SVM Herculane 17-19.05.2024

În week-end-ul 17-19.05.2024 SVM (Serviciul de Voluntariat Montan) are programată o acțiune de marcare în munții Cernei. E vorba de Cheile Prisăcinei și vă dați seama ce bine sună! Vorbesc cu Iulian și vom merge amândoi din București, în cursul zilei de vineri. 

Ziua 1 - 17.05.2024

Drumul până la Herculane ne este arhicunoscut și nu am ceva special de menționat. Ne înțelegem super bine la drum și la pauzele necesare! Cam pe la 17.30-18.00 ajungem la campingul/zona de campare de la hotelul Dumbrava unde ne montăm corturile și stăm seara la povești în jurul focului, cu faini prieteni, unii cu multă experiență inclusiv pe Via Transilvanica. Așa, ca o paranteză, multe se vor lega în viața mea de acum încolo de Via Transilvanica, parcurgerea Drumului fiind un punct de cotitură în modul de a vedea cum funcționează lucrurile în România. Și când spun România nu mă refer la conducerea ei, ci la oamenii simpli, din fiecare sat, care încă mai au frumusețe, căldură în primire, bunătate. Aș putea spune oameni al căror suflet și comportament nu a fost pângărit de ”binefacerile orașului”. Să nu mă înțelegeți greșit: orașul are multe lucruri bune, dar în goana după bani și faimă de multe ori se pierde omenia!

Ziua 2 - 18.05.2024

Dimineață, de la reprezentanții Salvamont aflăm că vor fi două acțiuni: cea de marcare a Cheilor Prisăcinei și cea de curățare a traseului spre vârful Șușcu și repararea foișorului de la izvor. Pentru a doua acțiune e nevoie de trei voluntari forțoși. Restul vor merge pe chei. Pot ajunge oricând pe chei și mă ofer pentru traseul spre Șușcu. Voi putea reveni oricând pe chei și simt că e nevoie de mine în Mehedinți. Toată treaba complicată este de fapt că avem de cărat echipament de alpinism și o scară până la foișor pentru a putea repara acoperișul. Seara ne vom întâlni la povești și la ceaun pe partea cealaltă a drumului! 

Mergem așadar cu mașina până la intrarea în traseul marcat cu BG spre Crucea Albă. Și de aici cu toate în sus. Și da, scara este incomod de dus pe serpentine și chiar este nevoie de doi oameni. Înainte de Crucea Albă sunt două variante: directă în sus și ocolită pe la Puntea Veche. La întoarcere vom merge pe la Punte. Acum urcăm direct, trecem de Cruce și spre izvorul Jelărău (TA). Frumoase și ceva mai sălbatice sunt cheile Jelărăului!!! Izvorul este secat și asta nu e o piedică pentru noi. Ne vom opri pentru reparații la foișorul aflat mai sus de izvor. 

Lăsăm scara aici fiindcă știm că nu pleacă nimeni cu o scară metalică de aici și pornim la deal doar cu minim de echipament și cu drujba. Și sunt ceva copaci căzuți pe traseu, deci acțiunea e justificată! Traseul e mereu în urcare și de un verde incredibil de fain. Știu că nu arăt absolut deloc treaba asta fiindcă acum avem altă treabă și de obicei merg repede, dar absorb fiecare pată de culoare/frunză pentru momentele când voi fi între betoane! Tot urcăm pe serpentine cu pauze la înlăturarea copacilor de rigoare și, când ni se spune că e suficient, cerem ”permisiunea” de a urca doar doi să verificăm traseul până pe vârf. Evident că primim acceptul și vom merge ceva mai repede pe zona mai înclinată cu vreo trei opriri unde aruncăm în lateralul potecii ceva lemne care încurcă mersul pe potecă. Ajungem la prima zonă stâncoasă și credem că s-a terminat. Dar de unde? Urmează niște trepte de stâncă cu zone verzi intermediare. Și după un colț facem la un moment dat dreapta și vedem plăcuța de vârf. Pauză de masă și studiu de caz. Teoretic ar fi o potecă nemarcată spre marcajul CG/BG spre Șaua Padina și de acolo fie coborâre pe marcajele amintite, fie dreapta și coborâre pe sălbatica vale a Jelărăului. Încercăm un pic și nu se mai distinge nimic. Și ne și așteptau colegii la foișor! Așa că decizia înțeleaptă e să revenim pe marcajul cunoscut de mai devreme. Colegii ne așteptaseră și erau la câteva minute mai jos de foișor, cu scara. Mai schimbăm echipa de transport, mai ales în urcarea din firul Jelărăului spre Crucea Albă. Și, cum spuneam, mergem pe varianta pe Puntea Veche, relativ proaspătă lucrare a Salvamontului (de doi ani!). Bucuria revenirii la mașină este mare fiindcă știm că am făcut ceva bun pentru iubitorii de munte. 

Seara ne lungim la povești despre ziua de azi și despre trasee. În căutare de apă ajung la primele case și, spre bucuria mea, primesc apă de la o localnică foarte faină. Chiar dacă e destul de multă secetă și pentru ei. ”Păi cum, să nu dai apă când are omul nevoie?” Vorbesc cu dânsa ca mâine, înainte de plecare, să vin să iau niște brânză.

Ziua 3 - 19.05.2024

Dimineața e liniștită și lumea e relaxată. Ne strângem corturile și merg să iau brânza promisă. Cu plată și ieftină (față de oraș)! Ce sinceri îmi par oamenii: nici nu știu ce valoroasă este brânza aceasta, fără adaosuri, așa cu sunt cele de la oraș! Sau cele cu mucegai sau alte fițe! Paranteză: chiar dacă am luat recent niște ”blue cheese”, nu dau eu brânza noastră de curte pe nici un moft din toată lumea asta. Și primesc și întrebarea: da' niște ouă nu vrei? Cum nu! Iau și un carton de ouă, doamna fiind uimită că de ce vreau atâtea. Mi-ar da și mai multe, dar îmi cer iertare că nu pot mânca atâtea :D! La fel, mult mai ieftine decât la oraș! Și mult mai sănătoase! Le voi purta în mașină la picioare pentru a mă asigura că nu se sparg! Ne salutăm și mulțumim pentru oportunitatea de a ne vedea și fiecare la drum spre casă.

Vom face o oprire de suflet la mănăstirea Vodița. Nu contează că mai fusesem. De fiecare dată privirea se îndreaptă spre altceva. Acum, dincolo de partea de spiritualitatea care ține de fiecare și cât are nevoie, pașii și privirea ne sunt atrase de ruinele fostei biserici și de macii care dau culoare locului. Pentru cine vrea să îi vadă! 

Din drum mai surprind barajul de la Porțile de Fier I. Ceva mai rar fiindcă de obicei sunt la volan, dar acum stau pe scaunul din dreapta.  

Mulțumesc, Iulian și SVM pentru acțiune, pentru drum și pentru toată energia echipei și a muntelui plin de verde! Să ne revedem cu drag data viitoare!