„După două zile de munți înalți ne hotărâm să coborâm. Eu tot am zis de ideea de a mai sta încă o zi pe munte cu o noapte la refugiul Lepiney/Tazaghart aflat la 3000 de metri puțin mai la nord de Biguinousenne (ar mai fi fost încă un patrumiar) și toate ”sfaturile” gazdelor ne-au determinat să renunțăm. Așa că astăzi avem doar de coborât până în Imlil, Marrakech și (sperăm și ne dorim) Essaouira. Adică de la munte la (marea cea) mare!
Ne trezim lejer pe la 8.00 și ceva, strângem bagajele, mâncăm ceva de dimineață și pe la 9.20 suntem în fața cabanei. Urcaseră niște localnici cărăuși cu măgarii și acum se odihneau... Primele poze ale zilei și la drum pe unde am urcat acum trei zile.
After two days of high mountains we decide to go down. I mentioned about the idea of staying one more day on the mountain with a night at Lepiney/Tazaghart shelter at 3000, in the north of Biguinousenne (it could be another 4000 summit) and all the ”advices” of our hosts determined us to give up. So we only have to go down to Imlil, Marrakech and (hope and wish) Essaouira. From mountain to the (big) sea!
We wake up at 8.00, pack the bagagges, eat breakfast and are ready in front of the shelter at 9.20. There is a group of carriers with donkeys now restilng... The first pictures of the day and on the way down on the path we trekked three days ago.
Poteca coboară lejer și facem prima pauză la terasa de la cota 2800. Ne încălzisem cu toate hainele pe noi, mai punem câteva în rucsac, bem un suc din ”frigiderul-curcubeu” și ne aducem aminte că spusesem de cumpărat ceva de aici. Își aduce aminte și vânzătorul și ne ademenește cu de toate. Până la urmă ne tocmim la câte un tricou, fiecare cu culoarea preferată. Un ghid de la refugiu (cel după care pornisem spre Toubkal) intră în vorbă cu noi și aflăm detalii. Obosiseră clienții și au hotărât să se întoarcă la banda galbenă. Din cuvinte înțelegem că e bine să ajutăm localnicii cumpărând ceva de la ei.
The path goes down light and the first break is at the terrace at 2800. We were feeling too warm, put some clothes in the backpack, drink juice from the ”rainbow-fridge” and remember that we said about buying something from here. The seller also remembers and give us a lot of offers. We deal for a T-shirt for each of us with the favourite colors. A guide from the shelter (the one that we followed on the way to Toubkal) talk with me and tells me details. The clients were tired and decided to go back at the yellow band. I understand that it is good to help the locals by buying something from them.
La vale următoarea pauză va fi lângă moschee la 2350m. Aici ne salutăm grupul cu ghid care stătea la o terasă la odihnă.
Down to the valley and the next break will be at the mosque at 2350m. We salute the group with the guide who were resting at a terrace.
The path goes down light and the first break is at the terrace at 2800. We were feeling too warm, put some clothes in the backpack, drink juice from the ”rainbow-fridge” and remember that we said about buying something from here. The seller also remembers and give us a lot of offers. We deal for a T-shirt for each of us with the favourite colors. A guide from the shelter (the one that we followed on the way to Toubkal) talk with me and tells me details. The clients were tired and decided to go back at the yellow band. I understand that it is good to help the locals by buying something from them.
Down to the valley and the next break will be at the mosque at 2350m. We salute the group with the guide who were resting at a terrace.
Când trecem pe la terasa de la cota 2200, luăm pauză și ni se aduce aminte că am zis că luăm ceva. Iar ne oferă tot felul de pietre și mici statuete și până la urmă ne tocmim pentru niște turbane berbere. Cu o singură condiție: să ne arate cum se face turbanul pentru a-l putea face și noi mai târziu. Eu aleg un turban albastru (cu mai multe nuanțe), Ștefan unul mov. Sunt atent cum se face și voi mai repeta figura de câteva ori în viitor. Nu reușește să ne vândă statuete (văzuse Ștefan una frumoasă), ci doar câte un suc natural de portocale. Oricum este mulțumit și el, suntem și noi!
When we reach the terrace at 2200, we take a break and we are remembered to buy something. He offers us all kind of rocks and small statues and finally we deal for some berber turbans. With only one condition: he must show us how to make the turban to us to know how to make it later! I choose a blue one (different nuances) and Ștefan a violet one. I look carefully to the way of doing it and I will repeat it in the future. He can't sell us statues (Ștefan saw a beautiful one) and only an orange juice each. He is satisfied and we are satisfied too!
Drumul ne tot coboară pe la terase cunoscute și când intrăm în lunca pietroasă a râului Assif Mizane (acum secat) rugăm niște localnici să ne facă o poză la amândoi. Suntem așa mândri cu turbanele că merităm o poză de grup la final de ascensiune :D!
The path takes us to known terraces and when we enter the rocky meadow of Assif Mizane river (dry now) we ask some locals to takea picture with both of us. We are so proud with turbans and we deserve a group picture at the end of climbing trip :D!
Coborâm prin luncă, ieșim la drum și pe el coborâm la podul spre Aremd. Hai pe pod și coborâm pe partea cealaltă a cursului de apă, pe la marginea satului. Nu pare nici o variantă și intuiția îmi spune că suntem pe drumul bun. Urcăm pe drum și apoi tot coborâm întrebând mereu de drumul de Imlil. Suntem direcționați pe o ulicioară îngustă care iese din sat într-o zonă verde. Rămâne o potecă ce ne duce la stânga pe o potecă pietruită adâncită între copaci bogați în frunze, apoi pe serpentine și ajungem la o străduță pe care coborâm la asfaltul principal din Imlil (14.10).
We pass the river meadow, reach the road and go down to the bridge to Aremd. Let's go on the bridge and go down on the other side of the river, at the limit of the village. There seems to be no way forward and intuition tells me that we are on the good road. We go up on the street and then down asking always for the way to Imlil. We are directed to a small street going out of the village in a green area. There is only a small path that takes us to left in a culoir deepened between trees full of leaves, then on bends and we reach a small street that guides us to the main asphalt in Imlil (14.10).
The path takes us to known terraces and when we enter the rocky meadow of Assif Mizane river (dry now) we ask some locals to takea picture with both of us. We are so proud with turbans and we deserve a group picture at the end of climbing trip :D!
We pass the river meadow, reach the road and go down to the bridge to Aremd. Let's go on the bridge and go down on the other side of the river, at the limit of the village. There seems to be no way forward and intuition tells me that we are on the good road. We go up on the street and then down asking always for the way to Imlil. We are directed to a small street going out of the village in a green area. There is only a small path that takes us to left in a culoir deepened between trees full of leaves, then on bends and we reach a small street that guides us to the main asphalt in Imlil (14.10).
Suntem la civilizație! Adică mie așa mi se pare, așa era și în India peste tot! Coborâm la stânga pe asfalt printre oameni mai mult sau mai puțin curioși. Fiecare vrea să ne vândă câte ceva sau să ne ghideze la stația de taxi. Nu avem nevoie, e prea simplu, doar trebuie să urmăm drumul! Doar la centrul de ghizi ne oprim ca să las bețele (trebuie să spun că atunci când vom reveni, mergem pe la cel care mi-a închiriat bețele) și să scriu data de coborâre din munte.
Mai jos ajungem la stația de Grand Taxi și care mai de care vin la noi să ne ducă la Marrakech. Doar negociem la același preț ca la venire și pornim direct spre oraș.
We are in civilization! It looks like this for me, this was in India everywhere! On asphalt we go down to left between more or less curious people. Each of them wants to sell us something or guide to the taxi station. We don't need this, it's easy, we just have to follow the road! We stop at the guides center to let the poles (I have to promise that I will visit the man who rented me the poles) and write the return date in the register.
A little more down we reach the Grand Taxi station and people come to us to take us to Marrakech. We negociate the price that we knew from the coming trip and we start the trip to the city.
Drumul este același ca la venire. Diferența mare era că șoferul de acum nu prea știe nici franceză, nici engleză. Doar așa câteva cuvinte să ne înțelegem! Încearcă Ștefan să îl convingă să ne ducă la autogară (în engleză), încerc și eu în franceză și nimic. El știe că drumul lui se termină la stația de Grand Taxi din Marrakech și acolo se va opri (circa 16.00). Face un lucru bun și lasă la radio muzică tradițională, prilej să înregistrez puțin. Doar vă las câteva imagini de pe drum și mergem mai departe cu detaliile!
The road is the same. The big difference in the driver doesn't know english or french. Just a few words to understand each other! Ștefan tries to convince him to take us to the bus station (in english), I try in french and nothing. He knows that his way ends at Grand Taxi station and will stop there (around 16.00). He is inspired to put some traditional music on the radio and I registrate it. I just let you some images from the trip and continue further with the details!
Eu sunt convins că nu e distanță mare până la autogară și Ștefan insistă să luăm un taxi. Are dreptate fiindcă de fapt e ceva distanță, mai ales cu rucsacii în spate pe căldură! Tocmește la 30 dh și șoferul ne lasă chiar la intrarea în autogara Supr@tours. Citisem pe internet că de aici pleacă autocarele spre Essaouira. Intrăm în autogara răcoroasă și ne așezăm la o masă la cafenea. Cerem câte un ceai și mergem să ne interesăm fiecare de preț și casa de bilete (ni se oferă haș pe sub mână). La cel de la 17.00 nu mai sunt locuri, la cel de 19.00 sunt (80dh)! Așa că ne luăm bilete și revenim la masă. Avem vreo două ore de pierdut pe aici, fiecare cum vrea. Pe rând ne plimbăm prin autogară, gara și străzile aflate în apropiere (Ștefan găsește de exemplu unde să schimbe niște bani). Chiar găsesc un net wireless la o terasă în afara gării!
Ne adunăm pe la 18.30 și mergem la autocar. ”Trebuie să luați bilete pentru bagaje!” Ni se indică de unde luăm acele bilete (5dh /bagaj mare). Ne enervăm puțin fiindcă nu ni se spusese de asta și în fine, urcăm în autocar. La 19.00 pornim la drum și pentru vreo 3 ore și jumătate avem de urmărit peisajul. Eu am noroc cu un tip care îmi oferă parola de la wireless-ul lui și nu exagerez prea mult fiindcă mi se duce bateria de la telefon. Ieșim din oraș spre Casablanca, apoi intrăm pe autostrada care duce spre sud spre Agadir și peste vreo 50 de kilometri ieșim la dreapta pe drumuri mai mici. Cu vreo oră înainte de Essaouira ne oprim vreo jumătate de oră la un restaurant cu autoservire rapidă. Ștefan își ia de mâncare, eu nu simt nevoia! Mult după întunecare ajungem în Essaouira la autogara Supr@tours după traversarea jumătății moderne a orașului. Doar înainte de Essaouira cu vreo 20 de kilometri intrăm într-o zonă verde!
I am convinced that the distance to bus station is short and Ștefan insists to take a taxi. He is right because there is some distance with the backpacks on this heat! He deals for 30 dh and the driver let us at the entry of Supr@tours bus station. We read on internet that from here we have bus to Essaouira. We entry in the cool bus station and sit at a table in the coffee place. We ask for one tea each and ask for price and the ticket place (we are offerred some hash). There are no places at 17.00, only at 19.00 (80dh)! So we take tickets and come back to the table. We have about two hours here, each of us in his own way. On turn we walk in the bus station, in the train station and the streets nearby (Ștefan finds a place to change some money). I even find wireless at a terrace out of the train station!
At around 18.30 we are near the bus. ”You have to take ticket for baggage!” They show us where ti take those tickets from (5dh /big baggage). We are upset because we weren't told this and get in the bus. The wheels start at 19.00 and for about 3 1/2 hours we have to see the landscape. I am lucky with a guy who offer me the password from his wireless network and I don't exagerate for saving the battery. We get out of the city in Casablanca direction, then to the left on the highway to Agadir and in about 50 kilometers to the right on smaller roads. With about one hour before Essaouira we stop for half an hour to a fast-food restaurant. Ștefan eats something, I don't need now! After getting dark we reach Essaouira in Supr@tours bus station after passing the modern half of the city. Only the last 20 kilometers before Essaouira are green, the rest in desert!
No, acu'i acu'! Caută de cazare în furnicarul nocturn Essaouira! Autogara e chiar lângă Medina (orașul vechi) și aici propun să găsim ceva cazare. Ștefan e obosit și mă gândesc că cel mai bine e să convenim cât mai repede unde să stăm. Intrăm cu rucsacii în spate pe străduțele Medinei. Oameni mulți, mult zgomot, multe magazine și restaurante deschise... Pe mine mă fascinează situațiile astea haotice în care soluția la problemele tale vine din interior sau exact când nu te aștepți. Dacă ar fi după mine aș mai sta pe aici de vorbă cu oamenii sau pentru poze. Știu că vom sta aici cel puțin o zi și nu mă agit cu dorințele mele turistice. Acum prioritatea este cazarea!
E greu de spus pe ce străduțe am mers fiindcă aici chiar nu există nume pe nicăieri. Știu, pe Google Maps există! Cert e că mergem drept spre mare până la o intersecție mai mare, cotim la stânga și încercăm la un prim riad. Nu convine fiindcă nu are condiționat și geam exterior. Mergem la următorul, vedem camera oferită și hotărâm că aici e locul (după negocierea prețului): Etoile d'Essaouira. Camera e la etajul doi. La etajul unu e o terasă faină și semi-întunecată, la etajul trei cred că e o terasă... Avem wireless, avem baie cu apă fierbinte, avem prosoape, avem chiar un pat în plus, avem masă, avem trei scaune... E perfect! Un duș rapid și la somn! Mâine vedem ce facem!
Well, now you have to solve it! Look for hosting in the nighty crowdy Essaouira! The bus station in near Medina (old city) and I propose to find housing here. Ștefan is tired and I think it is better to set the place to stay as fast as possible. We enter backpacked in the streets of Medina. A lot of people, a lot of noise, many open restaurants... I am fascinated with these chaotic situations when the solution to your problems comes from inside or when you don't expect it. If it was only on me, I would stay around for people or pictures. I know that we will stay here at least one day and I calm dowm my touric wishes. Now the priority is housing!
It is so hard to tell you the streets because you don't see a name anywhere. I know, they are on Google Maps! We are going to the sea, at a big cross we turn left and try the first riad. It is not ok with no air conditioned and window. We go to the next one, see the room, and decide for the place (after negociation): Etoile d'Essaouira. The room is at second level. We have a fine terrace, I think another terrace at the third level... We have wireless, hot water shower, towels, an extra-bed, table, three chairs... It is perfect! A fast shower and sleep! We'll see tomorrow!
