde imediat si Andrei Berghes, vechi coleg si prieten de drumetie cu prietena lui Adriana. Asa ca echipa pentru o masina este completa! Avem toti rucsaci maricei si facem ce facem ca sa incapa totul in masina. Cu lectiile facute (surse de apa, loc de dormit, posibilitati de retragere etc) stabilim sa ne intalnim matinal si sa pornim spre "casa".

Ziua 1 - sambata 29.09.2012

La 6.30 ne intalnim la Dristor (Ioana, Andrei, Adriana si cu mine), o luam pe Ilinca de acasa, trecem prin Pantelimon ca sa isi recupereze Ioana un polar de la parintii ei si pe autostrada A3 ajungem rapid la Ploiesti, apoi Sinaia, Busteni, Paraul Rece, Rasnov, Bran, Moeciu de Jos si Moeciu de Sus. Chiar daca suntem cu masina, distanta dintre cele doua Moeciu-ri este mare asa cum ne aduceam aminte (eu si Andrei) dintr-o tura de prin 2003-2004 cand pe 26 decembrie am ajuns de la refugiul Grind din Crai la Padina pe valea Bangaleasca pe care vom merge si acum. Si acum avem in amintiri trosnitul crengilor sub laba ursului in spatele nostru! Cam pe la 10.15 ajungem in centru si intrebam pe gazda unei pensiuni daca putem lasa masina langa gardul lor. "Lasa-ti-o chiar aici in curte pe iarba! Nu va costa nimic!" Asa da oameni! Strangem rucsacii, si colegii pornesc inainte. Eu ma uit un pic pe harta pentru orientare si recuperez repede. Asta si datorita colegilor care s-au oprit cateva minute pentru al doilea mic dejun :D!
Pana sa mergem mai departe pe CR va redau cateva versuri pentru invingatori citite pe crucea-monument din centrul localitatii:

Nu esti invins cat timp credinta

Nu ti-ai schimbat si nu ti-ai stins

Credinta iarasi te ridica

Poti fi cazut, dar nu invins!

Mergem intins vreo 4 kilometri pe asfaltul tare neplacut. Stiu bine ca pe bucatile astea de drum mai primesc (cel putin in gand) vorbe "bune", dar ce sa fac, pe aici e traseul! Dupa o ora iesim in sfarsit de pe asfalt si Adriana cu Ilinca incearca la o pensiune sa se duca la toaleta. Raspuns sec: "N-avem!" Lasa ca vine padurea! Trecem bariera si mergem pe drumul larg ce urca pe valea Bangaleasca. Dupa vreo 15 minute in stanga noastra lasam marcajul TR pe care coborasem si urcasem cu o saptamana inainte ca bonus la planul initial al turei trecute. In fata noastra incepe sa se vada, deocamdata departe, peretele vestic al Bucegilor cu muntele Grohotisu cel mai impunator.

La ora 12.00 ajungem la intersectia vailor Bucsa si Grohotisului unde se afla o veche cabana de vanatoare. Pe vreme rea poate fi folosita cu brio ca adapost. Marcajul nostru CR continua pe valea Grohotisului in fata-stanga. Pe valea Bucsa este indicata directia Bucsea-Bolboci  cu timpul 7 ore, dar nu apare nici un marcaj. Probabil din acest motiv am si neglijat culmea in planurile mele! De sus maine vom vedea ca este un marcaj triunghi rosu care parcurge culmea nordica a muntelui Bucsa. Pana la Bolboci pornind pe CR scrie ca am mai merge doar 4 ore! Urcam pe valea Grohotisului pe un drum forestier foarte prost care se termina brusc, continuam tot inainte pe fir (chiar daca un podet ne-ar indemna sa mergem la dreapta!), trecem firul apei si urcam pe toata lungimea unei poieni pline de verdeata. Stiam din tura de demult (amintita mai sus) ca aici este o cabanuta ca adapost. Dintr-o tura de prin 2009 mai stiam ca vom gasi si un foisor asemanator oarecum cu cel din Cismigiu unde canta fanfarele vara. La 13.10 trecem pe langa foisor si urcam prin poiana 10 minute pana ce dam de baza vaii Pravalelor. Aici e izvorul unde am auzit atunci trosniturile ursului!
Trecem apa si vedem in stanga pe valea Pravalelor peretele vestic. In sfarsit ni se arata in toata frumusetea lui! Urmam poteca ce merge pe piciorul din dreapta (stanga geografica a vaii) si dupa 40 de minute de urcus sustinut iesim la golul alpin la circa 1600 de metri altitudine. In spate vedem Craiasa incetosata si in dreapta noastra Gura Strungii unde avem tinta finala pentru astazi. Urcam pe linia stalpilor o diferenta de nivel de 100 de metri si ajungem in marcajul BR care vine din Simon pe Plaiul lui Lom. Chiar in fata noastra in sus vedem niste dungi rosii verticale pe stanci. Urca spre un valcel care ma inspira pentru o viitoare cercetare. Cercetare care va fi maine dimineata cu ocazia rasaritului! Deocamdata tinem acelasi marcaj CR, urcam cam jumatate din distanta spre Strunga si ne oprim putin la izvor. Taraitul de apa e o binecuvantare de care saptamana viitoare nu vom mai avea parte! Umplem vreo 3 sticle si i le lasam pe celelalte Ioanei sa le umple mai incolo. Ea e obosita si a hotarat sa ramana la refugiu. Vorbisem cu totii sa mai mergem pe ceva trasee pana la lasarea intunericului. Eu cu planurile mele indraznete vroiam sa coboram pe valea (Izvorul) Tatarului si sa urcam pe Memorial. Bine ca nu a fost cazul de Memorial ca ramaneam pe undeva pe acolo! La ora 15.00 ajungem in Gura Strungii si coboram la refugiu. Drag loc de care prinde dor si Ilinca!

Mancam de pranz pe pajistea din fata refugiului in linistea Muntelui, radem si glumim care mai de care si peste vreo ora o lasam pe Ioana sa se odihneasca si noi pornim mai departe pe traseu (16.10). Ea va cobori la un moment dat sa ia apa in sticlele lasate, va mai urca un pic spre Strungile Mici si in final ramane la refugiu sa se odihneasca. Cand vine intunericul, se ingrijoreaza putin pentru noi (pe buna dreptate!), dar nu avem cum sa o anuntam pe unde suntem fiindca lipseste semnalul GSM in zona refugiului.
Noi urcam pe Coltii Strungii pana in saua Strungulita pe curba de nivel pe care e poteca marcata cu BR. Din saua Strungulita admiram muntele Coltii Tatarului cu saua Coteanu dinaintea lui spre est si culmea Bucsa-Sfantul Ilie spre vest si apoi spre muntii Leaota (o alta tura cu aventuri cu Andrei pe vremea cand marcajele erau deficitare!).

In dreapta noastra avem muntele Tataru pe care il ocolim pe curba de nivel prin saua Coteanu pe deasupra firului serpuit al unui dintre cele mai inalte paraiase ce formeaza valea Brateiului. Exact dupa varf este un mic platou pe care un elicopter isi porneste elicea si da cateva ocoale zgomotoase muntelui.

Iesim in saua larga dintre Tataru si Deleanu si continuam pe curba de nivel pe vestul cozii muntelui Deleanu. Exact in capatul firului vaii Tatarului vedem in stanga in jos noii stalpi ai marcajului pe valea omonima. Partea proasta e ca aici nu exista stalp indicator si poti rata cu usurinta coborarea pe vale daca e vreme mai urata. Acum noi insa avem parte de soare si vreme excelenta si coboram pe linia marcajelor TG pe firul vaii si apoi pe versantul stang pana sub a doua stana.

Urc pana la stana pentru "inspectie" si ajung la concluzia ca iti trebuie ceva materiale ca sa improvizezi aici adapost. Nu vedem semnele in continuare si coboram un pic pe firul serpuit al vaii. Se strange prea mult canionul si hotarasc intoarcerea pana la ultimul semn de sub stana. Andrei vede pe delusorul din fata marcajele: "V-am spus eu ca coboram urcand!" (scuze de cacofonie). Cateva zeci de metri ne despart de zona cu ienupar si pini micuti de pe varful acestui deal. In fata gasim semnele care ne bucura. Nu si coborasul ce urmeaza! La inceput putin inclinat si prin padure si apoi cu panta mare, mult pamant si frunze alunecoase. Cine o fi avut ideea sa marcheze pe aici pesemne ca  a vrut sa faca orientare cu turistii ce vor veni. E un pic extrem pentru cei neobisnuiti cu muntele! Coboram asa cateva zeci bune de minute si abia cand vedem primii pereti de pe dreapta canionului Tatarului ne dam seama exact unde suntem: vom trece pe la pesterile pe care altadata le-am explorat  cu Andrei!

Pentru mine zona asta este "cireasa de pe tort" pentru intreaga tura! Coboram tot pe brana pe sub perete si dam de intrarile pesterilor Mica si a Ursului care sunt inchise cu grilaje pentru protectie. Eu si Andrei chiar ne bucuram ca am avut prilejul sa vedem cum arata grotele si pe interior acum ceva ani! Citez de pe panoul informativ al pesterilor: "In rezervatia naturala Cheile Tatarului la altitudinea de 1548 de metri se vad deschiderile celor doua pesteri care sunt cele mai inalte statiuni paleolitice de la noi din tara. Aici au fost descoperite urme ale prezentei umane, stramosii nostri fiind cei care le-au folosit ca adapost in perioada de retragere a gheturilor, iar in Pestera ursului au fost gasite numeroase oseminte sau chiar schelete intregi provenite de la ursul cavernelor printre care unele la surpafata ceea ce duce la presupunerea ca, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele adaposturi ale acestora." Mai sunt multe informatii interesante pe acest panou, si va las pe voi sa le cititi la fata locului. Noi continuam sa coboram prin padure la fel de abrupt vazand cu dezamagire cat de secat este lacul Bolboci. La un moment dat ne lasam la vale pe un grohotis, iesim pe cateva curbe prin padure si la 19.10 suntem sub barajul de protectie din partea inferioara a vaii Tatarului. Aici se termina marcajul TG si, fiind "organizator", renunt la ideea mirobolanta cu Memorialul. Vom merge pe drumul de masina pana la Padina si de aici in sus pana la refugiul Strunga. In 6 minute suntem la podul de la capatul lacului Bolboci, parcurgem Cheile Tatarului Mare, trecem pe langa Pastravarie si apoi prin cheile Coteanului, lasam in stanga vila Coteanu si baza nationala Salvamont si la ora 20.00 suntem sub cabana Padina.

Intram in cabana fiindca avem chef de o bere. Se face si de-o ciorbita si un carnacior si abia peste o ora ne urnim mai departe la lumina lunii. Incerc sa o sun pe Ioana si nu are semnal. Aproape ca nici nu aprindem frontalele pana la refugiu. Urcam pe marcaje si eu voi face doua mici iesiri pana la stana mare si pana la adapostul pentru animale de mai sus. Inca nu au plecat ciobanii de la stana si peste cateva zile isi vor parasi locul de peste vara pentru adapostul calduros din sat. Ei ne ajuta si cu gramada de caini care ne latra in disperare! Stiti cum e vorba: Cainele care latra, nu musca! E totusi neplacut sa auzi atatea latraturi in jurul tau! Raman eu in spate sa linistesc cainii si colegii merg mai in fata sa scape de ei. Trecem de cele doua adapatoare si pe marcaje ajungem aproape de ora 22.00 la refugiu. O trezim pe Ioana care e un pic suparata ca nu am anuntat-o ca mai intarziem. Nici nu aveam cum! Aprind primusul si mananca o supa in timp ce noi ne pregatim pentru somn. Undeva dupa ora 23.00 punem geana pe geana cu bucuria unei zile reusite si imi propun cu Andrei sa ne trezim pentru rasarit.

Ziua 2 - 30.09.2012

Pusesem telefonul sa sune la 6.30 si fix cand acesta da alarma (doar un mic tarait ca sa nu deranjeze prea mult colegele "de camera"!), eu si Andrei ne echipam de drum si plecam in plimbarea matinala. Urcam pe Strungile Mici pe muntele Grohotisu in lumina frontalelor si a farului de sus. De la orizont Stapanul Universului isi arata prezenta din ce in ce mai mult si aduce raze si pete rosii, portocalii si galbene pe negrul si apoi albastrul cerului. Mai facem cativa pasi, mai facem cateva poze! Si tot asa pana in saua dinaintea Coltilor Tapului intr-o plimbare fix pe linia peretilor, nu pe poteca!

Exact sub varful Coltii Tapului vedem un ciopor de capre care se pregateau sa sara "in gol" spre poiana Gutanu. Parca erau pur si simplu agatate de verticale! Si ele probabil au vrut sa vada rasaritul de aici :D!
 Fiindca tot ne atrasese ieri un valcel ce urca de la marcajul CR prin pereti, ce-ar fi sa-l incercam acum? Coboram in saua dinaintea Coltilor Tapului si vedem ca bucurie ca benzile rosii care ne starnisera ieri curiozitatea sunt si aici. Deci se poate cobori! Cred ca in viitor pe aici se va marca ceva poate si oficial drept legatura intere valea Pravalelor si muntele Coltii Tapului! Coboram pe trepte de stanca si de iarba si ne minunam cat de usoara e poteca printre zidurile vestice! Ajungem chiar deasupra crucii rosii si pe curba de nivel putin mai sus decat poteca marcata ajungem la izvor si apoi in Gura Strungii (8.20). Frumoasa inviorare!

Ilinca ne intampina cu zambetul pe buze in usa refugiului, Ioana si Adriana s-au trezit si ies din caldurica sacilor de dormit, strangem rucsacii, facem curatenie si iesim afara pentru masa de dimineata in bataia razelor lui Sorin ;)! Nu ne grabim prea mult fiindca stim ca nu avem drum foarte lung (ca timp fiindca distanta e semnificativa!). Cam pe la 10.20 facem poza de grup in fata refugiului si pornim spre Strungulita. Le propun Adrianei si lui Andrei sa urce pe Coltii Strungii fiindca panorama e mult mai frumoasa. S-au si jucat un pic pe hirnuri ca un preview la ceea ce vor vedea in Craiasa peste cateva saptamani! Ii asteptam in saua Strungulita fiindca de aici vom parasi zona principala a Bucegilor spre vest.

Deocamdata vedem doar muntii Bucsa si Dudele. Mai incolo vor aparea varfurile Piatra Alba si Sfantul Ilie (tot Bucegi) si Jugureanu si Cumparata care fac legatura cu masivul Leaota. Desi este lin, se ridica si el la 2133m si pe vreme urata poate crea mari dificultati (veteranii stiu despre ce vorbesc)!
Coboram printre curbele a ceea ce se vroia un drum auto intre zona Deleanu-Tataru si Fundata (ma doare ca a fost "taiat" muntele si sper sa ramana macar asa cum e acum!) si tinem linia crestei spre vf. Bucsa.

Ioana da ceva semne de oboseala care se dovedeste curand a fi o mare criza de bila. De asta se temea si se teme cel mai mult la turele lungi! Ne oprim pe vf. Bucsa (1848m) pentru cateva minute (cca 11.40) si vad ca in dreapta (spre nord) coboara un triunghi rosu. Ups! Asta nu era in plan! De jos (tineti minte din text) de pe valea Bucsa era doar indicator cu sageata fara marcaj pana pe vf. Bucsea (!) si apoi Bolboci. Sa nu fie cu suparare celor care au facut marcajele (Salvamont Bran, foarte muncitori oameni!): pe o sageata indicatoare in mod normal se trece capatul traseului cu marcajul respectiv, nu si unde se poate ajunge mai departe! E usor sa induci in eroare sugerand ca se urmeaza acel marcaj pana la locul final indicat pe sageata (asta in cazul in care nu exista plan de marcare/remarcare pana acolo)! Prima pauza o facem in saua Dudele care merge printre varfurile Dudele Mici (1904m) si Dudele Mari (1954m). Fiindca tot stam un pic, facem cateva poze de grup si mai admiram inca o data westwand-ul bucegean!

Ma gandesc ca e posibil ca limonada mea (zeama de lamaie diluata) sa-i fi provocat Ioanei criza de bila... simtea ea ceva ciudat de ieri deci nu e asta! Pornim mai departe si fetele sunt un pic descumpanite: eu am "pregatit" traseul si par sa nu stiu exact care e Curmatura Fiarelor unde trebuie sa ajungem! Fiecare delusor pe care trebuie sa il urcam pare o mica Golgota pentru ele! Da, recunosc ca nu m-am pregatit suficient ca sa stiu cate delusoare avem de urcat. Cand am fost acum multi ani cu Andrei nici macar nu am mai stat sa numaram dealurile. Cum nu erau marcaje, am urmat linia crestei! Asta facem si acum cand dispar semnele (pe aici nu mai sunt asa de bune si dese marcajele ca pana in Bucsa!).

Inainte de vf. Piatra Alba vedem o stana cu strunga la marginea padurii spre Valea Neagra. Deodata simtim un miros pestilentios (e corect "pestilentios" sau "pestilential"?). Pe moment nu imi dau seama ce e si privirea imi e atrasa de ceva ce pare a fi o piatra alba cu pete negre. E de fapt cadavrul unei vaci care ma forteaza sa merg inainte si sa astept colegii unde nu se mai simte mirosul! In stanga noastra (spre sud) Valea Neagra se uneste mai jos cu valea Rateiu (Ducele) ce vine din Valea Lacului si formeaza valea Brateiului pe care este in mare parte drum forestier. In dreapta inca vedem unica lama de cutit a Craiesei.

In sfarsit pot sa le dau vestea buna colegilor: de pe ultimul delusor (in treacat fie spus delusoarele astea au cam 1750-1800m altitudine) mai avem de coborat intr-o sa si apoi trecem pe sub vf. Sfantul Ilie printr-o zona incendiata spre Curmatura Fiarelor. Poate e doar impresia mea, dar Andrei mi se pare singurul nerabdator sa mergem mai departe! E exact asa cum ne stim de vreo 10 ani: mereu dornic sa mearga si sa descopere lucruri si locuri noi! Pe sub varful Sfantul Ilie trecem prin zona incendiata (nu stiu daca natural sau nu) si ma bucura ca Salvamontul (sau cine o fi fost!) a lasat bidoane cu apa sa stingi focul in cazul in care mai apare. E totusi un miros greu de arsura, mai greu decat "cimitirul" de pe muntele Cocora unde sunt defrisari recente!

Trecem rapid prin arsura si la marginea ei primesc un cadou din partea muntelui: merisoare! Sunt asa de gustoase si ma bucur de ele chiar daca Ioana imi spune ca nu e bine sa mananci chiar asa de peste tot! Coboram in Curmatura Fiarelor si facem o pauza mai mare (14.30). Ioana nu mai fusese in Leaota si acum tine neaparat macar sa puna piciorul in masiv. E cel mai simplu! Cativa pasi si gata, esti in Leaota! Curmatura Fiarelor este oficial locul in care Bucegii se despart de Leaota. Mancam cate ceva si Ioana nu mai rezista si da afara o buna parte din ce are in stomac. Ea nu a mancat prea mult, dar bila isi face de cap! Dupa o pauza de vreo jumatate de ora, la 15.15 pornim pe drum de TAF spre vf Santilia. Din Curmatura Fiarelor pentru o scurta perioada de timp vom avea marcaj dublu BR si BA (ultima vine din Leaota). Eu urmez poteca (pentru vreo 200 de metri merge mai jos de drum prin jnepenis) si pe drum ajungem in saua dinainte de vf. Santilia de unde pleaca in stanga spre vest valea Santilia si spre dreapta cativa afluenti ce formeaza mai jos valea Stancioiu. Mai trecem peste un mic varfulet impadurit si potecile se despart:  BA face stanga si coboara pe drumul de TAF spre Podu Dambovitei si BR coboara pe dreapta varfului prin padure!

Pentru inceput marcajele bune prin padure si poteca ce nu poate fi pierduta ne duce pe curba de nivel pe estul varfului Santilia si dupa vreo ora de cand am plecat din Curmatura Fiarelor dam de primul drum de TAF. Am mers destul de incet fiindca bila Ioanei nu ii da pace! Din 10 in 10 minute trebuie sa se opreasca, sa mai elimine un pic din ea si sa bea cate putin lichid. A luat la un moment dat si o pastila de bila (nefiind in domeniu spre rusinea mea nu stiu cum se numeste pastila), dar bila nu a acceptat-o deloc. Chiar daca stie de problema asta, Ioana e un pic speriata fiindca niciodata nu a mai patit-o atat de urat. O admir pentru cata vointa are sa mearga cat de repede poate! Drumul de TAF ne conduce mereu in jos pe culme, la un moment dat trecem de o statie de captare a apei si la 17.30 iesim la primele garduri ale satului Fundatica pe Sleaul Mandrului.

Facem o pauza mica pentru a gasi drumul mai departe, identific drumul principal si marcajele si vad ca de aici pleaca si un marcaj PA spre Podu Dambovitei. Nu sunt 100% sigur, dar cred ca duce prin Cheile Cheii exact in centrul Podului Dambovitei. Coboram la drumul principal unde vedem o masina fara sofer. De ar veni sa ne ajute un pic pentru Ioana! Nu gasim alta solutie decat sa mergem in stanga (vest) spre centrul satului si de acolo sa speram ca vom gasi ceva. Mergem cateva sute de metri si oprim o masina cu numar de Italia. Sunt niste localnici care ne duc pe mine si pe Ioana vreo 700-800 de metri pana la o ulita ce urca in Fundata. Vin si colegii din spate si urcam incet cei doi kilometri (in linie dreapta) pana la sosea. Cate un pic, cate un pic urcam pe ulita pana la circa 1250m altitudine intr-o sa unde pe GPS e marcat un izvor. Saua este de fapt una din marginile Fundatei si in cateva sute de metri ajungem la DN73 chiar in mijlocul Fundatei.

La sosea ma bucur sa dau de BR ce parcurge Meridionalii (sau cel putin o varianta a ei): noi venim dinspre Padina si marcajul continua spre Vf. La Om si refugiul Grind din inima Pietrei Craiului (18.40)!

Noi acum avem insa alta problema: Ioanei tot ii este rau si masina este destul de departe! Pentru Ioana solutia vine chiar de la ea: daca se intinde si sta linistita, stie ca o lasa bila. Asa ca intinde un izopren pe jos in statia de masina de langa Primarie, mananca cu totii cate ceva (multumesc mult pentru sandwich!) si eu stau la autostop! Ma oferisem sa ma duc sa iau masina din Moeciu de Sus fiindca asta era practic singura noastra sansa sa ajungem al Bucuresti. Un localnic cu caruta incearca sa ma descurajeze: "Nu te ia nimeni, nu ai nici o sansa!" De-as asculta vorbele multora in genul asta, nu as mai face mare lucru! Raman la autostop, mai incearca si Ioana (si-a mai revenit un pic) si am bafta sa opreasca un nene foarte de treaba. E din zona si merge la munca spre Sighisoara si Targu Mures in constructii pe macara. Ne luam la vorba si ii spun toata povestea noastra si in Moeciu de Jos se ofera sa ma duca pana la masina in Moeciu de Sus cu o mare rugaminte: sa ii dau ceva bani pentru plusul de benzina fiindca el si-a calcualt exact cat sa ajunga la Targu Mures. Nici o problema, doar sa schimb undeva ca nu am decat bani mari! Pana sa ajungem in Moeciu de Sus in centru, tot ma intreaba cat mai e de mers si il inteleg fiindca are drum lung de facut. Ajungem la intersectia de unde am pornit ieri, schimb niste bani la o pensiune si ii dau omului 20 de lei (a meritat din plin bunavointa si efortul!) cu multe multumiri pentru ajutorul imens! Nu stiu cum as fi ajuns altfel aici! Iau masina si in doar jumatate de ora ajung la colegii mei pe care ii luase un pic frigul (se apropie de ora 20.00). Suntem cu totii bucurosi ca am rezolvat si ca Ioana si-a revenit. De aici conduce ea pana in Bucuresti si chiar va face un efort suplimentar sa ne duca pe fiecare pana acasa. Am ajuns dupa miezul noptii in Bucuresti prin Campulung si Targoviste bucurosi ca am reusit sa ducem la bun sfarsit tot ce ne-am propus in pofida a tot ce am avut neplacut!

Multumesc mult colegilor de tura pentru intelegere (de multe ori trag de cei din grup fiindca de la inceput anunt ce vreau sa fac si presupun ca fiecare isi cunoaste capacitatea si stie in ce se baga!), cel mai mult Ioanei pentru efortul extraordinar pe care l-a facut in ciuda crizei de bila si voua pentru ca de fiecare data aveti rabdare sa cititi ce scriu eu aici!

Bucegi 22-23.09.2012

Bucegi 22-23.09.2012

Colegi: eu, cativa ciobani si peretii de stanca din Bucegii vestici

Acest sfarsit de saptamana e unul in care nu a vrut nimeni sa vina cu mine. Motivul e foarte simplu! Vreau sa fac un traseu prea lung pentru colegii de tura obisnuiti din Bucuresti. Poate par un pic egoist, dar daca imi stabilesc un traseu, cu greu cineva ma poate convinge sa il schimb (mai ales cand vremea si conjunctura ma ajuta la indeplinirea planului). Asadar...

Ziua 1 - sambata 22.09.2012

Deja pentru mine locul personalului/trenului Regio care pleaca la 6.27 din Bucuresti Nord spre valea Prahovei a fost luat de IR 1745 care pleaca la 6.15 din Bucuresti Nord si ajunge la Busteni la 8.00 si la Brasov la 9.00 (fara cateva minute in ambele cazuri). La 9.00 sunt in Orasul Coroanei si cu troleibuzul 23 ajung la autogara Bartolomeu (plecare la 9.28 de langa gara "de la strada") in circa 10 minute. La 10.00 pleaca autobuzul spre Bran si in 30 de minute cobor in Bran in statia de langa castel. Nu am de ce sta in aceasta zona plina de kitch-uri si pornesc spre Simon. Ocolesc castelul pe sosea, las in dreapta banda rosie spre vf Magura si cabana Curmatura, in stanga muzeul Vamii medievale Bran, in dreapta mica bisericuta din piatra si in cateva minute sunt la intrarea in Simon (10.44).

Merg cateva minute (aproape jumatate de kilometru) si caut sa opresc o masina sa scap de cativa kilometri monotoni pe asfalt. Am bafta si ma ia un cuplu iubitor de munte pana aproape de capatul Simonului. Ei raman la pensiunea la care aveau treaba si imi incep calatoria pe un drum nou pentru mine. Aproape la capatul drumului vad marcajul meu BR care urca spre Plaiul lui Lom/Valea lui Lamba (pe marcaj 5 ore pana la Padina!). Fac dreapta pe valea lui Lamba si conform hartilor de pe care m-am documentat, ar trebui sa merg cumva pe vale si sa ajung pe Plaiul lui Lom. Dupa primele doua semne nu mai gasesc nimic si ca urmare continui pe vale. Urc pana ce valea se ingusteaza si devine greu de urmat pe fir. Vad ca pe GPS poteca e pe culmea din stanga si ca urmare urc abrupt pana dau de marcaj. Continui pe culme si ies intr-o poiana lunga cu panorama faina spre dealurile Branului. Poteca ma duce iarasi in padure si curand aud latraturi din fata. Ma opresc fiindca suparatii m-au inconjurat si strig la cioban sa ii cheme. Abia ii opreste din latrat, ma mustra ca de ce nu merg cu un bat la mine si ca e prea mult ce vreau eu sa fac astazi (adica Gura Strungii, Batrana si inapoi in poiana Gutanu). Vom vedea! Trec prin defrisare deasupra turmei si in 5 minute ajung in capatul de jos al poienii Gutanu unde ma intalnesc cu marcajul CR ce vine pe culmea Plesii/Plesei (12.35).

Aici ma intalnesc cu un grup de turisti care vor neaparat sa ajunga in aceleasi locuri ca si mine: Batrana si Strunga. Le recomand sensul circuitului asa cum il voi face si eu (in sens invers acelor de ceasornic) si le spun ca ii voi prinde din urma dupa ce cobor pana in valea Bangaleasa pe culmea Plesei si revin in acelasi loc de unde am plecat. Dupa spusele lor (turisti cu viteza obisnuita), din vale pana aici se urca in 45 de minute. Eu pornesc la vale in fuga si in 15 minute ajung la stalpul din valea Bangalesei (la intersectia TR cu CR) (12.55). Multumit de bonusul asta fata de planul initial, in 30 de minute revin la stalpul din partea de jos a poienii Gutanului in ritm de "accelerat". Continui cu viteza pe BRTR pana la cabana de vanatoare Bangaleasa unde ma intalnesc cu doua grupuri de ciclisti. Unii venisera pe TG pe valea Poarta si altii pe BA pe langa valea Gutanului. In "grupul de Poarta" erau si doi evrei care au vrut sa vada monumentul militarilor evrei cazuti acum cativa ani intr-un accident. Am retinut din discutia lor ca piatra-monument seamana exact cu varful de care s-a lovit elicopterul! Vedem cu totii niste masini de teren care urcasera pe BA si imi pare rau ca nu am avut zoom sa le fotografiez numerele! Ii salut si pornesc mai departe spre "culmi". Vad marcajul BA pe care voi cobori maine dimineata si retin locatia stanei vechi (veti vedea putin mai jos ca informatia asta m-a ajutat foarte mult!). Trec printr-un palc de conifere si las in stanga TR spre Batrana si TA spre poiana Gaura (13.50).

Am impresia ca merg destul de incet fiindca nu vad grupul din fata si urc spre Gura Strungii (varianta locala pentru Saua Strunga) avand in fata Coltii Tapului si mai apoi muntele Grohotisu.

Trec pe rand de stanele de pe piciorul Merezului (aflat intre vaile Pravalisu si Pravalelor), de intersectia cu CR care vine de pe valea Pravalelor (saptamana viitoare vom merge pe aici!) si de izvorul de sub saua Strunga (care va mai avea apa doar saptamana viitoare si undeva pe la 1 octombrie va seca!) si fix inainte de sa ma intalnesc cu trei biciclisti cu care ma salut in goana rotilor. Aproape de izvor ma intalnesc uc doi ciobani care mai stau cateva zile la stana noua din Gutanu si apoi coboara cu oile. Unul din ei vrea sa urce la stana din Gaura sa isi recupereze cainii pe care i-a lasat ieri in coborarea rapida de teama viscolului. Intreb daca pot sa stau la ei la stana peste noapte si ma asigura ca "un lapte si un bulz s-or gasi" si pentru mine. Eu aveam nevoie doar de un loc unde sa pun izoprenul si sacul de dormit! Le multumesc pentru bunavointa si promit sa ne vedem pe seara la ceva povesti. Nici ei nu cred ca imi pot indeplini maretul plan pana la lasarea intunericului.

In saua mult indragita ajung la 15.30 si stau doar cat pentru o poza. Ma temeam un pic ca voi avea de mers pe zapada fiindca prognozele anuntasera ceva pudra cucateva zile inainte, dar m-am bucurat inca de iarba uscata de toamna.

Socotelile mele privind timpii de parcurs incep sa se adevereasca, las deocamdata marcajele BR si CR ce coboara la Padina si urc in viteza pe coltii Strungii Mari, ai Grohotisului si apoi, pentru prima data in viata mea, urmez poteca ce coboara spre est pe sub jnepenii de pe varful Coltii Tapului. Ma bucura si ma incanta usurinta potecii si ma indrept rapid spre saua Tapului. In sfarsit ii vad in fata pe cei din grupul din poiana Gutanu si ma apropii repede de ei. Tot urca in fata mea pe serpentinele muntelui Batrana, se pierd in ceata la stalpul ce indica valea Doamnele (TR) si ii gasesc la refugiul Batrana. Nu au chef de mancare fiindca ceata rece ii apasa, isi schimba hainele si coboara spre poiana Gutanu. Eu ma uit la ceas si sunt bucuros: am parcurs traseul estimat de mine intre seile Strunga si Batrana la doua ore de mers in doar o ora si 20 de minute! Intru in refugiu, salut cei doi montagnarzi ce vor dormi aici, mananc putin din rucsac si in 10 minute pornesc si eu la vale prin ceata extrem de deasa (16.50). Schimb insa marcajul in TR in coborarea in serpentine si apoi pe "padina de Crai" spre poiana Gutanu.

Cobor primele doua curbe in ceata si pe la cota 1800  se ridica ceata si vad frumusetea tancurilor de sub mine si pe colegii de mai devreme. Stiu sigur ca ii voi ajunge pe grohotisul ce ne desparte de jnepenii aflati undeva pe la 1700 de metri!

La marginea jnepenilor colegii de munte se apucase sa manance printre altele niste struguri mari si foarte gustosi. Le urez "Pofta buna" cum facusera si ei mai devreme cand am ramas la refugiu sa mananc si cobor printre cativa jnepeni si apoi prin padure in poiana Gutanu. La intrarea in poiana dau de un izvor foarte bogat si trec in graba pe langa el. De aici coboara valea Gutanului pe care voi merge maine dis-de-dimineata! Sub intersectia cu TA vad niste PA (doar pe o stanca) si ma gandesc ca poate asa era semnul vechi inainte de remarcare! Intre intersectia cu TA si cea cu BR intalnesc cei doi ciobani de mai devreme si le spun ca vreau sa mai ajung pana in poiana Gaura si ianpoi pana sa se intunece. "Nu ai timp! Treaba ta!" Le promit ca diseara voi veni la ei pentru cateva poze si la 18.10 pornesc pe TA spre poiana Gaura. Drumul la inceput larg se stramteaza cand ajung in dreptul vaii Catunului si ramane doar o poteca pana in poiana Gaura unde intalnesc marcajul TG ce urca spre valea Gaura si cabana Omu. Ma uit la ceas si am asa  o mare multumire: doar 40 de minute de la stalpul indicator din poiana Gutanu! Sunt un pic trist vazand si auzind cativa bikeri cu motoarele in tromba exact pe poteca pe care merg eu. Ii atentionez ca pot primi amenzi usturatoare daca sunt prinsi pe aici. Ii spun asta si bunului prieten Dorin de la Salvamont Bran, dar ei chiar nu  au ce sa faca! Imi trag sufletul cateva minute si pornesc inapoi spre poiana Gutanu, nu inainte de a revedea cu gandul traseele si peretii de aici.

Seara incepe sa se lase si parca mie nu imi pasa! Ma bucur de fiecare fosnet si de fiecare culoare ce-mi iese in fata pe cer. Doar cei ce "au amintiri" (a-propos de catecul folk "Daca n-ai amintiri") pot simti culorile de mai jos!

E 19.30 si sunt primit cu mare bunatate de mioarele carora nu pare sa le pese de inserare si cu oarecare ostilitate de primul cioban pe care l-am intalnit astazi. "Ce p...a mea stai ca momaia langa stana mea! Las' ca pun eu bata pe tine!" (scuze pentru expresie!) Probabil ca e beat si prefer sa plec desi le promisesem colegilor lui ca dorm la ei. Noroc ca retinusem de mai devreme unde e stana veche. Cobor pe marcaj si la 20.00 sunt la casuta mea linistita. Imi aranjez patul din vechea usa, pun tot felul de bete, sticle si bucati de tabla in usa stanei (recunosc ca mi-e un pic teama de urs fiindca mai obisnuieste sa mai ia cate o oaie de pe la stane si nu stiu de cand a fost parasita stana aceasta). Mananc si la 21.30 ma bag la somn baricadand usa camerei cu doua droburi de sare gasite in stana!

Ziua 2- duminica, 23.09.2012

Buna dimineata! De fapt inca e intuneric cand imi suna alarma de la telefon. Mi-am propus ca la 6.30 sa ma trezesc si la 7.00 sa pornesc la drum. Reusesc sa mai stau cateva minute la stana ca sa surprind primele raze rosii ale rasaritului mangaind Craiasa (intentionat poza e inclinata!).

Urc pana la intersectia cu BR ("obsesia" de a parcurge integral traseele in special cele pe care nu am mai fost), revin sub stana si pornesc la vale in paralel cu apa Gutanului pe BA. Pana in Bran ar trebui sa fac prin Simon 3 ore! Parca cineva imi intoarce privirea spre pereti si vad cursa pernitelor noroase ce se grabesc sa vina dinspre zona inalta.

Drumul forestier ma duce rapid la vale vreo 20 de minute dupa care marcajul iese in dreapta unei curbe late. "Mirosul" potecii ma duce direct pe culme in jos chiar daca par sa nu mai fie marcaje. Ies in cateva minute intr-o poiana de-a lungul culmii si gasesc un marcaj in stanga jos la marginea poienii si un culoar care pare sa continue poiana. Urmez acest culoar si in alte cateva minute ajung la capatul drumului pe care il vazusem acum cateva saptamani cand am dormit (tot solitar) cu cortul la separarea vailor Gaura si Simon. In stanga vad locul unde am innoptat si parca mai ieri a fost! Ma uit la ceas si ce vad : doar 40 de minute din poiana Gutanu! O parte din "descoperire" e dusa la bun sfarsit. De aici incepe plictisitorul drum de vreo 3.5 km pana la intrarea in Simon si apoi inca 3 km pana la bisericuta mica din centrul satului. Cred ca as mai avea doar 500 de metri pana la soseaua principala! Planul meu e insa altul : sa urc pe la casa Balaban si schitul Bran! Pe indicator scrie 30 de minute pana la casa Balaban si 15 minute pana la schit. Pornesc pe ulita stramta, trec paraiasul ce desparte valea Simonului de muchia Balaban si urc in ritm destul de alert pe drumul de coasta. In 30 de minute ajung la casa Balaban. Aceasta e frumos aranjata si primitoare. Poate alta data!

Asa cum ma asteptam, continui pe culme si in 5 minute ajung la intrarea in schitul Bran in cantecele maicutelor. pare o cu totul alta lume fata de localitatile de jos din vale. Cumva gandul imi zboara pentru cateva clipe la catunele si linistea din Apuseni (pe unde nu am umblat inca suficient de mult!).

Schitul este printre cele mai noi asezaminte monahale. A fost infiintat in 2006 poate nu intamplator in locul "imbibat de sangele si osemintele ostasilor romani cazuti in luptele de rezistenta purtate de-a lungul culoarului Rucar-Bran in Primul Razboi Mondial. De altfel, intru cinstirea jertfei tuturor eroilor neamului romanesc a fost inaltata in imediata vecinatate a bisericii o troita comemorativa sfintita in anul 2009 de catre IPS Parinte Laurentiu, Mitropolitul Ardealului" (din pisania bisericii).

Am eu multe de facut astazi, dar cateva clipe de rugaciune sunt binevenite intr-o zi de duminica. Las rucsacul si betele pe o bancuta, intru in micul schit si simt credinta la ea acasa. Dogmele sunt respectate (din cate stiu si eu) : barbatii stau in dreapta bisercii, femeile in stanga, toti asculta cantecele ingeresti ale maicutelor! Multumesc Domnului in gand pentru ca m-a adus prin aceste locuri si pornesc mai departe, nu inainte de admira florile ce impodobesc intrarea in biserica.

Las in spate imaginea Craiesei, mai merg 10 minute pe culme si ajung la padure pe drumul de acces auto la schit (pe care il vazusem in Simon la circa 2 km de soseaua principala) (10.00). De aici incepe urcusul abrupt. Urc constant si mult prin padure si simt cum setea isi face simtita prezenta in gatul meu. Si nici nu prea mai am apa pentru ca nu m-am invrednicit sa iau de la paraiasul de mai jos. Asta e, Cezare, ti-ai facut-o cu mana ta; acum indura! Urc, urc, urc si parca panta nu se mai termina! Dupa vreo ora de urcat asiduu pe marcaje ies la un drum de TAF. Si de aici ia semnul de unde nu-i! Nici in stanga in sus, nici in dreapta in jos nu se vede nimic! Logica imi spune sa merg in sus pe drum chiar daca nu mai am semne. Probabil ca dupa directia semnelor gasite mai sus, ar fi trebuit sa fac dreapta si apoi cine stie pe unde sa continui urcusul. Urc vreo 5 minute si se gata drumul. Si acum? Continui in sus pe panta din ce in ce mai mare (cred ca in unele locuri trece de 45 de grade) si gasesc poteca dupa poteca in sus in serpentine. Urc pe sub niste turnuri de stanca ascunse in padure si ies intr-o sa luminata (11.30). Cu siguranta nu au ajuns multi in acest loc. ma opresc cateva minute pe un tanc si gasesc ultimele guri de apa pe fundul unei sticle. Fericire data si de apa si de culmea Clincii care vede in departare in stanga!

Tin culmea in sus in dreapta, ajung pana in varful Goga si cobor in aceeasi directie de mers sperand sa ajung intr-un loc cunoscut. Tot cobor si cobor pe pante care se apropie de cea amintita mai sus si imi vine inima la loc : aud zgomotul unor bikeri! Imi e greu sa spun asta, dar m-a bucurat pentru cateva momente prezenta lor acolo fiindca am o sansa sa ma ghideze sa ies bine! Doar cateva momente fiindca dupa aia am vazut dezastrul lasat de ei. Dau in poteca marcata cu CR mai jos de motoarele ambalate si gasesc un izvor si o sticla de jumatate de litru langa el. Imi e greu sa dau rucsacul jos si beau din sticla asta lichidul vietii! Continui sa urc spre cei patru motociclisti si se mira de viteza mea. Si de faptul ca sunt singur prin "padurea plina de ursi" :D! Imi spun povesti cu ursi ca sa ma sperie. E clar ca sunt doar oraseni care au navalit pe sarmanul Munte! Doar le spun ca strica poteca si pornesc mai departe in sus. Nu indraznesc sa spun mai mult fiindca sunt in stare sa ma ia la bataie la cat de matahale sunt! Ma depasesc cu caii lor putere si dispar in fata cu zgomotul lor nesuferit. In 10 minute gasesc intersectia unde ar fi trebuit sa ajung pe marcaje si cateva minute mai sus sunt in saua Polite unde a fost demult o cabana de vanatoare (12.30). Stiu locurile acum si continui in coborare spre valea Gaura. De fapt aici am fost la cca 1600 de metri, urmeaza o coborare aparent interminabila de vreo suta de metri diferenta de nivel si apoi urcare spre poiana Gaura. In urcare intalnesc iarasi motociclistii obositi dupa efortul depus. Eu in schimb "cu picioarele alea 46-47" trec pe langa ei neobosit, ies pe o mica platforma dupa care urmeaza o usoara curba de nivel pana in valea Gaura. Ma depasesc si pe aceasta curba si ii las sa se duca. Duca-se ... ! La ora 13.00 ajung in partea nordica a poienii Gaura. Motorizatii au trecut spre Gutanu, ma uit cu sictir spre ei stiind ce a facut alt motociclist ieri pe acolo si prefer sa ma bucur de imaginea partii inferioare a vaii Gaura.

Ma bucur ca am ajuns pentru a doua oara aici si am o intalnire placuta : unul dintre ciobanii tineri de ieri ma saluta cu bucurie in mijlocul poienii! A venit sa isi recupereze cainii si s-a dus baiatul al tanar pana sus in Gaura sa ii ia! Acum e un pic ingrijorat ca ar fi trebuit sa se intoarca! A plecat de vreo doua ore! Ii explic toata situatia de aseara, e uimit si dezamagit de atitudinea batranului cioban si in schimb noi ne intelegem foarte bine. Se ofera sa imi arate un izvor ascuns potecii daca il ajut cu foc sa isi aprinda o tigara. Gata, ne-am inteles! Cobor dupa el pana la izvor, curata un pic izvorul, isi umple o sticla si eu pe amandoua si ii dau bricheta promisa. Stiu ca vazusem si ieri la ei un pachet de tigari rupt fix pe jumatate si il intreb de ce face asta. "Ca nu pot fuma o tigara intreaga si as arunca jumatate!" Ce gandire simpla si corecta! Revenim la stana si tot nu a venit mai tanarul lui coleg! Ma roaga sa ii mai dau bricheta sa aprinda focul in stana pana ii vine camaradul de munca. Are atata abilitate ca instant se umple stana de fum si se aprinde o ditamai valvataia. Un bustean gros va tine pana diseara focul aici!

Imi salut prietenul de ocazie promitandu-ne sa ne mai intalnim si anii viitori pe aici (caci peste cateva zile vor cobori cu animalele pentru iernat) si la 13.45 ies definitiv din poiana Gaura pe drumul pe care am venit mai devreme. In 25 deminute sunt in saua Polite si nu stau doar cateva clipe pentru a admira varful Pantecele (1705m) in stanga mea si peretii inferiori ai muntelui Gaura in dreapta.

Pornesc la vale la 14.10 si in doar o ora ajung jos in valea Poarta. Pe ultima parte de drum se formeaza un larg drum de TAF si ma intalnesc cu doi barbati imbracati in verde (dau impresia de padurari). "Nici o pustoaica, nimic cu tine?" "Nu s-a-ndurat nici una". La asa distante si  plan chiar ca nu se baga nimeni! Drumul imi aduce aminte de o tura mai veche cand unei prietene ii "tremurau" pe aici picioarele de frica ursului. Stie cineva daca masina marca Suzuki BV 12 BDY apartine vreunui ocol silvic sau vreunor padurari?

Fac pauza pentru cativa biscuiti si cativa stropi de apa cu lamaie gasiti pe fundul unei sticle si la 15.15 pornesc la vale. In 20 de minute trec de drumul de acces spre partia Bran si sun la taxi BZY sa ma duca cel putin pana in Bran. Vine masina si pana la urma merg cu el pana in Rasnov ca sa fiu sigur ca ma intorc cu trenul spre Brasov si Bucuresti. Cursa ma costa vreo 35 de lei si biletul la tren mai apoi doar 3.5 lei. Iau trenul la 16.18 spre Brasov, in Cristian se strica trenul si ne transbordam in altul si la 16.50 ajung in Brasov. La 17.20 ma urc in IR si putin inainte de ora 20.00 sunt in Bucuresti, bucuros de reusita unei ture destul de inaccesibile in Bucegi in doar doua zile! 

Ca de obicei am vazut locuri noi, am revazut locuri umblate (si chiar am intrepatruns cele doua intr-un mod placut), am cunoscut oameni de valoare si in special am putut "imbratisa" Muntele atat de plin de viata si energie!

Cu multumiri pentru lectura, va invit (cel putin virtual) si la turele ce vor urma!